Pachețel de vară

Fie cald ori răcoare, răsărit sau amurg, un pachețel cu fundă festivă ne creează plăcere. Ne dă fiori din cei electrizanți. Pentru că ne lasă libertatea de a spera. De a ne închipui că în el se află exact ceea ce așteptam. Că autorul gestului ne-a intinuit dorința pe de-a-ntregul și că a fost dispus a o îndeplini. Așa că închidem ochii, inspirăm adânc și rupem legătura. Statisticile ne spun, însă, că de cele mai multe ori socoteala de la domiciliu este contrazisă de cea din târg… Că una vrem, iar alta primim. Desigur, esențial este ce și cum așteptăm. Și, nu în ultimul rând, ce merităm…

După dibăcia cu care s-a modificat pachetul de legi privind organizarea justiției, pe ultima turnantă a precedentului mandat de putere, lucrurile păreau înghețate. În tiparele foștilor guvernanți care își fixaseră conducătorii prin instanțe și parchete într-un mod ce ne aduce aminte de domniile fanariote.

Potrivit legilor adoptate către sfârșitul anului 2004, șefii sus-menționatelor instituții nu puteau fi mișcați defel. Sau poate doar la stânga binișor. Practic, pentru a-i detrona trebuia făcut un adevărat slalom, cu acțiuni disciplinare, cu hotărâri, cu atacarea acestora. Una peste alta, oricine îndrăznea să se aventureze în procedură știa că poate deschide șampania de final numai cam o dată cu aderarea la UE, adică prin 2007. Timp în care șeful în cauză rămânea cu abilitarea de a-și scruta moșia cu aceeași infatuare. Nemaivorbind de faptul că singura posibilitate de demarare a prelungii proceduri era ca vizatul șef să intre în categoria indivizilor ce trebuie sancționați disciplinar. Adică, ordinea și disciplina, bată-le vina! Ce ziceți, însă, de situația în care președintele de instanță sau prim-procurorul n-au nici o scamă pe deux-pieces, gem de punctuali ce sunt, dar n-au habar (rău) de carte? Sau o răsfoiesc după sprânceana politică a clientului? Poți să le faci ceva? Nimic, doar astea nu-s motive de îndepărtare! Ci, chiar de promovare. (A se vedea prea multe din promovările făcute în parohia Curții noastre de Apel în anii 2003 – 2004. A se compara mulți dintre promovați cu cei cărora li s-a refuzat avansarea pe tradiționalul motiv al fluieratului în catedrală.)

Ei, bine, pachetul de legi înregistrat la Parlament și supus dezbaterilor pentru data de 14 iunie a.c. își propune să rupă legarea de glie a șefilor din justiție. Spre vădita mâhnire a legaților. Care au insistat pe lângă Asociația Magistraților, chiar pe plan local, să facă ce-or știi pentru a scoate textul în chestiune din proiect. Că nu-i unul bun. Sau, măcar, noul text să nu se aplice până nu li se termină lor mandatele. Adică, să fie lăsați să se odihnească în pace încă vreo 2-3 ani. Fără examen pentru postul de conducere.

Văzând că nu au sorți de izbândă și că pentru prima oară se pune problema selecției conducătorilor prin examen (ce presupune inclusiv probe psihologice, de rezistență la presiuni, conceperea și susținerea unor planuri manageriale etc.), actualii locatari ai birourilor președințiale au reacționat cum au putut. Cum și cât i-a dus capul. Unii și-au continuat mâhnirea până la lamentare. Dar le-a rămas o licărire de speranță că cineva va face cumva pentru ca pachetul ăsta de legi să sară în aer. De să nu-i rămână nici ambalajul. Că doar nu le arde lor de examen. Lor, care atunci când au fost promovați de la judecătorie la tribunal au dat examen. Și au ieșit pe ultimul loc. Iar ca recompensă, au primit șefia tribunalului. Oare și în noua lege să se aplice regula cu ăia de la coadă care să devină cei dintâi?? Asta le mai dă suflu… Alții, cu slabe veleități lingvistice, trecuți de jumătatea vieții, s-au apucat de învățat limbi. De circulație inernațională. Ca să se poată prezenta la examen. Toată curtea vorbește despre cum se buchisește engleza. De președinta care a făcut proba unui record greu de egalat. În anul 2003, într-o lună a devenit din judecător președinte de tribunal, iar din președinte de tribunal, șef de curte. Ar fi păcat ca în 2005 să nu-și consolideze recordul… Ne facem, însă, o datorie de onoare din a le aminti tuturor candidaților că, dincolo de pilulele de tenacitate, au nevoie și de o căruță de talent. Că altfel, într-o lună, până la examen, nu vor putea evolua decât de la „hello” la „how do you do”.

Oricum, prin acest pachet de vară, pasul important a fost făcut. Trecerea de la mersul de-a bușilea la cel vertical este pe cale să se întâmple. Mai rămâne problema componenței comisiilor de examinare. A capacității, independenței și abilității membrilor lor. Să fie!

de Andreea Ciuca