Din corespondența Ravecăi

Am primit scrisoarea de la tine ce m-a bucurat din cale afară, aflând că sunteți bine, sănătoși! Aista e cel mai important lucru de pe pământ, să știi, Letiția mea!
Ce să-ți mai zic despre noi, mai multe decât ți-am zis și data trecută: încercăm să rezistăm vremurilor astea grele, cu necazurile care-s pe oameni și nu pe deal. Că bine ar fi să se mai dea de pe noi!
Dar să nu mă văicăresc, știi că nu e genul meu! Hai să-ți zic ceva haios, tu! A fost copilu’ lui Șinu la practică, auzi, tu, la cabinetul medical. Acilea la șpitalul din sat. Se va mândri el și la nepoți că el a fost ultimul Mohican  care a făcut practică la șpitalul ăsta, că în curând ăsta se va transforma. În ce?! Auzi: în casă de bătrâni! Păi, de aia că mai avem vreo două prin zonă! Apoi, trăim totuși cu spreanța că-și va revizui  atitudinea băiatul ăsta, Cseke. Știai că numele lui înseamnă Biciul lui Dumnezeu? Adică Attila. Apoi mai bici, nu știu cum ar putea fi! Că ne-a tăbăcit!
No, dar să nu uit de partea hazlie. A fost unul, mort de beat, adus cu salvarea la șpital. L-au trezit ăștia cumva. I-au băgat perfuzii. Omul tot se agita ca să demonstreze că el poate umbla, și e mai treaz decât guvernanții! Auzi, că nu mai are nici pe dracu, că doar nu băuse decât una mică! Aiurea! Abia îl țineau doi că nu prea avea echilibru! Băiatul lui Șinu, ca practicant avea misiunea de a-l obloji! Vai, ce ne-am distrat când ne-a jucat scena cu ăsta de repeta într-una, cu limba împleticindu-se în gură mai rău decât picioarele, “măi, omule, măi”. Și rânjea amabil în stânga, în dreapta. Habar n- avea cum a ajuns acolo și se mira ce vor ăștia de la el. Nu-ți spun cine era, că no, i se poate întâmpla oricui! Dar imaginează-ți , dacă omul avea ceva mai grav decât delirium tremens, (zic eu, așa, că și asta e ceva grav),  până îl plimbă la cel mai apropiat șpital, dacă e și violent omul și se apucă și strică totul până găsesc ăștia un șpital comasat! Nu crezi că e mai mare paguba? Dar dacă, doamne ferește, moare pacientul? Că am ajuns o țară plină de domni Lăzărescu!
Apoi, ar mai fi de povestit, Letiția, mea. Așteptăm acum să vedem ce-o mai fi cu arestările, cu vameșii, că doar ce altceva să povestim decât vedem la știri? O fi furat ăștia și până acum, zic eu, dar amu s-au uns prea tare, ori ne trebe niște praf în ochi, tu, ca să nu ne plângem că tăte s-au scumpit și n-avem o lețcaie prin buzunare!
No, te pup, Letiție dragă! Aștept să-mi scrii!
    Prietena ta, Raveca

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *