Momente din rezistența anticomunistă – Odiseea unui mureșean racolat de CIA

FOTO 3 - Targu-Mures, 1936 - Întrunire legionară în Piața Regele FerdinandUn eveniment petrecut în urmă cu circa două săptămâni la București, a trecut aproape neobservat. Un grup de rezistenți anticomuniști, supraviețuitori ai închisorilor, dar și a altor evenimente petrecute în urmă cu mai bine de 60 de ani în România comunistă, dar și câțiva oficiali americani de rang secundar au comemorat destul de discret sacrificiul celor care au fost parașutați în țară pentru organizarea rezistenței anticomuniste. Printre grupurile de rezistenți evocate cu respectiva ocazie a fost și cel din care a făcut parte Ioan Golea, un legionar mureșean din comuna Bahnea.

Rezistența din zona Sibiu-Mediaș-Sighișoara

Două grupuri de rezistență anticomunistă. Unul având centrul de acțiune în zona Sibiu-Mediaș-Sighișoara, celălalt în zona Răstolița-Deda-Vătava-Reghin. Ambele grupuri au folosit metode similare de acțiune și au acționat aproximativ în aceeași perioadă. Deși în plan teritorial erau situate relativ aproape, nu a existat o minimă coordonare a acțiunilor desfășurate. Lipsa unității de comandă – un principiu eficient de conducere militară -, dar și lipsa unei conspirări depline, a facilitat lichidarea acestora de către Siguranța statului, devenită ulterior (din 1948) Securitatea statului. Credința într-o idee, dăruire pentru o cauză și sacrificiul suprem… rămân însă exemple pentru o generație care încă nu s-a născut. Vlad Mihai Vasile, Tănase Ion, Cosma Ion, Samoilă Ion, Tolan Ion, Pop Gavrilă, Tartler Erich, Buda Ion, Corlan Ion, Dincă Gheorghe, Iuhasz Ion, Cosma Ion, Popovici Alexandru și Golea Ion. Nume comune într-o sumbră statistică a rezistenției anticomuniste. Pe data de 4 noiembrie 1953, ziarul “Steaua Roșie” din Târgu-Mureș, anunța că grupul celor 14 – cei ce acționaseră în zona Sibiu-Mediaș-Sighișoara – au fost executați ca urmare a punerii în aplicare a sentinței de condamnare la moarte pentru acuzația de spionaj în favoarea SUA. Printre cei împușcați atunci se afla Ion Golea, originar din Bahnea. După 1990 – două cărți – una scrisă de Nicolae Golea, tatăl lui Ion Golea și o alta scrisă de un prieten foarte bun al celui împușcat, medicul brașovean Teofil Mija, precum și câteva însemnări ale fratelui său, Traian Golea, rememorau destinul tragic al rezistenților.

Ioan Golea, vlăstar al unei vrednice familii mureșene

 FOTO 2 - Horia Sima (1906-1993), cel de-al doilea conducător al Mișcării LegionareNăscut într-o familie numeroasă, de gospodari recunoscuți și puternic implicată în viața comunității de români și maghiari din Bahnea, Ionel Golea a beneficiat, ca dealtfel toți ceilalți copii ai familiei, de toate cele necesare pentru a urma studii. Tatăl lui Ioan Golea, Nicolae, la fel ca și bunicul său Gemu Golea, au fost primari de mai multe ori și sub regimul austro-ungar, dar și sub monarhia română interbelică. Nici unul dintre membrii familiei nu a învățat ungurește, dar asta nu i-a împiedicat să aibă relații bune cu maghiarii din localitate. Ridicarea școlii românești și a bisericii ortodoxe din Bahnea, se datorează în bună măsură neamului Golea. În 1940, Ioan Golea era elev la Liceul “Șt. O. Iosif” din Odorhei. Cedarea Ardealului, în vara lui ’40, l-a obligat să se mute la Liceul “Timotei Cipariu” din Dumbrăveni-Sibiu. Pentru a fi mai aproape de casă, ultimul an de liceu, 1941-1942, l-a urmat la Liceul “Principele Nicolae” din Sighișoara. Dr. Teofil Mija, care i-a fost coleg la Dumbrăveni și la Sighișoara, mai târziu la Iași și la Cluj, îl descria foarte sugestiv: “Iradia căldură, dragoste, prietenie. Mereu vesel și bine dispus. Nu putea să rămână indiferent la ceea ce se petrecea în jurul său. Lua întotdeauna atitudine față de actele de nedreptate, înșelătorie sau abuzuri ale celor mari și puternici pe seama celor mici și neajutorați. Nu suporta mai ales minciuna și hoția. Era un creștin convins și trăitor…”

