Dimitrie Poptămaș: ”žBiblioteca a fost a doua mea casă”
Manifestările dedicate Centenarului Bibliotecii Județene Mureș au debutat vineri, 22 noiembrie, cu dezvelirea plăcii comemorative cu numele directorilor Bibliotecii Județene în cei 100 de ani de activitate. La loc de cinste printre cele 14 nume se află și cel al lui Dimitrie Poptămaș, cel mai longeviv director la conducerea prestigioasei instituții mureșene.
Reporter: Două decenii la conducerea Bibliotecii Județene Mureș. E mult, e puțin?
Dimitrie Poptămaș: Pare încredibil dar așa este, sunt cel mai longeviv director, am fost la conducerea acestei biblioteci timp de 20 de ani. Mai mult decât atât, în total am lucrat 50 de ani în biblioteca regională, apoi județeană, municipală și iar județeană, pentru că vedeți, timpul trece și lucrurile se schimbă. Din păcate aici se schimbă mai mult din punct de vedere al denumirii și mai puțin din punct de vedere al conținutului.
Rep.: Cum a fost momentul când ați pășit prima dată în bibliotecă?
D.P.: Am venit în Târgu-Mureș, eram un copil născut la țară dar aveam o educație din familie, tatăl meu a fost preot, în casa noastră am avut o bibliotecă impresionantă. Pentru mine nu a fost ceva deosebit intrarea în Biblioteca Județeană, deosebit a fost că m-am întâlnit cu o mare bibliotecă și atunci mi-am spus că aș putea să lucrez în această bibliotecă. Și așa a fost să fie. În 1953 am fost exmatriculat de la o școală normală de învățători pentru origine socială așa zisă nesănătoasă, gândirea părinților mei fiind ca să devin dascăl. Așa am ajuns la liceul seral după care mi-am căutat un loc de muncă. O întâmplare fericită a făcut, cu toate că îmi aranjasem actele pentru un alt loc de muncă, să renunț la acela și să vin să înlocuiesc pe cineva două săptămâni la bibliotecă, ulterior fiind titularizat ca bibliotecar. Am avut colegi foarte buni, unul dintre bibliotecari mi-a fost coleg de studii, de liceu seral. El de fapt a fost acela care a zis să vin să-l înlocuiesc două săptămâni. Directoarei de atunci i-a plăcut cum am lucrat, apoi am mai venit încă două săptămâni, apoi încă două săptămâni. Era atunci cineva în prag de pensionare pe motiv de sănătate, așa că am mai stat câteva luni până când i-a venit rândul la pensionare la persoana respectivă și în luna decembrie am avut un examen cu tot ce am acumulat în ultimele șase luni și în mod fericit am reușit la acel examen și am rămas definitiv în această instituție.
Rep.: Ce a însemnat Aurel Filimon pentru dumneavoastră?
D.P.: Aurel Filimon a fost și rămâne unul din modelele mele încă de la intrarea în bibliotecă. M-a interesat viața și activitatea sa, știind că a fost unul din precursorii mei în funcția de director. Știam că este de pe aici, cunoșteam experiența lui din București, cea de nvățător la Vișeul de Sus și am rămas atașat de personalitatea sa. În semn de omagiu i-am scos o ediție la Fundația Culturală „Vasile Netea†pe care o conduc, o ediție frumoasă Aurel Filimon. Îmi pare foarte rău și așteptăm dezvelirea bustului său care de două luni de zile a fost instalat pe strada Aurel Filimon și care nu știu din ce motive nu poate să fie dezvelit nici după două luni după punerea lui pe soclu.
Rep.: Biblioteca Județeană aniversează un secol de existență, din care jumătate este strâns legată de viața dumneavoastră. Ce sentiment vă încearcă?
D.P.: Am impresia că încă sunt tot aici la bibliotecă, deseori vin pe la bibliotecă chiar dacă acasă am și eu o bibliotecă mare dar care nu mă satisface atunci când este nevoie de cercetare, de intrare în adâncime, de aprofundare a unor probleme. Vin deseori aici la bibliotecă, am o relație bună cu colegii și cu actuala conducere a bibliotecii. Pot spune că mă simt ca acasă. Biblioteca a fost a doua mea casă și rămâne a doua mea casă atât timp cât voi fi.
