Iarăși teroriștii!

Recentele atacuri teroriste din Franța, dublate de cele și mai teribile din Nigeria (care au pătruns cam greu în opinia publică), au stârnit reacții multe și controversate. De la declarații oficiale, operațiuni de investigații, marșuri de protest și planuri de sporire a protecției antiteroriste, creșterea bugetelor de apărare etc, la tot felul de teorii și interpretări ale acestui episod sângeros în toată presa, inclusiv în cea românească. Era firesc să se întâmple așa. Acest tip de opoziție – asasinatul în masă – nu poate fi acceptat nici măcar în condiții de război efectiv.

Însă autoritățile competente în domeniu, chiar și opinia publică, trebuie ca, în abordarea fenomenului, să țină cont de câteva caracteristici. În primul rând societățile fundamentaliste în general pun în prim-plan ordinele ”venite de sus”, în speța de față de la divinitate (zic că nu are rost să dezbatem preceptele coranice, că noi europenii creștini și democrați nu vom reuși nicicum să le parfumăm), care pentru extremiștii religioși reprezintă precepte de-a dreptul axiomatice. Trebuie să ne închipuim și să ne construim atitudinile, raportările și acțiunile ținând cont, neapărat, de acest lucru. Apoi, nu trebuie să uităm că musulmanii, mai ales arabii, au de apărat, simbolic măcar, un trecut grandios, imperial (și știm ce înseamnă asta și pentru națiunile europene ca Franța, Germania, Marea Britanie, Rusia sau alte națiuni cu istorie imperială), pe care-l sublimează mereu, iar învârtoșarea lor împotriva Occidentului își are originea și în aceste tentative de recuperare a propriei istorii. De aici și inamicizarea străinilor (ne aducem și noi aminte de acest stereotip din perioada comunistă). În al treilea rând haosul ce a cuprins Orientul Mijlociu după războaiele din Irak, criza iraniană, egipteană și siriană, reprezintă o oportunitate pentru grupările radicale ce luptă sub flamurile islamismului să preia inițiativa. Ce face ISIS acolo poate fi comparat (păstrând proporțiile) cu invaziile barbarilor asupra Romei când, profitând de dezordinea generată de decăderea Imperiului Roman, năvălitorii aproape că nu au mai trebuit să facă nimic. Era previzibil. Așa de previzibil că nu putem crede că strategii și analiștii occidentali nu le-au luat în calcul cu șanse mari de îndeplinire. Mișcările extremiste islamice au fost atinse și de virusul globalizării. Nu în ultimul rând, cultura societală și familială a popoarelor ce viețuiesc în teritoriile amintite este semnificativ diferită de cea care operează în Occident, întemeindu-se pe cu totul alte precepte.

În această schemă comportamentală trebuie să încercăm să-i cuprindem pe militanții islamiști, radicali sau nu, pentru a găsi căile cele mai pașnice de interacțiune cu ei. Altminteri ne vom confrunta, periodic, cu atentate ca cele din SUA, Franța, Spania și Nigeria și ne vom oripila de fiecare dată de cruzimea lor. Sau acceptăm premisa că ne aflăm în conflict deschis și acționăm ca atare!

Ca în orice analiză asupra unui conflict, trebuie să ne gândim cine are de câștigat. Fluctuațiile prețului petrolului, a valutelor, repoziționările strategice, politice, militare și economice sunt primele semne. Cine sunt beneficiarii? Cert este că suferinzii sunt familiile victimelor, oamenii simplii, iar vinovații direcți sunt teroriștii atentatori. Mai încolo, dacă vom fi atenți, vom putea depista și principalii beneficiari ai crizei.

Personal nu sunt de acord cu modul în care acei ziariști francezi au înțeles să se raporteze, în activitatea editorială, la simbolistica religioasă islamică, însă tipul de răspuns al atentatorilor nu poate fi admis sub nici o formă. Nu cred că Allah se bucură acolo în Paradis de faptele comise de credincioșii lui și mă tem că aceștia nu au fost răsplătiți cu 3000 de fecioare, însă important este ceea ce cred ei, atentatorii, când încercăm să deslușim motivațiile atrocităților săvârșite.

Și totuși să nu uităm de cele 2000 de victime ale atentatului din Nigeria, care ne arată dimensiunea reală a pericolului terorist!