Frățiile de Cruce

Atmosfera epocii, puternic marcată de politicianismul ieftin al partidelor incapabile să facă față manipulărilor regelui aventurier Carol al II-lea, este foarte bine descrisă în cartea dr. Mija. Probabil că acesta a fost și unul dintre motivele pentru care tânărul Ion Golea, a hotărât în 1938 să intre în Frățiile de Cruce legionare. Dr. Mija a reușit să evoce la fel de sugestiv și anii studenției petrecuți alături de Ion Golea, la Facultatea de medicină din Iași. Aceste evocări vin să completeze schița de portret a unui tânăr dezinteresat, foarte religios și mereu preocupat de a face ceva în folosul celor din jurul său. Apropierea frontului de Iași, a făcut ca studenția celor doi ardeleni, începuta în 1942, să fie întreruptă în aprilie 1944. S-au refugiat la Alba-Iulia împreună cu Universitatea din Iași. Actul de la 23 august 1944 le-a indus un sentiment copleșitor. Erau convinși că odată intrați în țară, rușii nu vor mai pleca prea curând. Iată ce spunea dr. Mija în cartea sa : “Niciodată n-am putut înțelege, nici atunci, nici mai târziu, cum de au putut exista români care să se bucure de năvălirea peste noi a acestor hoarde bolșevice, care să ne țină ocupați cu ajutorul străinilor din țară sau din altă parte… ce ne-a fost dat să trăim celor din generația mea.” În septembrie 1944, Ion Golea a plecat voluntar cu armata română, in Ardealul de Nord, fiind încadrat într-un spital de campanie. Peste două luni era mutat la Spitalul de zonă interioară 105 din Mediaș.

Rezistența

FOTO 1 - Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938), primul conducător al Mișcării LegionareA fost momentul în care s-a hotărat să organizeze un grup de rezistență armată în zona Târnavelor, grup care să fie pregătit să lupte împotriva procesului, tot mai evident, de comunizare a României. Intenția sa se fundamenta și pe faptul ca în zonă, atât printre români, dar mai ales printre sași, exista un puternic sentiment anticomunist. Încă de la început, grupul s-a bucurat de o mare susținere și ca atare, de o mare extindere în plan teritorial. Avea case conspirative în localitățile Biertan, Richiș, Pelișor, Zlagna, Ruja, Mălâncrav, Apuș, Coveș, Ighișul Românesc, Noul Săsesc, Vard, Rondola, Copșa Mare. Centrul de comandă urma să fie situat în pădurea Fetea, din apropierea Noului Săsesc, în regiunea Târnavelor. Dealtfel, în documentele operative ale Siguranței Statului din Mediaș, preluate apoi de Securitatea Poporului, grupul de rezistență apărea cu numele de “Grupul Fetea”. În iarna anului 1944, Ioan Golea a luat legătura cu unele grupuri parașutate în România de către guvernul legionar constituit la Viena. Unul dintre aceste grupuri a fost și cel de la Sighișoara, condus de Virgil Totoescu și Ion Gligoraș. Acest grup a căzut însă în 1948, ocazie cu care Siguranța din Mediaș, condusă de comisarul Vasile Moga, a aflat și de Grupul Fetea. În cartea dr. Mija, publicată după 1990, apar menționate persoanele, dar și familiile care au susținut ani la rând, material și informativ, Grupul de Rezistență Fetea. Astăzi, este cert faptul că Siguranța Statului – așa cum avea să facă după înființare și Securitatea – a folosit pe scară largă informatorii. Ea a reușit să penetreze rezistența, astfel încât o bună parte din membrii săi au fost deconspirați destul de repede, iar grupul parțial dezorganizat.

Racolat de serviciile speciale – arestarea și procesul

FOTO 4 - Imagine dintr-o tabără de muncă leginarăIoan Golea a fost și el arestat în 1945, într-o întâlnire capcană organizată de Siguranța din Mediaș. A reușit însă să evadeze de sub escortă în timp ce era transportat spre arestul Siguranței din Mediaș și din acel moment a trecut în clandestinitate. În timp ce se afla la Sibiu, în 1948, a fost din nou arestat – de data aceasta de Securitatea sibiană – dar a reușit din nou să evadeze. Împreună cu fratele său Traian și cu cumnatul Boris Bucsan, au luat hotărârea să fugă în Iugoslavia ajungând apoi în Germania, în zona americană unde Ion Golea a fost contactat de serviciile de informații ale SUA. În 1953, împreună cu grupul celor 13 – ulterior condamnați cu toții la moarte – au fost parașutați în România. Au reușit să restabilească contactele cu o parte din rezistenții din Grupul Fetea. Între timp Securitatea română, folosind agenți acoperiți, reușise să infiltreze, dar și să controleze respectivele grupuri. La mai puțin de două luni de la parașutare, grupurile de rezistență contactate de cei parașutați – ca și cei 14 de altfel – au fost arestate. Judecați în procedură de urgență de Tribunalul Militar din București, cei 14 au fost condamnați la moarte și executați. Din Grupul de rezistență Fetea a făcut parte și dr. Teofil Mija, care a fost și unul dintre puținii supraviețuitori. Condamnat la 16 ani de închisoare, în 1964 Mija a fost eliberat. S-a integrat cu mare greutate în societate, dar în 1996, după ce a luat legătura cu Traian Golea în SUA, a hotărât să scrie și să publice cartea care remomorează în parte destinul tragic a lui Ion Golea. O modestă plăcuță de marmură, instalată pe casa familiei Golea din Bahnea – familie risipită astăzi în cele patru vânturi – amintește de sacrificiul lui Ion Golea, un tânar luptător idealist.

 

 

You may also like...

1 Response

  1. ROBERTO POTENTE says:

    sa va fie rushine,incercati sa faceti din criminali fascisti-legionari niste eroi.bine ca au fost executati,neamul lui hitler,a scapat lumea de niste criminali.Mai publicati si pose hitleriste,rushine!
    sa le fie tarana cu rahat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *