”  Irineu

Cinstitului nostru cler, cinului monahal și binecredincioșilor creștini din Eparhia noastră, har și pace de la Dumnezeu, iar de la noi părintească binecuvântare!

Iubiți fii duhovnicești,

După un drum lung și obositor din Nazaretul Galileii până în Iudeea, Dreptul Iosif și Fecioara Maria ajung în cetatea Betleem. Aici, ei nu găsesc loc de găzduire în nicio casă (cf. Lc. 2, 7), dar sunt primiți, în cele din urmă, într-o peșteră săracă și friguroasă. Acum se împlinește cel mai mare miracol din istoria universală. Se naște în timp Fiul lui Dumnezeu „Cel Unul-Născut” (In. 3, 16).

Cuvântul veșnic al Tatălui ceresc coboară precum roua asupra lumii chemate să-L primească pe Mesia al său. În liniștea profundă a nopții ce învăluia toate lucrurile, răsună vocile îngerilor (cf. Lc. 2, 13-14) și corul păstorilor, care știu să înțeleagă ceea ce este ascuns celor mari. În iesle este culcat Soarele dreptății, răsărit în mijlocul unui întuneric nesfârșit și al umbrei morții ce stăpânea omenirea (cf. Mt. 4, 16).

Dreptmăritori creștini,

De câte ori serbăm Crăciunul, ne gândim cu venerație la Preasfânta Fecioară Maria care, „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4), este chemată să-L zămislească pe Acela în Care „va locui trupește toată deplinătatea dumnezeirii” (Col. 2, 9). La întrebarea ei: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?”, îngerul îi răspunde: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine” (Lc. 1, 34-35). Duhul Sfânt, Domnul de viață dătător, este trimis să sfințească pântecele Mariei și să-i dea rodnicie în chip dumnezeiesc. Fiul lui Dumnezeu, zămislit ca om în sânul Fecioarei, este Hristos, adică Cel Uns de către Duhul Sfânt, căci „pe Iisus din Nazaret L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere” (Fapte 10, 38).

Maria, tânăra evreică, „fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David” (Lc. 1, 27), a fost aleasă de către Dumnezeu. În ciuda neascultării, Eva primește făgăduința unui urmaș care-l va învinge pe viclean, dar și făgăduința de a fi mamă a tuturor celor vii (Fac. 3, 15 și 20). Această femeie providențială este fiica Sionului prin excelență, înzestrată de către Dumnezeu cu daruri vrednice pentru a fi Mama Mântuitorului lumii. Ea este „cea plină de har și binecuvântată între femei” (Lc 1, 28). Sfântul Vasile cel Mare (†379) zice: „Pentru că neamul omenesc n-a avut să ofere nimic mai curat, mai bun și mai frumos duhovnicește decât pe Maria, de aceea a fost ea umbrită de către Duhul Sfânt”.

La vestea că-L va naște, prin puterea Duhului Sfânt, pe Fiul Celui-Preaînalt, fără să cunoască bărbat, Preacurata Fecioară a răspuns cu ascultarea credinței (cf. Rom. 1, 5), zicând: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38). Dându-și consimțământul la Cuvântul lui Dumnezeu, Maria devine Născătoarea lui Hristos, punându-se în slujba tainei răscumpărării. În acest sens, Sfântul Irineu de Lyon (†202) spune: „Nodul neascultării Evei a fost desfăcut prin ascultarea Mariei; ceea ce a legat fecioara Eva prin necredință, a dezlegat Fecioara Maria prin credință”. Maica Domnului este Mama celor vii, căci, dacă prin Eva a venit moartea, prin Maria ni s-a dăruit viața. Din ea S-a născut Hristos, Viața noastră (cf. In. 14, 6).

În Sfânta Evanghelie, Fecioara e numită „Mama lui Iisus” (In. 2, 1) și „Maica Domnului” (Lc. 1, 43). Acela, pe Care ea L-a zămislit ca om de la Duhul Sfânt și Care a devenit Fiul ei după trup, nu este altul decât Fiul veșnic al Tatălui, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Deci, ea este într-adevăr Născătoarea lui „Dumnezeu arătat în trup” (I Tim. 3, 16). Sfântul Ignatie al Antiohiei (†107) ne lămurește aceasta atunci când zice: „Domnul nostru este cu adevărat din neamul lui David după trup; Fiul lui Dumnezeu după voința și puterea lui Dumnezeu este cu adevărat născut dintr-o Fecioară”. Biserica vede în această zămislire feciorelnică împlinirea făgăduinței divine făcute prin proorocul Isaia: „Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu” (Is. 7, 14). Nașterea Pruncului Iisus n-a micșorat, ci a consfințit integritatea feciorelnică a Mamei Sale.

Fecioara Maria L-a avut doar pe Iisus, ca fiu unic, însă maternitatea ei spirituală se extinde la toți oamenii pe care El a venit să-i mântuiască. La piciorul crucii, când primește pe apostolul Ioan ca fiu (cf. In. 19, 26-27), ea experimentează bogăția și universalitatea iubirii lui Dumnezeu. Această iubire îi lărgește inima și o face capabilă să îmbrățișeze tot neamul omenesc, precum arată Sfântul Siluan Athonitul, care zice: „Pe Preacurata Maică a Sa, Domnul ne-a dat-o nouă. Ea este bucuria și nădejdea noastră”. Maica Domnului are mulțimea milostivirilor, pe care le împarte cu generozitate, fiindcă are multă dragoste pentru neamul omenesc și, înainte de toate, față de păcătoși. Ea ne este mereu alături pentru a împărtăși pătimirea noastră, pentru a da putere încrederii noastre, pentru a ne fi alinare în numeroasele noastre dureri.

Iubiți credincioși,

Omenirea actuală aleargă cu stăruință și încăpățânare pe calea egoismului și a păcatului, refuzând să se întoarcă la Dumnezeu, „Cel Ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Tim. 2, 4). Chiar cei buni sunt lipsiți de energie spirituală și fascinați de duhul lumii, din cauza mediului nesănătos și corupt în care trăiesc. Privind în jur, ne îngrozim de lanțul nesfârșit al nelegiuirilor: relele nevindecabile ce se întind, violența și ura care explodează, nenorocirile ce se succed și războaiele și amenințările care se extind. Dar să nu disperăm, fiindcă Cel născut din Fecioară Se numește Iisus, adică Domnul „Care mântuiește pe poporul Său de păcate” (Mt. 1, 21).

Astăzi, suntem chemați să ne schimbăm viața în bine, împodobind-o cu smerenia și simplitatea, cu iubirea și candoarea pururea Fecioarei Maria. Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie să ne încredințăm Stăpânei noastre cerești, Mama speranței sigure și a mângâierii nesfârșite. Ea are de la Fiul ei biruitor sarcina de a ne conduce pe „drumul ce duce la viață” (Mt. 7, 14). Cu sprijinul ei matern, noi putem experimenta adevărata renaștere duhovnicească, încât Mântuitorul să coboare în sufletele noastre și să ne dăruiască pacea Sa senină și „bucuria mântuirii” (Ps. 50, 13). Cu aceste convingeri vă întâmpin pe toți, de Crăciun, dorindu-vă, din toată inima, „Sărbători fericite” și tradiționalul „La mulți ani!”.

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Irineu

Arhiepiscop al Alba Iuliei

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *