Pacientul roman

Îmi este cam greata de fiecare data când revin în România dupa ce vizitez o tara din Uniunea Europeana, mult mai dezvoltata decât sarmana noastra patrie. Îmi este scârba de cei care ne conduc… sa fiu foarte bine înteles înca de la început, sa nu credeti ca am ceva cu românii care locuiesc aici si care se pare ca sunt condamnati sa suporte zilnic bataia de joc din partea politicienilor. Vreau însa sa ma îndrept încet spre sectorul sanitar, ca doar sunt un pacient al României si vreau sa vorbesc despre ceea ce ma doare mai tare. În primul rând sunt indignat de faptul ca nimeni nu pare sa aiba macar intentia sa-l determine pe bolnavul român sa creada ca el este cel care conteaza. Ca oamenii din acest motiv se fac medici, învata, dau examene peste examene, se pregatesc ani de zile, pentru a salva vieti si nu pentru a-si bate joc de un bolnav, care cu siguranta ar prefera sa fie oriunde altundeva decât într-un spital. Cu atât mai mult unul din România. Iar cei care ajung în fruntea Ministerului Sanatatii, sa nu mai faca pe desteptii si sa munceasca în asa fel încât sa-i ajute pe pacienti, nu sa încerce sa se razbune pe politicieni din alte partide si sa faca tot felul de smecherii din care sa le iasa si lor ceva. Daca s-a remarcat faptul ca sunt revoltat, bine ati înteles stimati cititori. O sa va explic si de ce. Zilele trecute, am avut ocazia si placerea sa stau de vorba cu un tânar din Târgu Mures, care a plecat din România într-a tara din uniunea Europeana, dupa ce a absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie din Tîrgu Mures. N-am sa-i dau numele pentru a nu-i crea probleme. Când l-am vazut cât era de încântat de faptul ca poate sa-si duca pâna la capat actul medical fara sa se gândeasca o secunda daca are medicamente, daca are suficiente materiale sanitare, am început sa-l invidiez. Dar nu în sensul peiorativ, am simtit mai mult asa o ciuda când m-am gândit ca la noi medicii trebuie sa-si faca griji de aspecte care nu tin deloc de actul medical în sine. Mai mult, acest tânar tîrgumuresean, care mai are un pic si devine medic specialist, mi-a spus ca în tara în care se afla, pacientul este pe primul loc. El conteaza cel mai mul si cel mai mult. Toate deciziile care se iau sunt gândite în asa fel încât acestuia sa-i fie bine. Interesant este ca toate acestea se întâmpla în mediul public si nu în cel privat. Bineînteles ca, în timp ce discutam cu acest medic care a reusit sa-si gaseasca un rost peste hotare, am început sa compar ceea ce îmi spunea, cu situatia din zilele noastre care se gaseste în sistemul medical. si am constatat din nou, ca eu si familia mea, cotizam luna de luna la fondul de sanatate românesc, la fondul de asigurari de sanatate, iar când am nevoie de servicii medicale, peste tot ma lovesc de lipsuri de fonduri. Pai ce facem domnule ministru Cseke Attila cu sanatatea româneasca? Chiar nu se poate lua taurul de coarne si sa fie o data pentru totdeauna un sistem care sa functioneze normal? A, daca nu puteti gestiona medicina româneasca, puteti sa va dati si demisia, chiar daca liderii UDMR nu va lasa. Onoarea si interesul pacientului ar trebui sa fie mai presus de orice, dar la noi în România din pacate aceste caracteristici lipsesc cu desavârsire. Eu unul, daca as fi politician în aceste zile în România, as merge pe strada cu capul în pamânt. Dar se spune ca speranta moare ultima, asa ca sper totusi sa ne trezim si noi la viata si sa facem treaba, ca asa nu mai merge.

P.S. Mai terminati sa invocati toti ca faceti reforme pentru ca sincer, ne-am cam plictisit. Puneti osul la treaba!

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *