”žPentru obținerea supunerii societății se guverna prin terorare”

Novak Csaba Zoltan, cercetător la Institutul de cercetări socio-umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române. A participat, în 2006, ca expert, la Comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste a Administrației Prezidențiale din Romania și la realizarea Raportului Final. Din 2005 este doctorand al Institutului „Nicolae Iorga” al Academiei Române, cu teza „Politica PCR față de minoritățile naționale 1948-1975”.Ce înseamnă termenul represiune È™i cum s-a pus în practică, mai ales, în MureÈ™?După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, cu ajutorul direct al Armatei Roșii, Partidul Comunist Român preia treptat puterea și începe transformarea socialistă a țării: coletctivizare, reforma(naționalizarea) învățământului, campania împotriva „claselor dușmănoase”, naționalizare, atacul împotriva bisericilor, de exemplu: desființarea Bisericii Greco-Catolice. Pentru a ține sub control societatea românească, PCR a recurs la o vastă campanie de represiune. Prin represiune se înțelege: toate modalitățile folosite de regim pentru a reprima, chiar și cu forța, eventualele acțiuni de opoziție.

Care au fost organele de represiune? De la nivel naÈ›ional până la nivelul judeÈ›ului?

Principalele organe de represiune prin care se realiza controlul societății erau: Miliția, Securitatea (cu informatori), Armata, Justiția. Fiecare intstuție de stat avea organele locale, care acționau în județul sau orașul respectiv.  Dacă un grup sau un individ era găsit pe baza cercetării Securității „element dușmănos” sau dușman potențial al regimuluii, era anchetat, arestat și judecat, apoi condamnat la munca forțată, închisoare sau la moarte. Metodele, bineînțeles, se schimbau cu timpul. În anii 60-70 nu mai era nevoie de teroarea anilor 50. Societatea era deja sub control.  

Vă rog, să ne explicaÈ›i, în linii mari, ce înseamnă rezistenÈ›ă anticomunistă? Care este diferenÈ›a dintre rezistenÈ›ă, disidenÈ›ă È™i revoltă?

Rezistența include toate acțiunile îndreptate impotriva politicii regimului comunist. Rezistența anticomunistă se manifesta în diferite forme. Începând deja din anul 1944, s-au format așa numitele grupuri de rezistență armată. Foști militari, în unele cazuri țărani, se retrăgeau în munți și se oponeau cu arme regimuliui comunist cu speranța că va izbucni cel de al treilea război mondial între capitaliști și comuniști, care va aduce eliberarea României de sub dictatura comunistă. Aceste grupări de rezistență armată au fost anihilate la sfârșitul anilor 50. În unele cazuri au izbucnit revolte la țară și în orașe. Cu ocazia colectivizării, în mai multe sate țăranii au încercat să se opună. Revoltele spontane au fost înnăbușite de forțele de represiune. În România comunistă au existat și revolte urbane ale muncitorilor, mai ales în perioada regimului Ceaușescu, la Brașov sau pe Valea Jiului. O altă formă de opunere a fost disidența, mai ales în cadrul intelectualilor. În aceste cazuri pe plan individual sau în formă grupată, prin scrisori deschise și diferite manifeste se milita pentru respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Apoi, sub ce forme s-a manifestat rezistenÈ›a în judeÈ›ul MureÈ™?

Formele de rezistență anticomunistă se regăsesc și în județul Mureș în fiecare etapă a existenței regimului comunist. La începutul instaurării dictaturii comuniste au existat încercări de a organiza grupări de rezistență armată în zona Deda și Sighișoara. Gruparea Grigorescu-Cândea-Voinescu, care urma să acționeze în zona Deda, Răstolița, Reghin a fost depistată și desființată în anul 1947. În alte cazuri, țăranii mureșeni refuzau intrarea în gospodăriile agricole sau pur și simplu au sabotat activitatea în GAC-urilor. Securitatea a recurs la o metodă brutală de intimidare a țăranilor. În zonele mai „periculoase” unii chiaburi au fost arestați, duși la Miliție și bătuți. Au existat unele cazuri când câțiva chiaburi mureșeni au fost chiar omorâți de către ofițerii de Securitate, Ioan Grindeanu sau Kiss István. Un alt moment important în acest proces de rezistență anticomunistă a avut loc în 1956. Ecoul revoltei ungare a activat mai multe persoane în zona Mureșului. O grupare semnificativă, formată din medici, învățători, foști  militari s-a format în Târgu Mureș, în jurul fostului ofițer Ioan Faliboga. Gruparea la început dorea reforme, apoi, după izbucnirea revoltei ungare, răsturnarea dictaturii comuniste. Tot în anul 1956, a fost depistată și anihilată o altă grupare, în orașul Sovata, condusă de Kelemen Imre. În județul Mureș au existat si diferite forme de disidență, mai ales în anii optzeci. A fost caracteristic acestei perioade așa numita disidență etnică. Fostul nomenclaturist, Király Károly a criticat în mai multe scrisori deschise, trimise la Europa Liberă politica PCR față de minoritățile naționale.

Cum au primit/privit oamenii de rând comunismul în primii ani ai regimului?

Instaurarea și existența comunismului nu poate fi privit unilateral, mai ales în prima parte a existenței sale. După distrugerile materiale și suferințele morale în timpul celui de-al doilea război mondial, societățile afectate aspirau după pace, liniște și purificare morală. În afară de câteva cadre, în cazul lor exista și fenomenul atât de caracteristic al epocii, acela al  autoamăgelii, societatea avea cunoștințe minime despre URSS și despre modul de funcționare al regimului comunist de tip sovietic. Astfel, reînnoirea mult dorită era așteptată prin implantarea comunismului. Oamenii de rând, așadar, așteptau schimbarea radicală a condițiilor de viață, siguranță, liniște și pace, noi posibilități de emancipare socială.

Ce s-a întâmplat cu elitele judeÈ›ului în timpul ascensiunii comuniÈ™tilor È™i după instaurarea regimului?

Preluarea puterii de către comuniști s-a produs treptat și în județul Mureș în perioda 1945-1947. La început conducerea locală a PCR a recurs la tactica salamului, adică la desființarea treptată a opoziției politice. Mulți dintre membrii vechii elite din zonă au fost acuzați de crime de război, apoi s-au inventat noi acuzații: spionaj, trădare de țară etc. Pentru o mai bună mobilizare indirectă a diferitelor grupuri sociale, PCR a înființat așa numitele organizații democratice: Frontul Plugarilor, pentru țărani, Uniunea Populară Maghiară, pentru maghiari, Comitetul Democratic Evreiesc, pentru evrei și alte organizații pentru femei, veterani de război etc. Preluarea puterii de către comuniști a avut loc în 1947-1948. În acest moment județul Mureș era condus de o nouă elită politică recrutată de către comuniști din rândurile muncitorilor, țăranilor și ale intelectualilor cu orientare comunistă. Vârful vechii elite, liderii locali ai partidelor istorice È™i o parte a elitei bisericești, a dispărut din viața publică, unii se aflau în închisori, alții au părăsit țara, iar unii, mai ales cei din eșaloanele secundare, au încercat să supravețiuiască noului regim politic. Averile și proprietățile private ale vechii elite economice erau naționalizate È™i mulți dintre ei erau obligați la domiciliu forțat.

Pe cine a avantajat și pe cine a dezavantajat instaurarea regimului?

Instaurarea comunismului, și acum vorbim numai despre prima fază a existenței comunismului la noi, a dezavantajat din pornire pe toți cei care se legau într-un fel de vechiul regim și erau percepuți ca și dușmanii noului regim: aristocrația, burghezia, bisericile, o parte a țăranilor(chiaburii), o parte a intelectualilor, membri și activiștii vechilor partide istorice considerate dușmănoase. După un anumit interval de timp însă, dacă nu respectai „linia politică oficială”, te găseai repede pe lista „dușmanilor de clasă” indiferent de origine socială. Au existat cazuri când chiari și lideri comuniști au ajuns în închisori. Un exemplu relevant ar fi cazul lui Lucrețiu Pătrășcanu sau cel al lui Vasile Luca. Comunismul, teoretic, îi avantaja, oferindu-le o posibilitate de emancipare, pe membrii așa numitelor clase exploatate: muncitori, țărani săraci, intelectuali de stânga. Părerea mea este că, chiar dacă știm deja rezultatul, adică faptul că comunismul a fost o soluție politico-economică greșită, trebuie puse în balanță cu grijă toate produsele regimului: a existat represiune, nu au fost respectate libertățile individuale și aÈ™a mai departe. A existat însă și o oarecare emencipare socială, de exemplu, în domeniul învățământului. 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *