„Teroriștii de lângă noi”

poza editorialCei trecuți de prima tinerețe își amintesc probabil de frustarea pe care au simțit-o atunci când s-a afirmat că ne vor trebui 20 de ani să ajungem la adevărata democrație. Afirmația, din păcate s-a dovedit una mult prea optimistă. Au trecut peste 26 de ani și constatăm că această „democrație” a făcut ca un procent îngrijorător al edililor să se afle acum în spatele gratiior, sau cel puțin anchetați de DNA, iar ceea ce-și doreau românii să găsească au reușit doar cei care au ieșit din „spațiul Mioritic”. Unii totuși au reușit și acasă, din când în când. Milionari deveniți peste noapte, numeroși acoliți ai celor ajunși „la ciolan” au ajuns să aibă vile și lucruri pe care oamenii „simpli”, de la medici, profesori universitari, ingineri, la muncitori care au zeci de ani în cartea de muncă să se bucure dacă trăiesc de la o lună la alta, în timp ce mulți care nu au „bifat” mai nimic să-și petreacă concedii în zone exotice și să-și facă cumpărături în cele mai renumite case de modă din Europa, sau în Caraibe. Mai este o categorie: a celor mai mult sau mai puțin tineri, dornici de a realiza cu adevărat ceva în viață, plecați la rândul lor pe alte meleaguri. Mulți dintre ei și-au lăsat familia, părinții, deseori cei care i-au susținut ani în șir, constatând că doar plecând vor realiza mai mult. În „țara tuturor posibilităților” rămân cei „legați de glie”, sau cei care doar așteaptă de la statul român, cel căruia nu i-a oferit nimic.

Liberi la „Să ni se dea!”

Este un lucru foarte normal ca un om care dorește să posede permis de conducere să treacă niște teste. Să cunoască atâta carte încât să-și însușească „Legislația rutieră”, să treacă peste un test psihologic, să învețe să stăpânească un autoturism, sau ce-o fi el, pe care ar urma să-l conducă. Evident că prezintă un pericol public o persoană care ar urma să urce la volan și să provoace un accident soldat cu victime. Zilnic sunt mult mai multe victime pe șosea decât cele aviatice, chiar cele teroriste. Acestea sunt dealtfel cele care pun capăt și „carierei” făptașilor. Sinucigași sau depistați și închiși. Dar ce facem cu „teroriștii” de lângă noi? Cine sunt aceștia? Vecini de bloc, de stradă, de cartier, oricine. Cei care erau pomeniți mai devreme, cei care nu consideră că merită să se obosească pentru „bani puțini”, dar nu au carte de muncă. Au însă mulți copii și așteaptă alocația. Să-și „educe” odraslele. Dar nu să învețe la școală, nu să se comporte în societate. Ei învață să „se descurce”, prin orice mijloace. Aceștia nu au nevoie „permis”, dar produc mai multe victime și teroare în rândul semenilor. Zi de zi, seară de seară. Vedem zilnic la „știrile groazei” ce se petrece. Facem campanii pentru ajutorarea unor familii care locuiesc în condiții mizere, nu au carte, loc de muncă, dar au „n” copii. Pensionarii din agricultură au muncit la rândul lor o viață, au crescut mulți copii, dar cu educație. Atâta cât le-au putut oferi, dar cinstit, iar acum abia primesc pensii din care să-și plătească facturile. Unii au ridicat vocea invocând drepturile omului când cineva a căutat să vină cu o lege în acest sens în Parlament. Adică tu ceri, care nu ai făcut școală, sau ai făcut, dar nu te ții de muncă, nu-ți educi copiii să se integreze în societate, adopți în permanență acel „să ni se dea”, chiar dacă nu ai oferit societății nimic, niciodată. Ba oferi: teroare prin urmașii veniți pe cale naturală, lăsați să se descurce oricum. Cu furturi, tâlhării… Da, este teroarea de lângă noi, provocată și încurajată de noi. Dacă tot căutam un model de democrație, de ce nu copiem unul de genul celor care nu oferă alocație? Discriminare? Pe departe. În anumite țări, această „pomană” este acordată celor care muncesc, prin deduceri, și merge până la anularea oricăror impozite. Da, pentru cei care oferă ceva, adică muncesc. La noi sunt semne timide de a încuraja cel puțin frecventarea unei școli pentru a primi alocația. Puțin. Cu toată „discriminarea”, ar fi o măsură care ar duce la urma urmei la o „selecție naturală”. Altfel, cei care gândesc înainte de a reproduce se trezesc fără urmași în preajmă, deoarece aceștia pleacă din țară, iar în jurul lor rămân cei care așteaptă să „li se dea”, sau să se ferească, pentru că acestora nu le ajunge ce li se dă. Da, ei sunt teroriștii de lângă noi, cei susținuți tot de noi.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *