Alegătorii din Sântana de Mureș, supărați pe parlamentari

Ce știu mureșenii despre alegerile din data de 9 decembrie, câte lucruri cunosc despre candidații care le promit un viitor mai bun dacă-i aleg, sau dacă cunosc candidații și partidele au fost câteva întrebări la care am căutat să găsim răspuns în rândul populației din mediul rural, săptămâna trecută. O populație care este mai mult preocupată de agricultură și de cum să-și ducă traiul de la o zi la alta cu banii puțini pe care îi primesc, darămite de promisiunile candidaților la fotoliile de deputat și senator. Primul popas a fost zona Curteni și Sântana de Mureș.

Dezinteres pe ulițe

Pe ulițele satului Curteni, puțină lume își făcea de lucru în curte sau în fața porții. Am încercat să intru în vorbă cu câteva persoane, dar au refuzat politicos să spună ceva de campania electorală, candidați, alegeri. Nu era un subiect de interes pentru ei. M-am resemnat și am plecat mai departe, lăsându-i cu grijile zilnice. Din loc în loc zâmbeau de pe bannere suspendate sau afișe „trântite” ici, colo pe porți, ziduri de casă sau stâlpi, candidații din partea UDMR pentru acea zonă, Kelemen Attila pentru Camera Deputaților și Marko Bela pentru Senat. La distanțe mari mai vedeai și câte un afiș cu candidați din partea altor partide, Lorand Lukacs, USL, pentru fotoliul de deputat, Dorin Dogar pentru Senat din partea PP-DD, Sorin Pădurean pentru Senat din partea PRM.

„Acuma îs deja bătrân”

În speranța că vom găsi pe cineva să stăm de vorbă, ne-am încercat norocul și la crâșma din sat, situată pe strada Principală la numărul 303. Doar cei trecuți de vârsta de 18 ani, oriunde s-ar afla, au drept de vot și votul fiecăruia contează în data de 9 decembrie. La o masă, lângă fereastră, cu un pahar de tărie în față l-am întâlnit pe Szasz Gheorghe.  
Reporter: Cunoașteți partidele, știți e înseamnă ARD, USL, PPDD, UDMR?
Szas Gheorghe: Azi dimineață a fost o hârtie pusă acolo în poartă.
Rep.: Dar candidați cunoașteți?
S.G.: Da, cum nu. Din poza ce este lipită încoace încolo. Alegem care sunt mai buni. Îl alegem pe Marko Bela mai departe. Da și ăia care au fost mai răi rămân mai departe.
Rep.: Dar pe parlamentarii care sunt acuma îi cunoașteți?
S.G.: Da, sigur, cunosc câteva persoane.
Rep.: Ați avea să le reproșați ceva ce nu au făcut în acești patru ani?
S.G.: Păi sunt mai multe, dar eu acuma îs deja bătrân.
Rep.: Și credeți că va fi vreo schimbare după data de 9 decembrie?
S.G.: Nu știu. Da eu cred că poate nici nu o să mă duc. Am 70 ani și am buletinul plin de ștampile, atâta am fost.

„UDMR-ul ăsta aproape nimic nu a făcut”

Cât am stat de vorbă cu moș Gheorghe a încercat să interevină în discuție și Ana, o doamnă mai în vârstă, a cărei familie deține barul. Am terminat cu moș Gheorghe și am rugat-o și pe dânsa să își spună oful. „Să mărească pensia. Prețurile cresc, pensia nimic și dacă ai o afacere de familie atâta trebuie să plătești că imediat nu îți rentează”, mi s-a adresat femeia.
„Cunoașteți partidele din care candidează viitorii parlamentari?”, am întrebat-o pe femeie. „Da cum să nu. UDMR-ul ăsta aproape nimic nu a făcut pentru populație. Nu pentru maghiari, ci penrtu toți. Și acuma îmi trage din pensie pentru sănătate. Am avut un soț bolnav. Când am mers să-i facă un Computer Tomograf am plătit 6.800.000 lei. Cică nu au fonduri. Și atâta am plătit și soțul era bolnav, eu eram pensionară. Atunci pentru ce am dat noi banii ăștia la sănătate? Și acuma dacă mergi pentru o rețetă și ești bolnav trebuie să te programezi, pentru că numai după trei zile te poți duce. Sănătatea e zero. Ce au făcut parlamentarii pentru sănătate în anii ăștia?”, mi s-a adresat femeia, cu ochii înotând în lacrimi.
„Veți merge la votare?”, am întrebat. După o scurtă ezitare mi-a răspuns „O să mă duc și o să văd cum o să fie”.
„Și dacă ar fi să vă aflați față în față cu actualii parlamentari ce ați avea să le reproșați?”, am continuat să o chestionez pe doamna Ana. „I-am dat telefon lui Frunda (n.r. – Gyorgy Frunda, actual senator UDMR și candidat la aceeași funcție pentru Colegiul nr 1 Târgu Mureș) și i-am zis: uitați ce problemă am și a trebuit să plătesc atâta. Păi așa e legea și trebuie să plătesc, mi-a zis. Atâta am plătit, 6.800.000 lei pentru un Tomograf. Toate lumea de aici știe cât am plătit”.
„Credeți că după data de 9 decembrie se va schimba ceva?”, am continuat să o întreb. „Dacă o să fie la conducere oameni mai înțelegători, pentru pensionari”, a răspuns femeia.  

Regrete după Ceaușescu

Viața pe vremea lui Ceaușescu a fost mult mai bună, deși nu erau atâtea magazine, mi-a spus Ballo Ștefan, un localnic din Sântana de Mureș.
Rep.: Veți merge la votare?
B.Ș.: Apăi nu are niciun rost. Ce fac parlamentarii?
Rep.: Și cunoașteți partidele?
B.Ș: Apăi așa ni.
Rep.: Ați auzit de ARD?
B.Ș.: Nu. Habar nu am.
Rep.: USL? UMDR?  PP-DD?
B.Ș.: Da.
Rep.: Dar pe candidați îi cunoașteți?
B.Ș.: Nu
Rep.: Apar pe o sumedenie de afișe prin comună?
B.Ș.: Am văzut, dar nu am citit că și așa nu mă interesează. Că și așa nu fac absolut nimic.
Rep.: Dar de parlamentarii actuali ce spuneți?
B.Ș.: Nici ăia nu au făcut nimic și nici ăștia… numai se tot laudă.
Rep.: Dacă ar fi să vină să discute cu dumneavoastră ce le-ați spune?
B.Ș.: Ce vă spun și dumneavoastră. Atât.
Rep.: Credeți că se va schimba ceva după data de 9 decembrie?
B.Ș.: Nu știu. Eu am fost muncitor în timpul lui Ceaușescu, să îl ierte Dumnezeu, și a fost mai bine. Am câștigat 4.600 lei lunar, fără impozit. Și oricum a fost trai mai bun decât acuma. Bine că acum sunt magazine peste tot, dar nu sunt bani.

„Mergem la votare ca să fie bine”

Una dintre principalele preocupări ale oamenilor este lipsa locurilor de muncă. Și ar merge să voteze pentru o schimbare în bine, un viitor mai bun. „Mergem la votare ca să fie bine, să ne dea de lucru să câștigăm ceva, pentru că nu avem bani. Doar ajutor social. Să ne dea drepturi și nouă, pământ nu avem să lucrăm”, a declarat Liana Lăpădat din Sântana de Mureș. „Cunoașteți partidele? Știți cu cine o să votați?”, am întrebat. „Ne uităm la televizor să vedem ce fac, ce spun acolo”, mi-a răspuns femeia.
Am lăsat grupul de oameni din crâșmă să-și continue discuțiile și am purces spre centrul comunei Sântana de Mureș.

„Oameni care nu știu ce caută în Parlament”

Pe drum l-am întâlnit pe Maksay Kalman. Era într-un cărucior cu rotile ce rula încet, pe asfalt, făcând eforturi pentru a și-l pune în mișcare. De 12 ani este invalid, având picioarele amputate. La încercarea mea de a intra în vorbă cu dânsul despre alegeri, mi-a tăiat-o sec „De când mi s-au tăiat picioarele nu am mai fost la votare. Niciodată nu m-am dus înăuntru, la școală. Nu pot intra”. „Și nu ați făcut solicitare pentru urna mobilă”, l-am întrebat. „Nu cer urna, nu cer nimica. Să mă lase în pace lumea să trăiesc. Nu votez. Aici (n.r. – în România) nu ai un om deștept. Sunt oameni (n.r. – în Parlament) care nu știu ce caută acolo”, mi-a spus deja peste umăr, pentru că a început să ruleze cu viteză mai mare pe drum. 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *