Constantin Simion “Venim cu iubire, trebuie doar să o experimentăm”

simion

Persoanele anxioase fug de fericire, de teama că o vor pierde, iar cele cu stima de sine scăzuta își obstructionează uneori fericirea, în mod inconștient, din teama că vor suferi atunci când ea va dispărea. La începutul lunii aprilie, prezent la Restaurantul Maris, situat în cartierul 7 Noiembrie pe B-dul 22 Decembrie 1989 nr.51, Constantin Simion, psiholog specialist cu studii postuniversitare în psihoterapie experențială, SPER, absolvent al Cursului de psihooncologie, Institutul Francez, a vorbit în fața a zeci de participanți despre ce condiționează fericirea și iubirea omului. Introducerea în tematică a făcut-o Sorina Bloj, director al Bibliotecii Municipale Reghin.Rep: Nimic nu este mai important ca fericirea, toți o vrem, dar foarte puțini dintre noi se întreabă ce este și cum se poate obține cât mai ușor. Ce condiționezaă fericirea omului?
C.S. Misiunea vieții noastre este să învățăm să fim în serviciul celuilalt, să îi conferim starea de mulțumire, care condiționează starea de fericire. Când rodul mâinilor sau a vorbelor noastre aduc mulțumire în sufletul celuilalt, înseamnă că l-am făcut fericit, iar ceea ce facem în viață, ni se întoarce înzecit. Când îi vezi pe ceilalți mulțumiți, nu cred că există o bucurie mai mare ca asta. Eu mă număr printre cei fericiți pe pământ, chiar dacă am și eu nemulțumirile și momentele mele tensionate, le am, și nici nu încerc să zic vreodată că nu le vreau, ci încerc să le găsesc justificarea, necesitatea lor în viața mea. Care e rostul nemulțumirilor și avantajul lor?! Pentru a aprecia momentele de fericire care au fost, pentru a mă corija în ceea ce nu am reușit, pentru a mulțumi când reapare acel moment al fericirii.

Rep: Putem întâlni oameni care ne marchează din primele minute?

C.S.: Nu întâmplător apare cineva în viața noastră, chiar și pentru o perioadă foarte scurtă de timp, doar de câteva minute, întotdeauna are loc un schimb informațional, atitudinal, de mesaje. Se întâmplă să întâlnești oameni necunoscuți care îți spun un lucru simplu, nerumegat, asupra căruia reflectezi și îți schimbă total viața. Oamenii caută mecanisme, situații care să le ofere stare de bine, dar dacă reușești să aduci, chiar și pentru 5 minute schimbări în viața celuilalt, asta îți justifică existența, îți spune că misiunea vieții tale este pe făgașul ei. Fericirea este condiționată de numărul de griji pe care le avem, cu cât avem mai multe, cu atât suntem mai nefericiți, dar cum apar aceste griji?! Apar pentru că, noi emitem dorințe. De la naștere până la plecarea noastră dincolo, suntem însoțiți de acest mecanism al dorințelor, dar este foarte important să știm câte și ce fel de dorințe să ne punem și ce trebuie să facem pentru a le îndeplini, pentru a nu ne depăși potențele, situație care duce la frustrare și, în final, nefericire.

Rep: Dacă te simți iubit înseamnă că ești prețuit și te simți valoros. Există oameni care nu iubesc?

C.S.: O inimă împietrită este cea care nu emoționează și are un registru al emoțiilor sărac, toate legăturile sunt trunchiate sau blocate pe un anumit stil de relaționare. În situațiile în care nu există deloc emoții, atunci vorbim deja de cazuri psihiatrice, patologice. Rătăcirea este foarte puternic aspectată la omul care are foarte multe dorințe, ele implică atitudinal, emoțional și mental, ne obligă să dezvoltăm acțiuni și strategii pentru a le îndeplini și scăpăm din vedere un lucru foarte esențial: viața nu este doar pentru acumulări. Într-o familie, de exemplu, doi soți pleacă de dimineață la lucru și  se întorc abia seara, obosiți,  încărcați de tensiunile de la locul de muncă, nu mai au timpul suficient și tihna aceea relațională, de tandrețe, mângâiere, afectivitate, timpul necesar pentru drăgălășenii, pentru că se simt vlăguiți, nu mai au forță să schimbe două cuvinte, să stea în compania celuilalt într-o atmosferă de prietenie. Practic, au devenit, două trupuri obosite, două minți îmbâcsite, două inimi secătuite. Așadar, trup obosit, ceea ce îneamnă încărcătură, minte îmbâcsită, tot încărcătură, și inimă golită. Aici apar mugurii inimi împietrite.

Rep: De ce suntem greu de mulțumit?

C.S.: Starea de mulțumire este graduală, dacă astăzi vreau un chibrit, reușesc să-l obțin și mă bucur, mâine vreau o brichetă, apoi vreau ceva mai mult, tot mai mult și, cu timpul, încep să uit de momentul în care mă bucuram de chibrit. Toate acestea sunt cauzate de concurență și de frica zilei de mâine, care creează panică. Mintea noastră ne poate duce într-o fantasmă negativă, dar și într-o stare de beatitudine sufletească. Fericirea este o stare a ta , de care doar tu ești responsabil. Dar, cum ar fi să nu ne mai preocupe fericirea noastră, ci a celuilalt?!

Rep: Care este cea mai mare nefericire a omului?

C.S: Tot harnașamentul acesta al vieții noastre pe pământ este înglobat în mecanismul iubirii, nu e o mare tragedie dacă ești iubit, nici nu poți controla asta, dar poți controla dacă nu iubești. Asta e cea mai mare nefericire a omului, să nu iubești. Dragostea te învață să trăiești viața la cei mai înalți parametri, scoate la iveală tot ce e mai bun în oameni, când iubești, simți că ești cu totul altul și poți muta munții din loc, dar cu ce se schimbă potențele fizice în aceste situații?! Credința în divinitate, credința în cel de lână noi și cea în forțele proprii se întrepătrund, se presupune și predispune una pe cealaltă. Nu poți să iubești și să-l apreciezi pe celălalt, dacă nu ai credința că este aceeași creație ca și tine. Experimentați ideea că în mijlocul nostru sunt ființe de pe altă planetă care vor să ne invadeze. Ce simțiți? Ostilitate. Deși, încă nu știți cu ce intenții sunt aici.

Rep: ” I s-au aprins câlcâiele”. Cum definiți această expresie?

C.S: Iubirea are trei faze, prima este faza de îndrăgostire, apoi cea de drag și, în final, de iubire. Îndrăgostirea este de moment și vine pe mecanismul similitudinilor, vine ușor, dar poate trece la fel de ușor. Faza de drag merge pe completări, descoperi că persoana respectivă te completează și te bucuri că ți-a ieșit în cale. Starea de iubire vine pe nevoia de a iubi și a te simți împlinit ca și om. Noi venim pe lume cu iubire, nu trebuie să o învățăm, trebuie să o experimentăm.

Rep: De ce se sinucid oamenii din dragoste?

C.S: Depresia, în faze diferite până la cele severe ce conduc la suicid, sunt cauzate de sentimentul de vină. Actul suicidar apare când omul nu mai are raționamente, dar presupune și traume din copilărie, spre exemplu, cei care se aruncă în gol au trăit drama puternică în perioada intrauterină de 0-3 luni, când mama lor vroia să-i avorteze. Cei care vor să-și taie venele, părinții au avut o traumă la capitolul despărțire, situațiile de suicid prin otrăvire trădează o criză afectivă, iar cei care recurg la spânzurătoare au o criză puternică pe latura spiritualității, nimeni nu se spânzură de la mijloc, ci de la gât, unde este granița dintre mentalizări și emoții. Sunt și persoane care amenință și folosesc șantajul sentimental, se victimizează și fac demonstrații prin diferite acte teatrale de suicid, dar acestea în rare situații duc până la capăt ceea ce spun, în multe situații mor din greșeală în timpul demonstrației.

Rep: Care sunt limbajele iubirii?

C.S: În primul rând timpul alocat, îți dorești să stai lângă cineva mult timp, pentru că o iubești și o vrei în preajma ta, apoi vorbele plăcute, cadourile, mângâierea și serviciile pe care le faci celuilalt. Dragostea este sens pentru existență.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *