Maria Bucşea, cea mai bună din ţară la limba română

diverse 023Maria Bucşea, elevă în clasa a VIII-a la Gimnaziul „Mihai Viteazul” a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la etapa naţională a Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi Literatură Română pentru elevii de gimnaziu, desfăşurată la Brăila în perioada 6-10 aprilie. O adolescentă deosebită, care abia acum începe să-şi recunoască propria valoare. Ea susţine că este mândră nu atât de valoarea premiului în ce o priveşte, cât mai degrabă de importanţa pe care acest premiu o are pentru gimnaziul care a format-o şi, subliniază, pentru judeţul Mureş care îi este foarte drag.

Reporter: – Cum te simţi pe poziţia de medaliat cu aur?

Maria Bucşea: – Încă îmi vine greu să cred că s-a întâmplat asta. Este surprinzător când devii peste noapte printre primii. Noi nu am fost cazaţi chiar în Brăila, unde a fost centrul de examen, ca să putem vedea rezultatele finale. Am stat noaptea târziu să ne calculăm punctajele şi când am văzut că numărul 11 din concurs, care eram eu, are cel mai mare punctaj din concurs, am început să plâng şi nu puteam să reacţionez. Mă întrebau toţi cine-i 11 iar eu plângeam şi spuneam că este Mureş. Este prima ocazie în viaţă când am simţit că am făcut ceva de care să fiu satisfăcută, mândră, simt că este realizarea mea şi nimeni nu mi-o poate lua. Sunt mândră şi pentru şcoala mea, de la „Mihai Viteazul” s-a calificat la naţionale, la un alt concurs, încă o colegă, Alexandra Marc, care şi ea a avut rezultate foarte bune.

Rep: – Cum ţi s-au părut probele?

M.B: – Mi s-au părut dificile, dar nu m-au surprins. Până la urmă, mi-au plăcut. Au fost subiecte deschise, în care puteai să te exprimi. Nu te simţeai încorsetat într-o temă, puteai să dezvolţi. A trebuit să prezentăm ipostaze ale temei visului, în funcţie de viziunea proprie, dar să atingi şi viziunea autorilor, Octavian Paler şi Marin Sorescu. A fost drăguţ. Am simţit că pot să dau tot ce e în mine pe hârtie. Toate curgeau aşa frumos pe foaie. M-au inspirat. Faţă de ce facem la şcoală, este un cu totul alt nivel. În clasa a VIII-a ţi se cere să ai deja o anumită viziune asupra lucrurilor, să nu te limitezi. Se cere o anumită maturitate, să ai un limbaj mai critic, rafinat. La şcoală, când avem compuneri, colegii mei mai oftează la exprimările mele. Eu cred că sunt lucruri pe care, o dată ce le afli, nu te poţi abţine să nu le împărtăşeşti şi altora.

Rep: – Ai mai participat şi la alte olimpiade?

M.B: – Nu am ajuns niciodată la faza naţională, dar am participat la limba română. Am fost şi la matematică, la biologie. Aş fi mers şi la chimie, dar s-a suprapus cu cea de română.

Rep: – Reuşita ta este una de prestigiu. Eşti recunoscătoare cuiva pentru ea?

M.B: – Sunt foarte recunoscătoare profesoarei mele, Florina Moldovan Lircă. Ea m-a inspirat şi m-a îndrumat. La proba orală de exemplu, a trebuit să prezentăm un discurs în care să construim imaginea profesorului ideal pentru elevul de astăzi. A fost foarte simplu pentru mine, pentru că eu chiar am profesorul ideal în faţă. Doamna profesor este un model pentru mine, atât în carieră cât şi ca om. Îi mulţumesc foarte mult pentru sprijin.

Rep: – Cred că răspunsul la această întrebare ar putea fi util şi altor elevi, cât şi pentru profesori. Cum arată profesorul ideal?

M.B: – S-ar putea crede că pentru elevul de astăzi, profesorul ideal poate fi superficial, delăsător, să nu-i pese prea mult. Din perspectiva mea, acesta trebuie să aibă cel puţin trei calităţi definitorii. Trebuie să fie amabil, optimist şi empatic. Amabil pentru că printr-un zâmbet cald, prin gesturi mărunte poţi însenina ziua unui elev, poţi ajunge la inima elevului şi astfel să-i poţi provoca şi dragostea faţă de materie. Optimismul este necesar când un elev este descurajat, şi-a pierdut avântul, să fii acolo să-l sprijini şi să-i aminteşti că nici o cauză nu este pierdută. Empatia este foarte importantă, pentru că dacă te pui în pielea unei alte persoane reuşeşti să o motivezi şi se leagă o relaţie umană foarte frumoasă între elev şi profesor. Şi profesoara mea aşa este. Chiar şi înainte de concurs mi-a trimis un mesaj ca să fiu liniştită, a preluat ea toate emoţiile şi la mine nu a rămas nimic. Este cu siguranţă una dintre profesoarele după care voi plânge după clasa a VIII-a.

Rep: – Care sunt materiile tale preferate şi de ce?

M.B: – Bineînţeles limba română este pe primul loc. Îmi place chimia, engleza în mod deosebit. Biologia îmi place la nebunie. La matematică în schimb, deşi am 10, o înţeleg perfect, totuşi nu simt scânteia. Poate mai târziu.

Rep: – Cum arată viitorul în ochii unui premiant la limba română?

M.B: – Este o întrebare la care şi eu aş vrea să am răspunsul. Îmi place foarte mult limba română şi cred că din asta o să-mi fac un viitor. Aş vrea să fac profil de filologie, doar că la noi în oraş nu mi se par suficient de puternice clasele de profil. Aş vrea să am parte şi de un profil care să-mi dezvolte logica, pentru că în viaţă, indiferent ce ai face, de logică ai nevoie. De aceea probabil voi alege un profil de bio-chimie. Cred că o să decid pe moment. Iar pe termen lung, sunt convinsă că voi merge la Litere iar de acolo mă gândesc foarte mult la profesia de pedagog, profesor. Mi se pare o profesie foarte frumoasă, mai ales pentru satisfacţiile pe care le oferă. Profesorul este ca un artist care lucrează cu materie vie, care şlefuită îndeajuns, ajunge să se creeze ea pe ea. Integrată în societate, creaţia nu va fi plăcută doar de oameni, ci şi de Dumnezeu.

A consemnat Edith VEREŞ

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *