Cărțile însuflețite de idei la Librăria GOG

În spatele librăriei GOG stau căteva persoane inimoase care au mizat pe carte, pe importanța și menirea ei, pornind de la Gabi Cadariu, directorul Teatrului Ariel,  Oana Hodade, Mihaela Mihai și Kiraly István, cei care vor păstorii fondul de carte al noii librării.

Despre proza scurt cu Marius Chivu și Simina Diaconu

Deschiderea librăriei a prilejuit lansarea unui nou proioect,  â€œHai să ne întâlnim la o carte”, inițiativa Teatrului Ariel împreună cu GOG, invitații speciali fiind scriitorul Marius Chivu și Simina Diaconu, editor Revista de Poveștiri. După o porție de proză scurtă, protagoniști fiind cei doi invitați, a urmat tăierea panglicii inaugurale GOG, după care spațiul viu al cărții găzduit de Ariel și-a deschis oficial porțile. Monodrama “Hess” cu actorul Nicu Mihoc în prin plan a consfințit inaugurarea celei mai noi și totodată celei mai vii librării din oraș, un loc al schimburilor de idei pe fondul minunatei cărți și a pasiunii pentru lectură.

Ingredientele librăriei vii

“Odată cu această librărie dorim să creem un context , un spațiu anume unde să ne întâlnim cât mai des, zilnic, dacă nu săptămânal , cu cartea, cu literatura de bună calitate, română, maghiară și de alte culturi, cu artele vizuale, cu filmele de artă, cu muzica de bună calitate, și nu în ultimul rând cu spectacolele de teatru. Toate acestea având  elemente de teatru  fac lucrurile să devină așa cum ne-am propus noi, adică o librărie vie”, a precizat  Gabi Cadariu, directorul Teatrului Ariel.

Să generăm mai departe povești

 â€œAcum vreo trei ani coincidența face că m-am întâlnit din întâmplare cu Gabi Cadariu care venea spre acest spațiu, care era o ruină. El a venit cu ideea unui spațiu în acest spațiu, un fel de Cărturești. Atunci am spus : ce coincidență, și mie mi-ar plăcea ca în orașul nostru să existe un Cărturești. Apoi în București, la Cărturești, prima carte pe care am cumpărat-o a fost “Cartea cu bunici” , o carte de Marius Chivu. Coincidența face ca Marius să fie cu noi la acestă inaugurare. Am început un masterat de scriere dramatică unde am întâlnit-o pe Mela. Și ea pasionată de cărți și iată coincidența face să deschidem o librărie .Poate că ce ni se întâmplă nu e chiar o coincidență, și e bine să  dăm această notă de ceva special. De ce ne-am gândit să facem o librărie ? Pentru mine motivele sunt evidente, în primul rând pentru că trebuie. În Târgu Mureș nu există un spațiu în care să stai să citești cât ai chef, să poți să bei o cafea, să poți să vorbești cu oamenii care sunt acolo și să-și dorești să creezi mai departe coincidențe cu ei. Acesta e de fapt scopul care ni-l propunem , să generăm mai departe povești” (Oana Hodade)

Acest spațiu să fie unul viu

„Mi-aș dori ca acest spațiu să fie unul viu, de aceea i se spune și librărie vie, în care să existe tot felul de întâlniri . Profitând de faptul că eu și cu Oana suntem actrițe , plus Istvan care e regizor, putem să dăm viață acestui spațiu, cărților, fără foarte multe formalisme, cu întâlniri între niște oameni  unde ideile nu le generăm doar noi, unde așteptăm și provocări de la ei”  (Mihaela Mihai)

Compendiu de mirosuri plăcute

„Acest spațiu e precum  aroma de cafea foarte fină și plăcută care  se amestecă cu aroma foarte fină  și plăcută a unei cărți proaspăt tipărită formând  un compendiu de mirosuri care ne facilitează cunoașterea de sine  și a celor din jurul nostru” (Istvan Kiraly)

Fan al prozei scurte

 â€œSunt un mare fan al prozei scurte, a povestirilor. De fapt așa am început să scriu, așa am ajuns la Litere. Prin proza scurtă am ajuns să vreau ca  într-o zi să public la România literară. Povestirea pe care o scrisesem nu era prea bună, și ooamenii de acolo mi-au spus că ar fi mai bine să fac  critică literară. Am făcut asta 13 ani după care am zis să mă întorc la prima dragoste, și să scriu povestiri ceea ce fac și acum” (Marius Chivu, scriitor)

Nu prea e citită

“Am lansat revista în martie, anul trecut, și încă reușim să o publicăm și să o distribuim în toatățara. Ce am observat eu despre proza scurtă este că nu prea e citită și nu pea e înțeleasă. Dacă ne gândim la cuvântul povestire,  l-am întâlnit la foarte multă lume ca ceva de genul  poveste pentru copii. Există o confuzie destul de mare a acestui termen, nu e înțeles ca un gen literar “ (Simina Diaconu, editor Revista de Povestiri)

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *