Spațiul public și iluzia libertății!

Foto Nicu Pop - EDTORIALNe place să credem că spațiul public aparține tuturor, că acolo putem face aproape tot ce vrem, este locul unde ne găsim libertatea de exprimare și de a acționa. În spațiul public (stradă) au avut loc majoritatea revoluțiilor și câștigate (uneori pierdute) bătăliile pentru libertate – să ne gândim doar la Revoluția Franceză sau la Revoluția din 1989. Ne aducem aminte, unii, că pe la începutul anilor 90 strada era simbolul libertății, organele de ordine erau aproape neputincioase, activau diferite bande organizate pe cartiere sau străzi, stăpâne dintr-un anumit punct de vedere pe tot ce se întâmpla acolo. Aproape oricare dintre noi ne simțim pe stradă eliberați de majoritatea constrângerilor din spațiul privat, fie domiciliu, fie locul de muncă sau alte locuri reglementate într-un fel ori altul.

Mai recent avem exemplul maidanului kievean….! Asistam vineri seara la o manifestare culturală lăudabilă, ocazionată de inaugurarea scărilor pictate de la Furnica din Târgu Mureș, lucrare realizată de echipa de la Digital Transilvania, cu muzică, poezie, actori și dans, context în care s-a teoretizat un pic despre spațiul public. Se spunea acolo că spațiul public (inclusiv strada sau aleea, că despre asta era vorba la acea manifestare) aparține tuturor cetățenilor și, ca atare, ar trebui să ne implicăm cu toții să ni-l organizăm cât mai bine, să-i dăm și destinații civice, întrucât autoritățile sau nu sunt capabile de asta sau nu sunt interesate. Inițiativa reglementării spațiului public în interesul cetățenilor este una cât se poate de lăudabilă și … europeană. Haosul străzii nu este specific occidentalului modern și civilizației occidentale.

Strada a devenit în marile metropole din Vest un spațiu extrem de reglementat, aș zice suprareglementat și supravegheat (exemplul Londrei este elocvent), încât ai impresia că nu poți face o mișcare ieșită din comun că o trupă de oameni de ordine apar imediat să te rețină. Nu știu unde scuipă românii noștri neaoși pe acolo sau unde fumează o țigară! Sunt sigur că, la început, cetățenii au avut inițiativa reglementării spațiului public din Londra, deși nu cred că și-au închipuit că se va ajunge aici, mânați de aceleași motivații ca ale târgumureșenilor noștri supărați că autoritățile nu sunt capabile să ne organizeze spațiul public.Asemenea inițiative civice sunt binevenite, în vremurile democrațiilor spațiul public trebuie să aparțină tuturor, cu toții se pot manifesta ”democratic” și egal în spațiul public, însă există o capcană… Cetățenii trebuie să știe că, astfel, treptat, ”libertatea străzii” se pierde, apar tot felul de indicatoare restrictive, fel și fel de linii trasate și țarcuri pe unde ne vom plimba supravegheați de din ce în ce mai numeroasele camere video instalate pentru asigurarea securității, naționale sau fizice, la fel ca în Londra. Nu va trece mult timp până ce, și la noi, legea va permite utilizarea înregistrărilor video în instanțe, codurile penale vor avea prevederi cu pedepse pentru scuipat, călcat iarba, aruncat chiștocul, dacă ai/nu ai farurile aprinse la mașină, dar, mai grav, supraveghetorii vor vedea cu cine te întâlnești, cu cine te plimbi, pe cine apelezi la telefon și ce vorbești … devenind un potențial inculpat. Începem să devenim niște roboței… Îmi vine să nu mai scriu că îmi aduc aminte de romanul lui George Orwell – ”1984”.

Întotdeauna excesul de reglementare a dus la suprimarea libertăților și, în cele din urmă, la felurite forme de tiranie. Și totul pornește inclusiv de la dorința cetățenilor de a avea un spațiu public sigur și reglementat. Organizațiile civice care militează în acest sens vor reuși în cele din urmă, dar apoi spațiul public odată organizat va fi predat tot autorităților pentru a asigura / impune respectarea regulilor stabilite și aici supremația cetățeanului în acest spațiu încetează. Autoritățile vor începe să exceleze apoi, odată ce oamenii vor fi disciplinați, în a găsi tot felul de alte norme, suplimentare, tot mai restrictive, în numele interesului public (oricum greu de definit) și atunci alte organizații civile vor începe să lupte pentru recâștigarea libertăților și, de ce nu, la un moment dat vor apărea baricadele revoluționarilor! Sigur că rândurile de mai sus exprimă un parcurs ipotetic al faptelor, dar …!

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *