La Călugăreni, un ochi râde, altul plânge…

FOTO 1Un eveniment recent, Festivalul 2R organizat de Muzeul Judeţean Mureş în colaborare cu Teatrul “Şura” la Călugăreni, a trezit în mine mai multe paralele. Festivalul, care a avut în comun cu puzderia de evenimente cu aromă de mici şi bere care au cuprins ţara doar denumirea, a fost organizat la un nivel calitativ care nu poate fi catalogat altfel decât perfect. Organizatorii, cercetători, oameni de cultură, coordonatori ai proiectului Limesului Roman din cadrul Muzeului Judeţean Mureş, au considerat că pot molipsi cu pasiunile lor şi publicul larg. Asta s-a şi întâmplat pentru că pasiunea reală este deobicei contagioasă.

Distracţie fără chinezării şi tiribombe

FOTO 5 Vizitatorii, care au fost în număr mare (se apreciază că au depăşit 1500 de persoane), au fost molipsiţi de atmosfera de cultură şi civilizaţie, nici măcar cel mai mic incident nefiind semnalat pe parcursul întregii zile, pline de evenimente. Vizitatorii nu s-au înghesuit la standurile cu chinezării, pentru că acestea nu existau. Copiii nu au golit buzunarele părinţilor, pentru că nu erau tiribombe şi alte distracţii costisitoare. Au participat însă cu mic, cu mare, la activităţile interesante, pe deasupra gratuite, propuse de către muzeografi. Activităţile au decurs în câteva zeci de corturi în care cu toţii au putut experimenta, sub îndrumarea muzeografilor, cum este să alcătuieşti o bijuterie romană, cât de greu este să realizezi o frescă sau un mozaic roman. Şi-au putut încerca norocul cu fierăria şi cu sculptura în marmură. Dacă oboseau, aveau posibilitatea, iar mulţi au şi profitat de ea, să stea în jurul arenei, unde s-au desfăşurat lupte de gladiatori, dar şi bătălii între romani şi celţi. Costumaţia participanţilor, fie ei legionari şi celţi, sau chiar barbari, a fost amănunţit şi pe înţelesul tuturor prezentată spectatorilor, făcând demonstraţiile mai eficiente decât orice lecţie de istorie. În arenă a avut loc şi un târg de sclavi, specificându-se că în Roma antică nu se vindeau sclavii, ci un obiect realizat de aceştia, sclavul urmând obiectul la noul proprietar.

Meniu roman cu purcel la proţap

FOTO 7Pe parcursul zilei au fost organizate expoziţii multiple, ba chiar se făcea restaurare în văzul vizitatorilor, judecând după mulţimea de întrebări adresate muzeografilor, publicul fiind sincer interesat. Au fost distracţii valoroase care au captivat interesul tuturor, care au unit familii. Atenţia organizatorilor s-a îndreptat până şi la cantina din sat, care a asigurat hrana vizitatorilor, alegând o firmă din Valea, cărora le-au furnizat reţete autentice romane. Patronii din Valea au pregătit în văzul tuturor, în ceaune uriaşe, pireu de ţelină, linte şi tocană romană, alături de un mult prea apetisant purcel la proţap, vizitatorii, chiar fără a fi flămânzi, fiind atraşi în număr mare să le încerce. Întreprinzătorii au fost cu prima ocazie în Călugăreni în calitate de vizitatori ai primei ediţii a Festivalului Roman, au avut aşadar inspiraţie, reuşind să adapteze până şi spaţiul de servire a mesei, aducând în locul clasicelor mese şi scaune din plastic, baloţi de fân acoperiţi cu ştergare, care s-au dovedit a fi atât confortabili şi parfumaţi, dar şi deosebit de estetici. O altă observaţie, greu de crezut celor care nu au fost martori, a fost grija participanţilor de a păstra localitatea curată, eu personal am văzut multe persoane cu mici deşeuri în mână, căutând coşurile de gunoi (care erau amplasate cam din 10 în 10 metri).

Prezenţă remarcabilă, România la care visăm

FOTO 2 Ai fi spus că peste noapte România de care ne plângem a fost înlocuită de cea la care visăm, devenind brusc interesaţi de distracţii valoroase, de valorile culturii şi civilizaţiei, dar şi ale familiei. Din fericire, aspectele pozitive ale Festivalului au fost mai multe decât aş putea eu aminti în cadrul acestui material. Locaţia teatrului “Şură”, co-organizator al Festivalului, înfiinţat de către actorul Naţionalului târgumureşean Szélyes Ferenc în urmă cu câţiva ani dintr-o frumoasă nebunie, a fost şi cu această ocazie plin de public călduros, aşa cum este el obişnuit şi pe parcursul stagiunii. Directorul teatrului ne-a dezvăluit că majoritatea spectacolelor se joacă cu casa închisă, iar spectacolele sunt alese pe sprânceană, de maximă calitate. Dorinţa de a şti de unde provin vizitatorii a fost firească, surpriza de a afla că localnicii abia dacă sunt conştienţi de existenţa teatrului, deşi aflat în centrul satului, a fost mare. Aşa cum spectatorii teatrului “Şură” sunt în principal din Târgu Mureş, tot aşa vizitatorii Festivalului au fost din Târgu Mureş şi Cluj, din Bistriţa Năsăud şi din alte ţări. Şi localnicii? Unde au fost cei aproximativ 4000 de locuitori ai comunei ( mai exact 3893, conform ultimului recensământ)? Au stat ascunşi, poate chiar deranjaţi de forfotă, puţini fiind cei care au aruncat câte o privire din umbra verandei.

Brandurile aduc bani, nu şi bagă în traistă

FOTO 3I-aş fi întrebat, dacă aş fi avut pe cine, de ce nu participă. Suntem în mare lipsă de branduri adevărate, care în alte ţări aduc bani mulţi şi locuri de muncă, iar Castrul Roman care a ocazionat acest Festival ar putea fi un astfel de brand. În cazul în care va fi acceptat în cadrul patrimoniului UNESCO, aşa cum sunt alte situri asemănătoare din toată Europa, va duce în comună sute şi mii de turişti, cercetători, pe scurt, bani. Va duce bani, dacă va avea cui să îi dea, pentru că aparent deocamdată nu ar avea cui. Ar fi fost o minunată ocazie pentru agricultorii din zonă să expună dulceţuri inedite, murături asortate, orice obţinut cu truda mâinilor proprii, care ar fi fost foarte apreciate de către orăşeni, şi fără prea mari eforturi, să îşi asigure cel puţin plata câtorva facturi, sau de ce nu, a impozitului pe teren. A fost o ocazie de care cei din Eremitu au renunţat să profite, aşa cum au ales să nu profite nici de pe urma distracţiilor gratuite, dar inestimabile oferite de Muzeul Judeţean. Şi au renunţat, în condiţiile în care este o adevărată plângere naţională despre cât de săracă este lumea satului românesc. E bine, pentru că au fost totuşi poate şi 2000 de oameni care au profitat, s-au distrat şi au învăţat, în condiţiile ireproşabile oferite de Muzeu. E rău, pentru că alţi 4000 au ales să se sustragă, neonorând nici măcar cu prezenţa manifestarea. E bine că Teatrul “Şură”, care are capacitatea de 300 de locuri, joacă cu casa închisă. E rău, pentru că cei din zonă nu sunt printre spectatori. Ar putea fi aceste proporţii generalizate, nu ştiu, deşi aş vrea. Pentru fiecare om implicat, există cel puţin alţi doi care stau la umbra nucului bătrân cu pălăria pe ochi, ar fi trist dacă ar fi aşa. Şi totuşi aşa se pare…

Edith VEREŞ

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *