Statuile de lânga noi

Pentru ca spatiul in care traim sa nu fie doar un simplu adapost, acesta trebuie sa dobandeasca o identitate, o valoare data de istoria si personalitatea celor care-l locuiesc. Iar aceasta nu se poate face decat prin marcarea acelui spatiu cu semne care, pe de o parte recupereaza momentele si personalitatile importante pentru viata acelei comunitati, iar pe de alta parte valorizeaza spatiul cu pricina. In cele mai multe cazuri, sculptura este acel semn al culturii publice, care incearca sa confere spatiului locuit o identitate proprie. De aceea va invitam la o plimbare prin Targu Mures pentru a vedea in ce masura sculpturile pe langa care trecem, se constituie in semne, in marci ale istoriei si culturii noastre.

Lucrarile sculpturale targumuresene, ca semne plastice ce coaguleaza in jurul lor o anumita traditie istorica si comunitara, creeaza o serie de trasee ale vietii urbei, intr-o incercare de a recupera trecutul istoric. Majoritatea sculpturilor din oras rememoreaza momente ale istoriei, fiind omagii aduse fie realizarilor trecutului, fie personalitatilor care, prin opera lor, au facut si fac in continuare cinste locurilor unde s-au nascut sau unde au creat.

Probabil ca intr-un astfel de demers, ca cel pe care-l facem acum, ar fi bine sa incepem cu o serie de lucrari, care au facut parte din ambientul urban targumuresean, dar care acum au disparut. Putini dintre noi stiu, de pilda, ca pe actualul amplasament al Catedralei Mari, exista pe vremuri “Fantana lui Bodor”, o fantana muzicala, care, suferind o serie de defectiuni, a fost inlaturata. Tot in zona respectiva, pe limba de pamant ce desparte Catedrala Ortodoxa de Biserica Romano-Catolica din centrul orasului, a existat si un monument al “Infanteristului”, demolat dupa 1940 si care a disparut fara urma. Unul din grupurile statuare cele mai importante din Targu Mures este Lupoaica Capitolini, una dintre cele cinci copii donate statului roman de catre Mussolini, in anii 1920, ca o recunoastere a inrudirii dintre poporul roman si cel italian, intr-o incercare de reunire spirituala a “gintei latine”. Colajul reprezentand-o pe Lupoaica etrusca si pe gemenii Remus si Romulus a disparut, in anii 1940, din oras, ajungand la Turda, pentru a fi recuperat dupa Revolutie.

O buna parte din monumentele sculpturale ale orasului pot fi reunite sub aspectul omagierii inaintasilor. In fata Liceului Bolyai, intalnim grupul statuar reprezentandu-i pe Bolyai Farkas si Janos, avandu-i ca autori pe Izsak Marton si Kulcsar Bela. Tot Izsak Marton este si autorul monumentului Soldatului Eliberator, din centrul orasului, o lucrare ce respecta toate canoanele epocii, referitoare la monumentele statuare de gen.

Edili si carturari

Probabil ca cel mai semnificativ monument, ca simbol al orasului, este statuia ecvestra, singura din oras de altfel, a lui Avram Iancu. Lucrarea, realizata in anii 1970 de catre sculptorul Florin Codre, are proportii armonioase si se incadreaza bine in spatiul in care e situata. Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre doua reprezentari sculpturale din bronz, de data mai recenta. Este vorba despre cele doua statui inchipuindu-i pe doi fosti primari ai urbei, Bernady Gyorgy si Emil Dandea, realizate, prima, de catre Bocskany Vince si, a doua, de Anton Ratiu. Sa nu uitam insa de o categorie destul de importanta de sculpturi, care vin sa rememoreze si sa valorifice personalitatea unor oameni care au marcat cultura romana, sau care au realizari semnificative pentru istoria locala. Este vorba de busturile lui Mihai Eminescu, Bartok Bela, Petru Maior, Papiu Ilarian sau Szengyorgy Istvan, intemeietorul scolii de arta teatrala din Targu Mures, situate majoritatea in fata unor institutii care le poarta numele. N-ar trebui sa uitam insa de grupurile statuare care, chiar daca nu reprezinta figuri ale culturii romane sau nu recupereaza momente ale istoriei noastre, sunt semne plastice investite cu functii estetice formative. Este vorba despre lucrarile semnate de Puskas Sandor si Benczedi Sanor, aflate in Aleea Carpati, care, din pacate, sunt intr-o avansata stare de degradare.

Acum, dupa o trecere in revista a monumentelor sculpturale ale Targu Muresului, vedem ca linia stilistica a acestora nu renunta, sau nu poate

s-o faca, la o anumita tenta romantica, la o interpretare usor anacronica, cultivandu-se, in cele mai multe cazuri, maniere si gusturi de secol XIX. Limbajul plastic, nu neaparat revolutionar, dar in orice caz, modern, este de gasit doar in salile de expozitii. Exista o singura exceptie, o lucrare a unui nespecialist, “Pseudosfera”, care se vrea un omagiu adus spiritului descoperitor al lui Bolyai Janos, un omagiu adus de un matematician, unui ilustru precursor. Tentativa autorului Pseudosferei de a iesi din formele conventionalului, consacrate si prezente cu precadere in peisajul urbanistic targumuresean, este asadar un semnal pozitiv. Este un prim pas catre iesirea din conformism in materie de semn plastic spatial, este o deschidere spre formulele moderne ale sculpturii, este o raliere la tendintele contemporane de ambientare urbana.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *