Lecţia franceză cu randament românesc pentru Vasile Greu din Zau de Câmpie

1. Vasile GreuPrintre fermierii destoinici ai Câmpiei Transilvane se numără şi Vasile Greu din comuna Zau de Câmpie, judeţul Mureş, asociat unic al societăţii Agrom Zau Prod SRL. Poovestea societăţii a început după 1989, când Vasile Greu era angajat la fostul SMA din comună, care îşi trăia ultimele clipe, după o tentativă de privatizare prin metoda MEBO. Aşa se face că a început pe cont propriu, reuşind în 1992 să pună pe picioare o asociaţie familială devenită ulterior, în 2003 societate comercială.

“După perioada petrecută la SMA am decis să cumpăr un tractor să-mi ajut familia pentru a putea lucra pământul. Aşa a fost achiziţionat primul tractor, luat din dezmembrări, l-am reparat şi l-am pus în funcţiune. Era un 650 românesc, cu care practic am început. Din ce vindeam am început uşor să ne luăm alte utilaje , printre care un alt tractor, luat tot din bucăţi, la care am lucrat vreo doi ani, pănâ să-l punem pe picioare. De vreo doi ani am început să achiziţionăm utilaje noi, respectiv un tractor New Holland şi un tractor Kubota cu încărcător de producţie japoneză. În total avem aceste două tractoare noi pentru semănat, şi trei tractoare vechi de 185 de cai pentru lucrările grele. Am avut anul trecut un proiect finalizat pe Măsura 322 pentru două semănători noi, una de prăşitoare şi o semănătoare directă, în valoare de 90.000 euro”, spune Vasile Greu.

2. Recolatatul grauluiProducţie bună

Pornită la drum cu o suprafaţă de 5 hectare, activitatea a început uşor să se extindă, astfel că în prezent a ajuns la o suprafaţă de 320 de hectare, În 2003, anul în care afacerea de familie devenea societate comercială, a consemnat achiziţia fostul atelier mecanic de la IAS Zau de Câmpie. Altă etapă importantă în evoluţie fermei a fost transformarea magaziei existente şi o parte din şopronul de utilaje în loc de depozitare pentru cereale, completat cu un depozit adus din afară format din câte cinci celule a câte 60 de tone fiecare. “În ce priveşte recolta din acest an, la rapiţă am închis undeva la 3.600 kilograle pe hectar, iar la grâu, în funcţie de soiuri, am avut o producţie cuprinsă între 5.500 şi 8 tone la hectar. Am avut chiar două parcele cu o producţie de 8 tone la hectar. În rest, floarea soarelui se prezintă în condiţii foarte bune în câmp, la fel şi porumbul, are densitate, are talie, dar are nevoie de preciptaţii pentru a ajunge la un potenţial de producţie accesptabil. Nu avem cultură de sfeclă, o cultură ceva mai specială. Am şi animale, şi zootehnie şi sfeclă nu se poate, trebuie să fi dedicat în totalitate acestei culturi. Dacă ai pierdut două zile la sfeclă cu ierbicidatul, ai pierdut toată producţia. Am undeva la 90 de capete de bovine, din care 45 de vaci cu lapte. Producţia obţinută o vindem la Terezia ”, a precizat Vasile Greu.

Suflu francez pentru productivitate crescută

Unul din momentele de cotitură în dezvoltarea fermei la constituit colaborarea cu agriculturii din Franţa. Cum utilajele din afară erau mai performante, Vasile Greu a apelat la ajutorul unor persoane care se ocupau cu transportul acestora din Franţa. Aşa se face că a dorit să se convingă pe viu despre calitatea acestora, precum şi despre cunoştinşelor agricultorilor francezi. “În momentul în care mi-am dorit un utilaj am plecat în Franţa să văd exact despre ce e vorba. Fiind şi ei agricultori ca şi mine, relaţiile au continuat, ne-am împrietenit, colaborăm, ne vizităm, facem schimb de păreri. Aceşti agricultori din Franţa sunt din localitatea Prunay- Belleville, în opropierea de Troyes. Sunt a treia generaţie de fermieri, în locaţia unde îşi desfăşoară activitatea. Bunicii lor au îmceput, apoi părinţii lor, unii dfintre ei lucrează şi în present. Această a treia generaţie de agricultori lucrează terenul în aceeaşi fermă, în timp schimbându-se doar utilajele. Bunicii lor sunt acţionarii Tereos. Firma franceză care a cumpărat fabrica de zahăr de la Luduş a fost pornită de bunicii lor. Ei au făcut această asociaţie, au trei fabrici în Franţa, apoi s-au extins şi peste graniţele ţării, printre care şi România, mai exact la Luduş”, afirmă Vasile Greu.

Organizarea franceză

Primul lucru descoperit de Vasile Greu în Franţa a fost modul de organizare, precum şi modul de aplicare a tratamentelor la plante. “În ce priveşte cultura de grâu, ei sunt uniţi în 25 de familii independente. Au doi specialişti, doi ingineri angajaţi, plătesc 5 euro pe hectar , iar cei doi specialişti se ocupă de tot ce înseamnă tehnologie. Vorbim aici de ierbicide, de fertilizare, probe de sol. Aceşti fermieri primesc practic indicaţii de la cei doi specialişti.La partea de vânzări, vând foartte puţin, practic 30 din cantitate o vând pe contract, restul au o persoană specializată care se ocupă numai cu vânzarea. Pe partea de sfeclă, sunt asociaţi într.-o cooperativă, o altă cooperativă pe partea de lucernă, iar la orzoaică, cânepă şi mac sunt indepedenţi”, afirmă Vasile Greu.

3. Pregatirea terenuluiAplicarea cunoştinţelor

Lecţia învăţată în Franţa, musai să fie aplicată şi pe dealurile câmpiei, lucru dovedit din plin de Vasile Greu, care şi-a crescut productivitatea graţie cunoştinţelor dobândite. “Am încercat să aplic o parte din tehnologia lor, să o adaptez condiţiilor de la noi. Diferenţa faţă de noi este că ei au foarte multe precipitaţii raportat la un sol foarte slab. Ca să vă închipuiţi, stratul fertil la ei e undeva între 10 şi 12 centimetri, iar jos e numai piatră. Cumulat una peste alta eu spun că posibilităţile sunt egale. În ce priveşte partea de fertilizare la grâu, ei folosesc fertilizarea începând din luna februarie , şi fac trei fertilizări cu azot. Mi-au spus că dacă ai un grâu cu potenţial bun de producţie, furajer, i-ai aplicat la înflorire azot, şi ridici cu 2-3 procente glutenul, poţi să-l ajuţi să fie panificabil, şi apoi să ieşi pe piaţă. Până nu ajungă să vezi concret , la faţa locului, nu poţi cunoaşte acest mod al lor de organizare, câteva lucruri simple dar care au o importanţă extrem de mare. Tehnologic şi noi stăm bine, avem utilaje, avem teren foarte bun, avem seminţe, avem multe, dar dacă ajungem la detalii tehnice, pe un fermier de la noi îl depăşesc . Oricât ai încerca să studiezi, nu poţi să fi în câmp, să te şi documentezi. O vizită obligatoriu în Franţa, şi fermierii s-ar convinge că putem reuşi. E singura lecţie după părerea mea, dacă nu vezi cu ochii tăi nu poţi şti ce şi cum”, povesteşte Vasile Greu.

Substanţa activă, fără denumiri comerciale

“Vreau să spun un experiment care l-am avut anul trecut când am invitat unul din colaboratori cu care lucrez pe partea de seminţe şi ierbicide, care îmi spune că, ce mare lucru va mai fi şi acolo în Franţa. În câmp ne-au arătat parcela de grâu, soiul x, opt pe opt metri. O parte de patru metri tratat şi o parte de patru metri netratat, începând de la cele mai ieftine şi mai simple substanţe active până la cele mai scumpe. În momentul în care ai văzut o combinaţie, pe mapa respectivă era trecut tipul de substanţă şi preţul pe hectar. În funcţie de ce ţi-ai dorit tu să investeşti, te uitai cum îţi apare cultura, îţi bifai pe mapă şi cu aia te duceai. Repet, substanţa activă, fără denumiri comerciale, cum e la noi. Strict substanţa activă.Tu alegeai în funcţie de cât vrei să investeşi în hectar şi cu ce vrei să te duci. Din păcate la noi contează mai mult numele firmei decât substanţa activă, câtă influenţă are un produs oarecare asupra pieţei, dacă pot să mă exprim aşa” , afirmă Vasile Greu. Următoartea lecţie franceză pentru Vasile Greu va avea loc în toamna acestui an, una mai mult decât necesară în vederea viitoarei campanii de toamnă. “Anul acesta am ratat însămânţările de primăvară, şi voi merge în toamnă când ei încep semănatul la grâu. Am fost de fiecare dată în Franţa doar primăvara, niciodată toamna, şi vreau înm acest an să merg în toamnă la rapiţă şi la grâu. Aşadar pot spune că,. Campania de toamnă va avea în spate şi o lecţie franceză”, afirmă Greu.

Aportul factorului uman

Pe lângă gactorul tehnologic, un rol esenţial în bunul mers al fermei îl reprezintă factorul uman, plilonii de bază fiind cei trei fraşi Greu, Vasile, Ioan şi Beniamin. “Norocul meu la această societate este că suntem trei fraţi care ducem gruel. Avem în total 13 angajaţi, cu îngrijitori, mecanizatori şi paznici. O parte din mecanizatorii care îi avem au activat şi în cazul fostului SMA, plus încă doi tineri pe care i-am format la noi. Aportul angajaţilor este unul foarte important, oricâte utilaje ai avea, oricâtă tehnologie să ai, factorul uman rămăne extrem de esenţial. Asta e valabil la noi unde, pe 320 de hectare suntem legaţi de agricultură şase persoane. Unul dintre prietenii mei din Franţa, are 350 de hectare pe care le lucrează singur. Asta spune multe despre diferenţele dintre cele două ţări. El are 7 parcele la 350 de hectare, iar eu am 195 de parcele la 320 de hectare.E greu doar să le numeri, să le inventariezi, dapăi să şi lucrezi”, precizează Vasile Greu.

Te vede, te aude dar nu te înţelege”

Oful fermierului din Zau se leagă de politica statului în ce priveşte agricultura, incapabil să-i înţeleagă problemele, după cum afirmă Vasile Greu. “Toate guvernele care au fost de la revoluţie până în prezent la capitolul agricultură, e ca şi la un copil mic, te vede, te aude dar nu te înţelege. Între noi agricultorii şi factorul decizional e o ruptură, e precum două căi ferate paralele. Pentru mine Uniunea Europeană nu a reprezentat un mare câştig, singurul câştig efectiv pentru noi ar fi, dacă printr-o lege sau prin alte mijloce să rezolvăm situaţia terenurilor. Ele sunt marea noastră problemă, sunt foarte fărămiţate, Din păcate cei de la centru văd aceste probleme dar nu le înţeleg. De asemenea se tot vorbeşte despre implicarea tinerilor în agricultură, de sprijinirea formelor associative, dar nu se face mai nimic. Generaţia noastră nu va reuşi. Bine ar fi să greşesc, dar sunt slabe şanse, deoarece nu ai cu cine. E foarte greu să existe o coagulare a fermierilor. Lumea e comodă şi foarte greu poate fi influenţată. Din păcate vin foarte puţini tineri care să investească în agricultură. Vă spun şi de ce. Eu am doi băieţi. Am încercat să le fac două programe, pe Măsura 141 Promovarea tinerilor fermieri. În momentul în care eram în stadiul de construcţie al proiectului, ne-au băgat la condiţii artificiale, că părintele nu are voie să sprijine copilul. Acel copil de unde să aibă sprijin ? Trebuie să meargă singur la bancă, dar nu are credibilitate. Am încercat să-l ajut cu teren lângă fermă, dar ei spun nu. Nici măcar consultantul nu are voie să fie acelaşi. Au fost două proiecte pe Zau făcute de acelaşi consultant dar a trebuit să renunţăm la unul din cauza acestor condiţii artificiale. Atunci vă întreb : cum veţi vedea instalarea tinerilor fermieri , dacă părintele nu are voie să-l ajute, banca nu-i dă iar statul nu-l ajută. În aceste condiţii cum să meargă tinerii în agriculturtă ? Am început cu această firmă în 1992, am luat-o pas cu pas, dar au fost alte vremuri. Acum e imposibil pentru un tânăr să intre în agricultură. Din ce resurse ?”, se întreabă Vasile Greu.

 

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *