Acum treisprezece ani!
Imi aduc aminte perfect data de 11 septembrie 2001. Eram cu un amic la o bere și când m-am întors acasă primul turn din New York fusese lovit deja (era15,46 ora României). A doua lovitură și a treia le-am văzut live. Am rămas lipit de ecranul televizorului și am zis ”gata, se schimbă totul…”. Apoi am urmărit cu înfrigurare și oarecare neastâmpăr intelectual evenimentele din SUA. Și mi-am întârit în gândul meu ce am zis mai devreme: de acum înainte totul va fi altfel. Cred că nu am greșit! Ieri s-au împlinit 13 ani de la tragicul eveniment și, ca întotdeauna în astfel de cotituri ale istoriei, s-au născut tot felul de teorii cu privire la cauzele și derularea atacurilor asupra Americii, demonstrații de ordin economic, cultural, religios sau conspiraționist, etc., au fost lansate pe piață … nici nu se putea altfel. Poate că toate aceste interpretări conțin câte un mic sâmbure de adevăr… istoria va judeca!
Cu certitudine însă, evenimentele ulterioare ne-au arătat că omenirea era pe punctul să pășească într-o perioadă (eră le place la unii să zică) tumultoasă, incertă, un fel de întunecime părea să se abată asupra noastră…! Acum putem, cu relativă ușurință, să zicem că tot ce se întâmplă azi (criza economică, înmulțirea conflictelor zonale, apariția altor amenințări globale, unele difuze, etc) își au sorgintea în evenimentele din 11 septembrie 2001. E un raționament facil. Fataliștii plusează spunând că era inevitabil, că trebuia să se întâmple ceva. O anumită doză de fatalism o au și istoricii prin aplicarea teoriei ciclicității istoriei, pentru care evenimentele din 11 septembrie au doar semnificația scânteii aprinzătoare, ele au relevat o stare de fapt ce mocnea, fiind convinși că trebuia să se întâmple întrucât venise momentul mutării centrului și a periferiei. Aproape că le-am fi putut asemăna cu asasinarea, la Sarajevo, a prințului moștenitor al Austro-Ungariei din 28 iunie 1914.
În orice caz, ele sunt unul dintre efectele dispariției bipolarismului în politica mondială, ceea ce ne confirmă încă o dată de viabilitatea teoriei echilibrului universal, cu derivata acesteia – balanța puterii. Planurile occidentale ulterioare, de democratizare a Orientului au părut firești, măcar ca reacție la ce s-a întâmplat în 11 septembrie, deși parcă au avut un iz de răzbunare (lasă că vă arătăm noi… vă ”democratizăm”). Dar iată cât de dificil este. Mitul superiorității civilizației occidentale pare să nu se aplice în această parte a lumii. Islamul se dovedește o nucă destul de tare de spart. Aici strategii americani au cam greșit. O spune si Henry Kissinger într-o recentă analiză publicată de Wall Steet Journal. Nu se pot aplica, cel puțin pe termen scurt, sisteme politice și economice occidentale în societăți care funcționează pe baza altor fundamente decât cele ale democrației clasice. Ne-au avertizat și alți geo-politicieni, precum Samuel Huntington în lucrarea sa ”Ciocnirea civilizațiilor”, tradusă și în limba română.
Așa-zisele revoluții care au traversat nordul Africii și țările Orientului Mijlociu până prin Europa de est (vezi Ucraina, ca exemplu cel mai proaspăt) au avut ca scop înlăturarea regimurilor dictatoriale (islamice sau nu) pentru a pregăti democratizarea acestor țări (și aici nu mă pot răbda să nu le atrag atenția naivilor de pe la noi, inclusiv politicieni, care perorează cu o religiozitate aproape apostolică despre binefacerile democrației, că democrația cu burta goală nu merge, că democrația nu presupune doar drepturi și libertăți egale pentru toți, ci și bunăstare materială. Să ne închipuim democrația americană fără bunăstare, sau pe nemți cu salarii de 250 de euro! Ce revoluții ar mai ieși prin munții Stâncoși și pe malurile Rinului!). Sistemul democratic pur și simplu nu se potrivește cu preceptele ce guvernează societățile orientale, islamice sau nu. Aceste principii grevează prea mult, deocamdată, asupra comportamentelor colective sau individuale de acolo ca să credem că se va instaura dintr-o dată democrația în zona respectivă, că astfel vom avea parte de o pace universală de durată și că toate rasele și culturile vor conviețui fericite o mie de ani. Încă nu suntem pregătiți pentru Raiul pe pământ, deși se lucrează asiduu la asta…! Cum să-i spui convingător unui fanatic islamist că femeia e egală cu bărbatul, când Allah și Profetul Lui îl va pedepsi dacă crede asta? E o chestiune legată de dogmă.