Incze Blanka are mentalitate de învingătoare

Incze Blanka, o fata maturaIncze Blanka, deşi doar pe final de ciclu gimnazial la „George Coşbuc”, este foarte matură. Multe ambiţii, multe pasiuni, una dintre cele mai înflăcărate însă, cea pentru istorie. Faza naţională a Olimpiadei de Istorie a fost un loc unde-şi doreşte să mai ajungă. A învăţat deja ceva foarte important. Să-şi urmeze visele şi pasiunile, să-şi descopere talentele, iar o dată descoperite, să lupte până în pânzele albe pentru ele. Motto-ul pe care şi l-a ales spune multe despre ea. „Luptă până când idolii tăi devin adversarii tăi”. Un motto de adevărată învingătoare.

Concurs în stare de avarie

Vorbind despre pasiunea ei pentru istorie, au apărut amintirile. “Încă de mică îmi plăceau filmele,cărţile, revistele şi documentarele istorice, însă în clasa a opta am devenit suficient de matură să înţeleg cu adevărat tainele pe care le ascunde această materie. Istoria românilor, studiată în acest an şcolar, a reprezentat un subiect care mi-a trezit interesul, iar pe parcurs am descoperit şi celelalte aspecte plăcute, pentru a dobândi mai multe cunoştinţe utile ale pasiunii mele “puse în umbră”, explică Blanka. O pasiune călăuzită de profesoara Maria Laslo care, spune tânăra, i-a răspuns la toate întrebările detaliat, cu extrem de multă răbdare. „Fiecare lecţie în parte mi-a explicat-o de câte ori aveam nevoie şi la predarea lecţiilor îmbina perfect esenţialul cu detalii, încât să devină atât accesibilă şi clară, cât şi interesantă. M-a făcut să văd totul în ansamblu, să creez conexiuni între evenimente, făcând din învăţarea istoriei plăcere si delectare, nicidecum o povară”, consideră Blanka. Iar rezultatele au fost pe măsură deşi sorţii nu au ţinut cu ea. „În ziua concursului am fost foarte bolnavă. Eram cât pe ce să renunţ şi să mă întorc acasă. Ceva m-a făcut însă să rămân, am spus “Fie ce-o fi,eu încerc, apoi vedem ce va urma”, îşi aminteşte eleva. Ea a ieşit prima din sală, tremurând necontrolat şi cu stări de leşin. Când a ajuns acasă nici nu ştiam ce scrisese pe foaie, dar a avut sufletul împăcat. Totuşi s-a făcut remarcată. De ce, tot ea explică. „În primul rând, munca,interesul şi puterea de concentrare în acele circumstanţe dificile mi-au influenţat victoria. În acea zi mi-am strâns toată puterea şi am dat maximul din mine, până la epuizare”, îşi aminteşte Blanka.

Clasarea nu a fost o farsă

Drept urmare, a crezut o clipă că i se joacă o farsă, când a fost anunţată de rezultat de către o colegă. „După câteva minute mi-am dat seama că nu glumeşte, a fost un moment plin de fericire şi entuziasm”, continuă tânăra. Nu putea fi însă farsă, judecând după cunoştinţele amănunţite pe care le are. „Fiecare dintre noi ar trebui să aprecieze şi să îşi aducă aminte de miile de eroi necunoscuţi care au luptat pentru pământul pe care noi îl numim „acasă”. Monumentele din tot judeţul, fie ele în oraşul nostru sau din Oarba de Mureş, ne amintesc de oameni al căror nume poate că a fost uitat, dar faptele lor vor dăinui veşnic”, spune răspicat eleva. Această determinare, ajutată desigur şi de profesoara Maria Laslo, de dirigintă şi de mulţi alţii pe care-i pomeneşte des, au ajutat-o să-şi găsească deja un drum de urmat în viaţă. Oricare ar fi acela, planurile de viitor includ şi istoria. „Visul meu este să ajung medic, însă acest lucru nu mă va face să elimin istoria din viaţa mea. Şi nici limbile străine, în special engleza, literatura, cititul şi cântatul nu le voi neglija niciodată”, promite Blanka. Asta recomandă şi colegilor de generaţie, să îşi descopere pasiunile şi să îşi facă timp pentru ele zilnic. “Dacă eşti într-adevăr pasionat de ceva, faci tot posibilul să reuşeşti”, subliniază fata. Iar Olimpiada de istorie, o motivare în plus pentru viitor. Şi desigur, o experienţă, prieteni şi amintiri de neuitat.

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *