Jocurile educativ-creative, recomandate de Sandra O ‘Connor

1-sandraOutreach, cu sediul pe strada Bradului nr.1 A, organizație non-profit ce are ca scop organizarea și desfășurarea unor programe și proiecte de natura educativă, culturală și instruire psiho-socială, a demarat o acțiune de educație și gestionare a agresivității și jocurilor pe calculator, acțiune ce constă din sesiuni lunare, la cererea copiilor. Conform unei statistici, 80% din copiii care participă în programe de mentoring Outreach, au jucat sau joacă în acest moment, cu acordul părinților, jocuri care au cel puțin un act violent. Despre felul în care se poate gestiona această dependență a jocurilor pe calculator ne vorbește în continuare Sandra O’ Connor, președinte Outreach.

Reporter: Cum ajung jocurile pe calculator să influențeze viața unui copil ?

Sandra O’Connor: Jocurilepe calculator au un factor decisiv în modul în care reacționăm, având un efect negativ asupra individului în situații de utilizare excesivă, în situații de expunere repetată la agresivitate și la factori de stres. Anul trecut, datele statistice din SUA confirmau faptul că 97% din populație, majoritatea copii și adolescenți, sunt consumatori activi ai jocurilor pe calculator, iar vânzările de jocuri au ajuns la 12 bilioane de dolari/an. Sinapsele copiilor nu sunt bine stabilite și au o vulnerabilitate sporită la fluctuații condiționate instrumental, nu direct chimic, cu alte cuvinte putem mult mai ușor să creem artificial dependența într-un copil sau un adolescent. Săptămâna trecută am participat la clase de elevi V-VIII și am discutat despre modul în care jocurile pe calculator ne pot influența activitatea cerebrală, modul în care să reușim să exercităm auto-control. Am discutat despre modul în care violența percepută este transpusă mai apoi în reacția pe care o avem la situații din viața de zi cu zi și am identificat împreună soluții. Vom face cu Outreach aceste sesiuni lunar, la cererea copiilor.

Rep.: Cum se poate ajunge la agresivitate din… joacă?

S.O.C.: Analizate comparativ, jocurile pe calculator implică un răspuns al stimulilor mult mai agresiv deoarece avem de a face cu o implicare activă, iar participarea pasivă în mediul virtual, adică televiziunea și media, nu provoacă un răspuns atât de puternic. Agresivitatea controlat-instrumentală este reglată de către sisteme corticale superioare nefiind dependente de sistemul limbil sau hipotalamic, sisteme responsabile de manifestări agresive impulsiv – reactive. Ambele sunt nocive, însă cea controlat-instrumentală este antrenată și intenționată, pe când cea impulsivă poate fi eliminată mai ușor. Cea instrumentală poate deveni patologică, pe când cea reactivă poate fi monitorizată și remediată prin exercitarea auto-controlului. În cazul copiilor, agresivitatea determinată primar de către participarea în activități excesive de joc pe calculator este cea reactivă. Jocul condiționează participarea activă a copilului, majoritatea jocurilor au anumite aspecte care responsabilizează copilul participant.

Rep.: Cum poate un joc responsabiliza și condiționa un participant?

S.O.C.: Există în jocuri condiționarea participării prin sistem de recompensă și pedeapsă, pierzi anumite beneficii dacă nu te joci o perioada de timp, de exemplu terminarea misiunilor în jocurile de strategie și primești diverse recompense dacă joci respectiva perioadă de timp. Găsim acea conditionare prin responsabilizare socială, joc în rețea, unde rolul jucătorului este important, eșecul sau neparticiparea este un factor determinant în eșecul celorlalți. Identificarea cu personajul principal prin customatizarea personajului după caracteristicele anatomice și emoționale ale participantului, alegi trasaturi fizice, în jocuri mai complexe chiar şi trăsături de caracter și customatizarea manierei de răspuns al jocului în funcție de participarea jucătorului. Pare inofensiv ca un copil să fie antrenat în joc în mediul virtual, și poate să fie inofensiv în momentul în care el nu trece de pragul în care se identifică cognitiv cu jocul, face proiecții în viața reală, are un răspuns intensificat emoțional, reacționează mai puternic și mai impulsiv la un stressor extern cu tendinta de a a-și crea mecanisme de apărare care pot induce tendințe sociopate. Țin să specific că discutăm despre perioade extensive și expunere la jocuri cu un conținut de agresivitate ridicat. Din observațiile proprii, pot spune că 80% din copiii care participă în programe de mentoring Outreach au jucat sau joacă în acest moment, cu acordul părinților, jocuri care au cel puțin un act violent. Aceste acte violente se întind pe o gamă largă de acțiune, de la oameni care se împing, care distrug obiecte, până la oameni care distrug locuințele altora, interacționează agresiv, comit jafuri și crime. Jucătorii sunt fie expuși, fie comit actele de violență.

Rep.: Dați-mi exemple de jocuri pe care părinții le permit fără a analiza impactul agresivității asupra copiilor participanți?

S.O.C.:“Minecraft”, în modul survival, copiii trebuie să se apere de atacatori care le distrug construcțiile în timpul nopții sau chiar al zilei, trebuie să se protejeze de entități care îi “omoară” în joc. “Clash of clans”,este un alt exemplu, în timp ce jocul este în repaos, satul construit este atacat și distrus de către alți jucători. “GTA”este unjoc care are specificații stricte de limita de vârstă a utilizatorului, are un nivel de agresivitate foarte ridicat, cu imagini grafice violente.

 Rep.: Cum pot astfel de jocuri să influențeze modul în care un copil interacționează cu mediul?

S.O.C.: Simplu. Fiind implicat într-un proces activ de participare și având capacități reduse de interpretare al abstractului, creierul identifică stimulii ca potențiale pericole, creand în acest moment o reacție de răspuns fals la un stimul care activează amigdala sau hipotalamusul, un stimul care ne determină să simțim frică sau agresivitate. Ați simțit vreodată într-un vis intens că tresăriți, pentru că vi s-a părut că are loc o cădere în gol? Astfel de percepții subliminale au loc și în creierul copiilor în momentul în care ei interpretează anumite activități din jocuri. Dacă se depăsește momentul în care creierul este încă prezent la activitățile cotidiene și se intră într-o semi-transă în care organismul nu necesită atenție, individul începe să se concentreze doar pe percepții cognitive. Ca atare, cognitia are aici un rol de identificare, implicare și găsire soluții. Ca adult, există o conștientizare a abstractizării, ca și copil însă, după o perioadă de joc, se pierde limita între joc și realitate, sinapsele acționând la stimuli din mediul virtual, în același mod în care ar reacționa la cele din viața reală.

Rep.: Ce se întâmplă în cazul expunerii extensive la agresivitate în cogniţia unui copil?

S.O.C.: Agresivitatea este identificată ca un aspect acceptabil al realității. Copilul va reacționa mult mai rapid și mult mai impulsiv la stimuli de stres. Mai avem un aspect. Ați auzit de fotoperioada? Fotoperioada este perioada în care organismul este expus luminii. În teste de laborator s-a demonstrat că, o reducere a perioadei de expunere la lumină este direct proporțională cu creșterea metabolismului neuro-transmitatorilor, determinând surescitare la nivel fizic, agitație, anxietate, sau opusul, letargie și oboseală excesivă.

Rep.: Există soluții pentru a ține sub control dependența de jocuri sau trebuie să le eliminăm complet?

S.O.C.: Alegerea este specifică fiecărei familii, dar jocurile au o influență asupra modului de reacție al copilului. Nu este necesar să renunțăm la jocuri, dar este important să manageriem utilizarea lor. Soluții pentru a proteja copilul de efectele negative ale jocurilor există, în primul rând părinții trebuie să limiteze copiilor timpul petrecut pe calculator, studiile arată că 30 de minute de expunere la televizor, calculator, tabletă, sunt optime pentru a evita repercursiuni. Copiii trebuie să fie stimulați să utilizeze jocuri educative, jocuri creative sau jocuri care îmbunătățesc empatia și interacțiunile sociale. Activitatea copiilor trebuie monitorizată, ba mai mult, părinții trebuie să joace alături de copii, cu ei sau separat, pentru a înțelege dacă îi condiționeaza, dacă le creează responsabilități, restrictionări, dacă funcționează pe sisteme defectuoase de recompense, iar părinții trebuie să-i ajute pe copii să depășească aceste aspecte într-un mod sănătos.

A consemnat Amalia VASILESCU

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *