Ce faci, măi animalule?

Reportaj la Grădina Zoologică din Târgu Mureş

Ursul a învăţat să facă pe mortuÂ’ ca să sară peste vaccinuri * Iepurele avea o foame de lup * Nici girafa nu era mai sătulă – stătea cu foamea-n gât * Directorul ZOO, Bereczky Baltazar a şters-o iepureşte când l-am întrebat ce a făcut cu o seară în urmă…

Intrăm în Grădina Zoologică din Târgu Mureş. În afara unor maimuţe cu curuÂ’ roşu ne întâmpină doar o casieră. Cu roşu-n gât. După câteva replici, aflăm că directorul nu e prezent la locul de muncă. “E la vânătoare prin Zimbabwe, s-o dus să-i aducă o panteră la panter”, ne zice chioşcara cu o voce de papagal ciufulit. “O panteră la masculul de panteră”, zicem noi. “Da, da. La panter”
Aşa ne-am hotărât să facem o vizită prin Grădina lui Baltazar, în căutarea stării de spirit a animalelor.

Prima etapă: primarele

Primatele, cunoscute şi sub numele de maimuţe, vor fi denumite în continuare primare. Adică primar, la singulat. În prima cuşcă de la intrare există primarul babuin, o specie foarte isterică, oarecum necioplită (mărimea zonei înroşite a posteriorului arată nivelul de excitaţie sexuală), mare amatoare de seminţe de floarea soarelui. Oarecum, acest primar este genul de şmecher de cartier, ajuns într-o funcţie în cadrul haitei. Imită bine şofatul, îi place să-i purece alţi babuini blana mai închisă şi mai deasă în culoare.
În primul pavilion acoperit (pentru iernare) l-am găsit pe primarul cimpanzeu, molcom, bătrân, puţin depăşit. A fost primul nostru interlocutor. Îl vom denumi în continuare Traian.

Rep: Cum a fost micul dejun?
Traian: Am fost cam adormit, drept să spun.
Rep: Totuşi…
Traian: Nu-nţeleg…
Rep: Cum a fost micul dejun?
Traian: Care mic dejun?
Rep: Păi masa de azi dimineaţă…
Traian: Eu nu pot să vă spun decât că pe vremuri erau alte vremuri. Asta sigur. În rest, cine ştie… dar mie cam somn, îmi vine să adorm. Somn uşor.

În cuşca alăturată, un primar mai greu. Deşi are origini necunoscute, a fost prins în zona Sighişoarei, probabil a scăpat de la vreun circ. Urangutanul. Nu ştia bine să se exprimeze, aşa că mai mult din deducţii am reuşit să înţelegem că, de fapt, nu el este de vină pentru soarta urangutanilor, ci primarul dinaintea lui. Adică cel care a fost în cuşcă în urmă cu câţiva ani. Şi că, el e cinstit: îşi arată organul copulator şi de micţiune la vizitatori ca să râdă copii, face mutre şi-şi ţuguie buzele la gagici, îşi dă cu pumnu-n piept ca să arate cât e de mascul, etc. Alea specifice primarilor. Trebuie să recunoaştem însă că am observat o mică paralizie pe stânga, credem că i se trage de la un scurt circuit.

“Gibonul din Ovidiu” este porecla următorului primar din cuşcă. Nu am înţeles niciodată de ce Ovidiu, şi nu Dancu. Dar toate se lămuresc până la urmă pentru că, de exemplu, această maimuţă are un obicei foarte prost, cere 10 la sută din orice. 10 din cuşcă e numai a lui, ceilalţi giboni nu au acces acolo; 10 la sută din mâncare este numai a lui, se pune deoparte, iar restul se împarte frăţeşte; 10 la sută din aere sunt în exclusivitate ale lui, etc.

Gorila. Un primar cu greutate între celelalte maimuţe. Dacă, de exemplu, s-ar da grade ca la fosta Securitate, acest primar sigur ar fi măcar colonel. Interesant este că gorila nu a reacţionat deloc plăcut când a văzut un porc de la Nutrimur Iernut. Şi mai curios este faptul că la ceilalţi porci, nu a avut nici un fel de reacţie, doar la cei de la Iernut. Acolo face urât, începe să saliveze, să ameninţe.
Cu toate acestea, am observat că vizitatorii îl plac foarte mult, are o popularitate de nebătut. În schimb, atunci când un vizitator i-a oferit un pahar de vin nu l-a refuzat. Chiar avea o tehnică specială, l-a dat pe gât dintr-o sorbitură ceea ce-l face şi mai popular.

Ar mai fi o maimuţă, tânără, care a crescut într-o şcoală de maimuţe vorbitoare de limba maghiară. Noi, băieţi deştepţi cunoaştem destul de bine şi această limbă, drept urmare am reuşit să-i luăm un interviu pe care l-am tradus cum am putut mai bine
NB. Numele maimuţei este Feri
 
Rep: Cum ai ajuns aşa de tânăr în cuşcă?
Feri: Sunt neliniştit, mă agit. M-au văzut vânătorii şi m-am predat.
Rep: Şi cum e aici?
Feri: Nu mi se recunosc drepturile. Nu mi se dă voie să vorbesc în limba natală. Dar nu mă plâng…
Rep: Ce planuri de viitor ai?
Feri: Să-mi găsesc o maimuţă, să fac maimuţici mici şi să încerc să devin maimuţoi şef.
Rep: Adică cum maimuţoi şef?
Feri: Vin alegerile…
Rep: aha… şi?
Feri: Vin mai mulţi vizitatori, poate reuşesc să mă transfer la o altă Grădină ZOO, mai mare, poate la Bucureşti…
Rep: Să trăieşti, Feri
Feri: Să trăieşti. N-ai o ţigară?

Periplul nostru prin Grădina ZOO a luat sfârşit mult prea brusc, datorită unui telefon primit de la redacţie. Cică era un film bun pe HBO, despre animale. De data asta politice. Şi ni s-a părut mai educativ.

Tigrişor URSU