Legea, principala sarcină a parlamentarului

Cine pot fi parlamentari?

Orice cetățean român, cu domiciliul în țară, care a împlinit 23 de ani, respectiv 33 de ani poate fi deputat, respectiv senator, dacă nu a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale – dreptul de vot și dreptul de a fi ales sau dacă nu sunt judecători ai Curții Constituționale, avocați ai poporului, magistrați, membri activi ai armatei, polițiști și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică. În cazul judecătorilor și a celorlalte categorii profesionale amintite, aceștia pot candida dacă demisionează. Spre exemplu, pentru ca un prefect – înalt funcționar public – să poată candida, acesta trebuie să probeze că i-au încetat raporturile de serviciu la data depunerii candidaturii.
O persoană nu poate fi în același timp și deputat și senator, de asemenea un parlamentar poate să fie doar membru al Guvernului, pentru că orice altă funcție publică de autoritate este incompatibilă cu cea de parlamentar. Altfel spus, un parlamentar nu poate să fie în același timp președinte al republicii, primar, președinte de consiliu județean etc.  

Ce lucrează?

Alcătuit din două camere – Camera Deputaților și Senatul, Parlamentul, așa cum spune Constituția României, este organul reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Adică, Parlamentul, alcătuit din deputați și senatori, simplist spus, face legi –întocmește proiectele de legi, le supune dezbaterii și le adoptă. Altfel spus, fie că vorbim de modificarea Constituției, taxe și impozite, fie că discutăm de justiție, sănătate, partide politice, educație etc., toate trec prin Parlament înainte să devină obligatorii pentru cetățenii României. Totuși, românii trebuie să știe că nu doar parlamentarii sau Guvernul au drept de inițiativă legislativă ci chiar și ei. Un număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative. Altfel spus, dacă 5.000 de persoane din județul Mureș alături de cetățenii din alte 11 județe transilvane vor să impună o lege în domeniul IMM-urilor, spre exemplu, o pot face. Iar strângerea semnăturilor nu credem că este o problemă în condițiile în care candidați în alegeri le-au adunat într-o săptămână sau mai puțin. Singurele domenii în care cetățenii nu își pot exercita dreptul de inițiativă legislativă sunt problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea.
După ce proiectul de lege ajunge la prima cameră sesizată, aceasta trebuie să se pronunțe în termen de 45 de zile, respectiv 60 de zile în cazurile codurilor și altor legi complexe, altfel
proiectele de legi sau propunerile legislative se consideră adoptate.  În cazul în care propunerea legislativă sau proiectul de lege se adoptă – prin vot sau tacit – sau este respins, acesta se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere, adică 50 plus 1 din numărul total al senatorilor, respectiv deputaților.
Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Președintele poate cere o singură dată Parlamentului reexaminarea legii înainte de promulgare. Altfel spus, poate cere parlamentarilor să o modifice.
În această situație sau atunci când s-a solicitat verificarea constituționalității legii – adică dacă este conformă cu prevederile legii fundamentale, promulgarea legii se face în cel mult zece zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea. E clar că, dacă legea este neconstituțională, aceasta nu poate fi adoptată. De asemenea, dacă Parlamentul nu ține cont de cererile președintelui și nu modifică legea, acesta este obligat să o promulge așa cum i-a fost trimisă prima dată. Pentru a putea fi aplicată, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la trei zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevazută în textul ei.

Cum lucrează?

Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie. Parlamentarii se pot întruni și în sesiuni extraordinare atunci când le solicită Președintele României sau la cererea biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puțin o treime din numărul deputaților sau al senatorilor.
Convocarea Camerelor se face de președinții acestora.
De obicei, Camera Deputatilor și Senatul lucrează în ședinte separate care sunt publice. Constituția prevede expres în articolul 65 când parlamentul lucrează în ședință comună.

Cum răspund

Deputatii și senatorii nu răspund juridic – administrativ, penal, civil – pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. În schimb, pentru alte fapte pot fi anchetați și trimiși în judecată, dar nu pot fi percheziționați, retinuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Dacă sunt surprinși în flagrant – iau mită, spre exemplu, pot fi retinuți și supuși percheziției. În acest caz, ministrul Justiției îl informează pe președintele Camerei Deputaților, respectiv Senatului, depinde dacă este deputat sau senator. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

Guvernul și majoritatea absolută

Partidul, alianța politică sau alianța electorală care are majoritatea absolută în Parlament propune președintelui României un candidat pentru funcția de prim-ministru pe care acesta îl desemnează pentru formarea Guvernului. Dacă nici un partid nu deține majoritatea absolută, candidatul este desemnat după consultarea partidelor reprezentate în Parlament. Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de zece zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului care le dezbate în ședință comună. Președintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
Guvernul are obligația de informare a Parlamentului, de a răspunde la întrebările și interpelările senatorilor și deputaților.
Guvernul își exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.