După o hibernare forţată de aproape doi ani, planul de implementare a unei Constituţii Europene a fost resuscitat de elitele politice din marile capitale ale bătrânului continent. Celor 400 de milioane de locuitori ai UE li se pregăteşte un document care oferă o libertate de faţadă şi deschide calea unui super-stat totalitar, ale cărui abuzuri vor fi legitimate chiar de anexele camuflate insidios în textul tratatului constituţional

Dacă n-ar fi existat votul negativ exprimat de votanţii francezi şi olandezi la referendumurile din 29 mai şi iunie 2005, Tratatul Constituţional European ar fi intrat deja în vigoare, la 1 noiembrie 2006. În viziunea comisiei de redactare, documentul urma "să dea o formulă comprehensivă drepturilor omului pe teritoriul UE şi să fluentizeze procesul de luare a deciziilor în cadrul Uniunii." Veto-ul franco-olandez, expresie a euroscepticismului în creştere, i-a obligat însă pe tehnocraţii de la Bruxelles să facă o haltă în drumul spre obiectivul recunoscut oficial încă din 1998 de fostul ministru de externe german, Joschka Fischer - "schimbarea Uniunii Europene într-un singur stat, cu o armată unică, o constituţie unică şi o politică externă unică".
Calul troian
Momentul ales de liderii europeni pentru a repune pe tapet proiectul constituţional a fost cel al împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, care a instituit la 25 martie 1957 Comunitatea Economică Europeană, pe al cărei schelet s-a constituit Uniunea Europeană de astăzi. Prilejul sărbătoririi a fost folosit de Germania, ţara care deţine preşedinţia semestriala a UE, pentru a introduce în textul aniversar, supranumit "Declaraţia de la Berlin", angajamente privind adoptarea Constituţiei Europene. Conform propunerilor cancelarului Angela Merkel, actualul text al Tratatului european va fi luat ca punct de plecare al negocierilor asupra viitorului Tratat Constituţional, pe marginea căruia statele europene ar trebui să se pună de acord cel mai târziu până la începutul lui 2008, pentru a putea fi ratificat înainte de alegerile europene din 2009. Aceste intenţii au alertat o serie de organizaţii şi grupuri pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor civile, care încearcă de mai mulţi ani să atragă atenţia asupra potenţialului totalitarist al proiectului constituţional. Organizaţiile respective susţin că voluminosul tratat disimulează în cele aproape 1000 de pagini ale sale un veritabil cal troian, menit să anuleze de facto majoritatea garanţiilor constuţionale menţionate în partea a doua a Constituţiei - "Carta drepturilor fundamentale a UE". Este vorba de protocoalele anexate discret la sfârşitul textului Constituţiei ("Articolul IV-6 - Protocoalele anexate la prezentul Tratat fac parte integrantă din acesta"), formulate în aşa fel încât să golească de conţinut exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Cine are răbdarea să parcurgă explicaţiile şi trimiterile prezentate adeseori într-un limbaj ermetic va constata că mult trâmbiţatele drepturi şi libertăţi europene capătă, în interpretarea anexelor, o semnificaţie care aminteşte mai degrabă de reflexele unui stat poliţienesc de tip "Big Brother". Nu întâmplător, anexele ocupă o suprafaţă mai mare decât cele 458 de articole răsfirate pe 400 de pagini în proiectul constituţional năşit de Valéry Giscard d'Estaing. Îngrijorarea faţă de deriva anti-democratică a UE este sporită de faptul că principalele obiecţii ale ţărilor care contestă actuala formă a tratatului nu au în vedere capcanele întinse drepturilor civice cuprinse în partea a doua a Constituţiei europene. Franţa, de pildă, doreşte adăugarea unui protocol social, Marea Britanie respinge o reformă instuţională de anvergură în timp ce Polonia doreşte păstarea actualului sistem de vot din Consiliul de Miniştri şi introducerea unei refeririri la creştinism în secţiunea dedicată istoriei şi valorilor europene.
Diavolul din detalii
În cele ce urmează, prezentăm cele mai flagrante exemple de deformare, escamotare şi denaturare a sensului drepturilor şi libertăţilor consemnate în tratatul constituţional. Rămâne ca fiecare cititor să hotărască dacă formulările ambigue, fluide şi generalizante din anexe, ignorate de opinia publică şi de mass-media, permit sau nu manipularea garanţiilor respective în interesul arbitrar al autorităţilor. Conform articolului II-112, 7, rostul anexelor, care au valoare juridică, este acela de a indica în ce manieră trebuie interpretate şi aplicate diferitele articole din proiectul constituţional.
Articolul II-62: Dreptul la viaţă
2. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat
Anexe II-62
(a) articolul 2 alineatul (2) din CEDO:
"Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta din recurgerea absolut necesară la forţă:
(c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie."
(b) articolul 2 din Protocolul 6 anexat la CEDO:
"Un stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război;
Cine garantează că o grevă generală sau o manifestaţie nu va fi încadrată de putere în categoria tulburărilor violente? Şi cine defineşte ce înseamnă "pericol iminent de război"? (nota autorului)
ARTICOLUL II-65
(2) Nimeni nu poate fi constrâns


să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.
Anexe II-65
- în alineatul (2), noţiunile de "muncă forţată sau obligatorie" trebuie înţelese având în vedere definiţiile "negative" din articolul 4 alineatul (3) din CEDO;
Mai precis, nu este considerat drept muncă forţată "orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
ARTICOLUL II-66
(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate.
Anexe II-66
Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, decât în cazurile următoare şi potrivit căilor legale:
(c) … atunci când există motive plauzibile pentru a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice pentru a crede că este necesar să fie împiedicat să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
(e) în cazul detenţiei legale a unei persoane susceptibile de transmiterea unei boli contagioase, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond;
ARTICOLUL II-67
Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a reşedinţei şi a secretului comunicaţiilor.
Explicaţie II-67
(2) Amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept nu este admis decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor penale, pentru protejarea sănătăţii sau a moralei, sau pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora."
ARTICOLUL II-68
(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim pre


văzut de lege.
Explicaţie II-68
Acest articol se întemeiază pe articolul 286 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice
Europene şi pe Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281 din 23.11.1995), precum şi pe articolul 8 din CEDO şi pe Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor faţă de prelucrarea automată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981, ratificată de toate statele membre. Articolul 286 din Tratatul CE este de acum înainte înlocuit cu articolul I-51 din Constituţie. Trebuie avut în vedere de asemenea şi Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 45/2001 din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi libera circulaţie a acestor date (JO L 8 din 12.1.2001).
Directiva şi regulamentul menţionate anterior conţin condiţii şi restrângeri aplicabile exerciţiului dreptului la protecţia datelor cu caracter personal.
Explicaţia de mai sus, singura anexă la articolul II-68, este un exemplu clasic de ascundere a adevăratelor intenţii ale autorilor Constituţiei. Textul extrem de stufos şi alambicat face trimitere la mai multe prevederi legale care nu sunt menţionate în constituţie şi nu sunt cunoscute marelui public. O simplă cercetare a REGULAMENTULUI (CE)nr. 45/2001 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2000, de pildă, dezvăluie însă miza reală a anexei. Potrivit acesteia, datele cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenenţa sindicală, sănătatea sau viaţa sexuală pot fi prelucrate pe baza unor derogări stabilite prin decizia autorităţii europene pentru protecţia datelor. Printre excepţiile citate se numără protejarea "unui interes financiar sau economic important al unui stat membru sau al Comunităţilor Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar sau fiscal, asigurarea securităţii naţionale, a siguranţei publice şi apărarea statelor membre, etc. (n.a.)
ARTICOLUL II-71
Libertatea de exprimare şi de informare
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Anexe II-71
(2)Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, constrângeri, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea territorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti."
ARTICOLUL II-82
Libertatea de întrunire şi de asociere
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a deveni membră a acestora pentru apărarea intereselor sale.
Anexe II-82
(2) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricţii decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei sau pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricţii legale exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat".
Distanţa enormă dintre principiile proclamate de Constituţia UE şi modalitatea prevăzută pentru punerea în practică a lor naşte întrebări fireşti: cui foloseşte edificarea acestui imens eşafodaj în spatele căruia se poate desluşi ameninţarea neo-totalitarismului? Ce forţe sunt la originea proiectului UE şi ce scop final are acesta? Răspunsurile la aceste întrebări, total diferite de retorica oficială a autorităţilor române şi europene, vor fi prezentate în numerele viitoare.

Ioan BUTIURCA

Data aparitiei: 2007-03-26