Uncategorized

Pe vremea mea”¦

…nu ca as avea eu vreo 100 de ani! Nici macar jumate… poate un sfert si ceva! Asadar, pe la începuturile erei „democratice†ale aceste tarisoare, toate pareau a fi altfel – mai bune, facând o minima comparaÈ›ie cu situatia actuala. N-oi fi eu un nostalgic incurabil, dar nu pot sa nu remarc diferentele colosale între ce era pe vremea aia si ce e acum. Ecourile pozitive ale comunismului înca mai rasunau în gândirea si comportamentul oamenilor. si daca tot e la moda BAC-ul si situatia învatamântului românesc, sa vorbim putin despre asta.
Pe vremea mea, scoala era scoala (vorba mamei)! BAC-ul era din sase materii frumoase iar alea orale erau si ele notate. Nu prea îti venea sa copiezi pentru ca ti-era jena de profesor sa te vada… Evident, nu existau tehnicile de copiat SF din ziua de azi. Daca totusi se copia, se facea mai putin subtil, fara ingeniozitati, direct din caietul de româna cu comentarii asezat sfios pe genunchii tremurânzi. Cel mai îndraznet, îsi facea cel mult câte o fituica. Acum daca nu ai casti wireless si stilou cu cerneala invizibila, esti cam naspa, inadaptat social si departe de „exigentele†generatiei în care traiesti! Iar de aici si pâna la a da vina pe profesorii supraveghetori pentru prostia personala, a fost doar un pas. Nesimtirea si tupeul românesc au ajuns sa fie o boala ereditara care nu mai cunoaste limite. Oricum pe elevii de azi nici nu îi mai intereseaza rezultatele scolare. O cunostinta de genul feminin îmi relata ca, în ziua afisarii rezultatelor, era mai suparata ca i-a dat prietenu-so papucii, decât ca a luat 2,20 la mate si ca a fost respinsa.
Pe vremea mea, si profesorii erau parca mai profesori! Mult mai dedicati si mai constiinciosi în ceea ce faceau. În plus, nivelul de pregatire didactico-profesionala era unul superior. Faceau totul cu pasiune, te certau când veneai la scoala tabula rasa si îti sunau parintii când o luai pe aratura. Când ma gândesc ca am avut un coleg de clasa care era abonat la corijenta de la Istorie, iar între timp, a ajuns sa predea aceasta materie, chiar la un liceu renumit, te face sa te gândesti mai mult la calitatea actului educational. Plus ca profesorii din ziua de azi nu stiu ce-i aia autoritate. Sa ajungi sa fi palmuit de un elev si sa te înjure ca la usa clasei pentru indolenta de a-i da o nota proasta, e revoltator. Ba sa mai si taci apoi de frica lui…
Nu trebuie atunci sa ne mai mire ca mai mult de jumatate dintre elevii de clasa a XII-a si-au picat în acest an BAC-ul. Clujul a stat, ce-i drept, mai bine decât celelalte judete, clasându-se pe un onorabil loc 8 din 41 ca promovabilitate (54%). Îngrijorati, pâna la urma, sunt parintii care vor trebui cumva sa-si ajute progeniturile, chiar cu riscul fluturarii câtorva mii de euro pe la urechile unor personaje de bine. Nici universitatile nu stau foarte linistite dupa ce si-au vazut baza de selectie a cotizantilor amenintata serios. Solutii sunt multe, însa demisia ministrului agramat Funeriu, ceruta tot mai insistent, nu ar rezolva nici pe departe situatia actuala a învatamântului. Din contra, ar adânci-o. Pâna la urma, s-ar putea sa aiba totusi o finaliatate buna. Urmând principiul machiavelic al scopului care scuza mijloacele, fara a deveni prea radicali, faurirea unui sistem performant nu se poate realiza decât prin înlaturarea celui vechi, prin renasterea pheonixiana, din propria cenusa.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close