Cu Dragoş Burghelia despre succes şi implicare

Zeci de elevi, participanţi la concursurile şi Olimpiadele judeţene şi naţionale de istorie şi ştiinţe socio-umane au fost premiaţi de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi catedra de istorie a Universităţii Petru Maior, în cadrul unei Gale organizate zilele trecute în cinstea celor mai buni elevi la aceste discipline. Zeci de elevi pasionaţi de istorie, de lectură. Unul dintre aceştia, Dragoş Burghelia, este o mai veche cunoştinţă, el fiind nu doar un elev excelent, ci şi unul implicat într-un mare număr de acţiuni sociale şi comunitare. În cadrul Galei, a fost distins pentru clasarea pe primul loc la Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice la istorie, în prezent aflându-se în pregătiri pentru faza naţională, programată pentru luna iulie.

Reporter: De unde provine interesul pentru istorie?

Dragoş Burghelia: Pasiunea mea pentru istorie a început să se manifeste încă din ciclul gimnazial. Desigur că nu am realizat asta propriu-zis, eu doar studiam, şi o făceam cu plăcere. Astfel mă trezeam că treceau ore întregi în care eu stăteam şi citeam articole istorice şi îmi dădeam toată silinţa pentru a le înţelege încă de la acea vârstă. Iar răsplata şi dovada supremă a venit sub forma participării la faza naţională a Olimpiadei de Istorie în clasa a 8-a (anul 2012). Iar faptul că am reuşit acest lucru, şi de asemenea setea pentru cunoaştere nu poate fi decât un dar pe care eu am reuşit să îl valorific, desigur, cu ajutorul celor din jur. Drept urmare, odată cu începerea liceului m-am şi orientat spre activităţi şi concursuri specifice domeniului, astfel că în fiecare an am avut o participare la faza naţională a unui concurs, fie de dezbateri, de lucrări ştiinţifice sau olimpiadă.

Rep: Cum te-ai pregătit pentru concurs? Cum a decurs participarea?

D.B.: O menţiune interesantă ar fi ce m-a determinat să aleg această temă, respectiv personalitatea lui Aurel C. Popovici. La ora de istorie discutam despre Unirea Transilvaniei cu România, precum şi de contextual European, profesorul Dumitru Botoş a pomenit de acest personaj fără a da multe detalii. Prezentat fiind însă ca un ideolog şi luptător pentru cauza naţională am fost determinat să îl descopăr cu adevărat şi să-I studiez lucrările. Domnul profesor m-a susţinut, mi-a dat sfaturi şi m-a ajutat, astfel că la final m-am putut prezenta cu o lucrare de care să fiu mândru în faţa oricărei comisii. Participarea m-a solicitat, trebuie să recunosc, deoarece am susţinut o lucrare şi la Geografie, exact în acelaşi timp. Din fericire totul a decurs foarte bine, astfel că la final am putut afla vestea îmbucurătoare.

Rep: Ce crezi că a determinat victoria ta? Prin ce crezi că te-ai deosebit de colegii tăi?

D.B.: M-am decis să abordez subiectul din mai multe unghiuri, pentru a forma o perspectivă amplă. Mai întâi am descris viaţa lui Aurel C. Popovici, mai apoi am discutat lucrările sale cele mai importante şi ideile promovate de acestea, anume ”Stat şi Naţiune. Statele Unite ale Austriei Mari” ce descria ideea federalizării Imperiului Habsburgic, drept ultimă soluţie a salvării acestuia, şi ea care m-a marcat, ”Naţionalism sau Democraţie. O critică a civilizaţiunii moderne”. Aceasta prezintă un sentiment înălţător ce mă conduce şi pe mine, dragostea faţă de neam şi popor, în faţă cu cosmopolitismul modern, promovat prin globalizare şi alte curente ce erodează fiinţa unei naţiuni.

Rep: Cum ai reacţionat atunci când s-au afişat rezultatele?

D.B.: Desigur că am fost fericit. Eram conştient de forţele proprii, iar două persoane determinate, precum domnul profesor şi cu mine am mers decişi să câştigăm premiul I. Dacă este o lecţie ce am învăţat-o până acum, aceasta este că ambiţia şi determinarea sunt esenţiale pentru un învingător, aţa cum îmi doresc eu să ajung în viaţă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ştiu că voi ajunge.

Rep.: Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea ta personală și profesională?

D.B.: Fiind încă tânăr, ştiu că procesul acesta de dezvoltare este unul continuu, şi mai am încă enorm de multe de învăţat şi de trăit. Până acum am avut înţelepciunea să ascult atunci când un adult cu experienţă îmi vorbea. Tatăl meu a contribuit în a mă face ambiţios, iar rudele, profesorii şi prietenii au contribuit în diferite feluri. Fiecare om are o poveste. Dacă eşti suficient de isteţ poţi trage foloase de pe urma întâlnirii acestuia. Nu în ultimul rând, acei mari români, care prin lupta şi munca lor au putut oferi un exemplu perfect de urmat, modele de viaţă pe care eu le urmez, şi le- aş recomanda oricărui tânăr să le studieze.

Rep: Ce ştii despre evenimentele din cele două războaie mondiale petrecute pe teritoriul judeţului Mureş? Ce ştii despre eroii mureşeni?

D.B.: Primul Război Mondial a fost o dramă pentru românii mureşeni. Fiind cetăţeni ai Imperiului Austro-Ungar, deci membri ai Puterilor Centrale, se aflau în tabăra adversă fraţilor din Regatul României, aliaţi ai Antantei. Precum ”Pădurea Spânzuraţilor” a lui Rebreanu ne arată drama şi suferinţa românilor din Imperiu, ştiind că fraţii lor pot fi în tranşeele inamice, la câteva sute de metri. În ceea ce priveşte Al Doilea Război Mondial, suferinţa este de asemenea teribilă. Nefastul Dictat de la Viena din 1940 a rupt partea nordică a Transilvaniei şi a lăsat-o pradă armatei horthyste, ce timp de patru ani a abuzat şi a ucis români pentru simpla vină de a se naşte români. Fiind Aliaţi, după 23 August cu Uniunea Sovietică, ruşii se foloseau de armata noastră pe post de carne de tun, dovadă fiind luptele de la Oarba de Mureş, unde conducerea sovietică a impus soldaţilor români un atac imprudent, o sinucidere curată. Un lucru este sigur, acest pâmânt sfânt este îmbibat de sângele strămoşilor noştri. Noi avem responsabilitatea de a-i cinsti, ducând mai departe lupta, şi îngrijindu-ne de această patrie minunată.

Rep: Sfaturi pentru colegii tăi? Cum e viata unui premiant la concursurile de istorie? Ai timp sau dispoziţie pentru alte activităţi?

D.B.: Implicare şi iar implicare! Pasivismul acesta ne ucide încetul cu încetul. Tinerii trebuie să înţeleagă că noi avem energia şi forţa specifice vârstei, ce trebuiesc valorificate în activităţi benefice pentru trup, suflet şi minte. Ştiu că tentaţiile lumii moderne sunt numeroase şi atrăgătoare, dar dacă lăsăm aceşti ani să treacă inconştient, vom regreta şi s-ar putea să fie prea târziu. Asta o spun tuturor tinerilor cu care mă întâlnesc, dacă îşi doresc cu adevărat să lase ceva în urmă, ceva de care şi copii şi nepoţii vor putea fi mândri. Pe mine programul încărcat mă bucură, fiindcă mă ţine în priză şi simt că fac ceva folositor. În afara şcolii reuşesc să citesc zilnic, sunt preşedinte al organizaţiei ”Dacii Liberi”, conduc mişcarea pentru Basarabia în judeţ, de asemenea sunt preşedinte al unui Cenaclu Literar, al Consiliului Şcolar al Elevilor, şi recent am fost ales membru în consiliul director al Soctietăţii pentru Cultură şi Literatură ”Bucovina”. Totodată, am grijă să fac mişcare fizică, întrucât fără un corp sănătos nu putem duce la bun sfârşit acţiunile noastre.