27 septembrie a.c., 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României

Foto A - Regele Carol I (1866-1914), alături de nepotul ....

Karl Eitel Friederich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen (1839-1914), mult mai cunoscut sub numele de Regele Carol I al României, a venit pe tronul Țării în condițiile create de lovitura de stat din februarie 1866, moment în care ”monstruoasa coaliție” l-a îndepărtat (și exilat) pe Cuza de pe tronul Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Pericolul revenirii la situația anterioară a celor două țări unite sub forma unei federații, a făcut ca boierii luminați și patrioți – aceiași care dăduseră și lovitura de stat pentru îndepărtarea lui Cuza -, să găsească o soluție și pentru salvarea unității abia realizate a celor două state românești. S-a căutat și s-a găsit soluția aducerii în fruntea Țării a unei familii aristocratice înrudite cu marile dinastii ale Europei, o garanție a păstrării unității statului român, dar și al realizării ulterioare a unor mari deziderate, precum obținerea independenței de stat și modernizarea Țării. Membru al unei familii aristocratice prusace cu foarte vechi tradiții, viitorul Rege avea pregătire universitară în domeniul istoriei și era totodată ofițer într-un Regiment prusac.

A fost un Rege devotat Țării, el legându-și numele de momente importante din istoria devenirii noastre ca națiune: prima Constituție (1866), războiul de independență (1877-1878), proclamarea României ca Regat (1881), dar și de momente destul de controversate, precum răscoala din 1907 sau războaiele balcanice (1911-1913). Fidel originii sale germane și având un acut simț al onoarei și loialității, după izbucnirea Primului Război Mondial, Regele Carol I a militat pentru intrarea României de partea Puterilor Centrale, Țara noastră având dealtfel un angajament anterior asumat în acest sens. Opoziția pe care a întâmpinat-o în cadrul Consiliului de Coroană de la Sinaia din 21 iulie 1914, l-a făcut pe Rege să-și reconsidere atitudinea și ca atare să respecte decizia majorității, respectiv acceptul ca România să adopte poziția de neutralitate. A fost căsătorit cu Elisabeta de Wied, cu care a avut o fiică, decedată la vârsta de trei ani (1874). Lipsa moștenitorilor (bărbați) pe linie directă, a făcut ca succesiunea la tronul României să fie rediscutată și reglemntată prin Statutul Casei Regale din 1884. A decedat la data de 27 septembrie 1914, după 48 de ani de domnie.

 

 

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *