InterviuSport

Târgumureșeanul de la conducerea unei candidate la promovare

Ediția din acest an a Ligii II de fotbal este prima care se dispută cu o singură serie. A pornit la drum cu 20 de echipe, dar pe parcurs s-au retras arădenii de la Șomii Pâncota și ilfovenii de la ACS Berceni. Rezultatele celor două au fost astfel anulate. Ambele au fost de regulă surclasate, dar una dintre echipele care a avut mult de pierdut în urma acestor retrageri este Olimpia Satu Mare. Galben-albștrii au susținut meciurile cu cele două în deplasare și au învins cu 9-0, respectiv 7-1. Olimpia este una dintre echipele care cândva era o prezență obișnuită în primul eșalon, care a și dat câteva nume importante fotbalului românesc (Gavrilă Both, Daniel Prodan, Gabor Gerstenmajer, Zoltan Ritli, Mircea Bolba). După decenii de „surghiun” în ligile inferioare, „Oli” a revenit în cea secundă în urmă cu trei ani și acum se află printre fruntașele aspirante la promovare. La încheierea turului, după cele 19 etape, Olimpia ocupă locul 3, cu 34 de puncte, la 8 de prima poziție, ocupată de Juventus București, la numai 3 de locul care duce la promovarea directă în Liga I, ocupat de FC Brașov, dar pe locul de baraj, la egalitate Sepsi Sfântu Gheorghe. Subiectul nu este o analiză a fotbalului sătmărean, este legat de mureșeni. Echipa are în componență jucători care în sezoanele trecute au evoluat la Târgu-Mureș (Valter Heil, Mihai Onicaș), antrenor cu portarii este Mihai Ștețca, cel care apăra poarta FC Municipal Târgu-Mureș între 2009 și 2011, după care a plecat la Turnu Severin, apoi s-a întors acasă la FC Maramureș, de unde își are originile și de unde s-a retras în 2013. Din luna august a acestui an, noul președinte al clubului este târgumureșeanul Karda Attila. Acesta este fiul fostului mijlocaș al ASA-ului anilor ’70, Karda Márton. A făcut parte din lotul FC Municipal înainte de promovarea în Liga I din 2010, dar din cauza unor probleme medicale a fost nevoit să se retragă prematur. La cei 34 de ani, împliniți în luna iunie, este cel mai tânăr președinte de club de fotbal din România. Să aflăm de la el mai multe despre perspectivele sale și ale clubului pe care îl conduce.

 

1Reporter: Ești cel mai tânăr președinte de club. Cum ai ajuns pe această funcție la un club fruntaș din Liga a II-a ?

Karda Attila: Recent am auzit și eu că sunt cel mai tânăr președinte din fotbalul românesc, din auzite, nici eu nu știam. Am preluat această funcție de la 1 august. Am lucrat înainte cu Ana Maria Prodan, ca manager. La Satu Mare am ajuns în urma unei promisiuni făcute unui prieten, căruia i-am promis că dacă își va îndeplini anumite condiții, îl voi ajuta să facem împreună o echipă la Satu Mare. Eu mi-am creionat o strategie care prevede că nu poți face o echipă doar în cazul în care îți alegi un staff foarte bun. După cum se vede, nu am greșit și iată-mă la Satu Mare. Am ajuns aici mai întâi în calitate de team manager și am cerut mână liberă în ceea ce privește echipa, jucătorii, condiții de pregătire, vitaminizare, deplasări, practic tot ceea ce presupune organizarea. Cu timpul am ajuns să fiu numit președinte și urmează să ne stabilim o strategie împreună cu stafful și o echipă administrativă, în care am rămas doar eu și directorul sportiv.

Rep.: Echipa era cândva una de tradiție în fotbalul românesc. Cum o vezi pe cea de azi?

K.A.: Da, Olimpia Satu Mare este unul din brandurile rămase în viață în România. Când am ajuns aici au plecat câțiva jucători care însemnau ceva în fotbal, cum au fost Buhăescu, Sălăgeanu, Adrian Mărcuș, Brata, Tătaru, care aveau și meciuri în Liga I. Am rămas cu un nucleu pe care l-am completat împreună cu Bogdan Andone cu câțiva jucători tineri, pe care i-am considerat de perspectivă. Acesta a intervenit atunci când mi-am făcut strategia.

Rep.: Cum ai ajuns în management ?

K.A.: A fost un pas foarte mare, era un lucru pe care mi-l doream demult. Ca manager de jucători, era o muncă depusă doar în perioada de transferuri. Restul era ca o pauză, perioadă de căutări. Îmi doream însă ceva deosebit, să trăiesc zilnic în sânul echipei. Când mi s-a propus această funcție n-am avut niciun moment rețineri, eram convins că mă pot descurca.

Rep.: Ca manager ai cunoscut piața românească. Nu erai departe, dar sunt foarte mulți manageri.

K.A.: Înainte de a lucra cu Ana Maria Prodan, am avut partener un rus interesat de piața românească, pe care îl țineam la curent cu jucătorii de perspectivă. Rusul a renunțat din cauza unor neseriozității manifestate de unii parteneri, iar în urma contactelor avute cu Ana Maria Prodan, aceasta mi-a propus să lucrez cu ea. De la copiii de 9-10 ani, până la cei din Liga I am ajuns să cunosc majoritatea jucătorilor și încet, încet, am ajuns să îndrăgesc ceea ce făceam.

2Rep.: Sunt jucători mureșeni ajunși la echipe de Liga I care sunt impresariați de Ana Maria Prodan. Au trecut și prin mâna ta unii dintre aceștia ?

K.A.: Da, de exemplu sunt frații Fülöp, care joacă la Botoșani. István a fost jucătorul Anei doi ani, adus în firmă de mine. Și pe fratele lui, Loránd, care cred că va ajunge un jucător foarte bun, am încercat să-l ajut. A mai fost un jucător tânăr pe care l-am dus la Steaua de la ASA, în perioada când era nevoie pentru Youth League, dar nu-mi amintesc acum numele, doar că îl chema Răzvan.

Rep.: Să ne întoarcem la cariera ta de jucător. Ești fiul unui fost jucător al vechiului ASA, ai făcut și tu parte din actuala echipă.

K.A.: Din câte îmi amintesc, tata juca la Electromureș, nu am apucat realizările lui fotbalistice de la ASA, dar virusul a rămas. La Târgu-Mureș am jucat când eram copil, la LPS, iar apoi, când m-am întors, la Transil, care era în Liga a III-a. Eu am jucat la început la Gloria Bistrița, de unde am ajuns la Zimbrul Chișinău, apoi la câteva echipe din Ungaria. M-am întors la Târgu-Mureș, dar din motive de sănătate a trebuit să renunț la cariera de jucător. Am plecat din nou apoi și când m-am întors echipa era FC Municipal, în Liga 2, pe punctul de a promova. Atunci am renunțat și mi-am propus să-l depășesc pe tata cel puțin din punct de vedere administrativ, dacă pe plan fotbalistic nu am putut să-l depășesc. Am mai trecut în primii ani și prin București, la Rocar, unde antrenor era Marius Șumudică, dar lucrurile tocmai s-au stricat acolo și am renunțat.

Rep.: Mulți dintre foștii jucători se apucă de antrenorat când renunță la fotbal. Nu te-a tentat această carieră ?

K.A.: M-a tentat la început, dar în România un antrenor este foarte repede schimbat în cazul în care rezultatele nu sunt pe placul conducerii, dacă nu ai un președinte care să te susțină și un lot valoros. Am ales să fac ceea ce nu fac mulți, să avem răbdare, să construim. Este de apreciat ce face Hagi la Academie. Când am ajuns la Satu Mare am avut o perioadă în care am studiat îndelung și m-am informat despre toate aspectele înainte de a face o alegere.

Rep.: Despre echipa din orașul tău ce poți spune ?

K.A.: Urmăresc atent ce se întâmplă acolo și sunt foarte dezamăgit de situația în care se află echipa. Este mare păcat, după toate eforturile care s-au făcut acolo, pentru condițiile create, cum puține echipe au, se putea face mai mult.

Rep.: La Satu Mare cum sunt condițiile și care este strategia pentru următorii ani ?

K.A.: Din momentul în care am preluat echipa, am spus că prioritatea este formarea unei echipe mari bune, iar în iarnă urmează să tragem linia și să ne așezăm la masă cu factorii decizionali, să stabilim ce avem de făcut mai departe. Din fericire, rezultatele nu sunt bune, ci foarte bune față de cum am pornit. Majoritatea ne vedeau condamnați la retrogradare și le-am dat tuturor peste nas, echipa se află pe locuri fruntașe, în ciuda ritmului infernal. Participăm în Cupa României și avem foarte multe deplasări lungi, fiind cea mai devaforizată echipă din acest punct de vedere. Suntem aproape de promovare, dar trebuie să vedem cum stăm cu infrastructura. Trebuie să vedem cum stăm și cu centrele de copii și juniori, care au fost cam lăsate de izbeliște. Suntem un suflu tânăr, care are nevoie de timp să pună toate lucrurile la punct. Deocamdată ce se vede, în acest timp foarte scurt am obținut rezultate care au surprins pe toată lumea.

Rep.: Care ar fi o concluzie de final ?

K.A.: Când m-am înhămat cu acest proiect am promis surprize. Nu sunt omul care să mă mulțumesc cu un loc la mijlocul clasamentului. Deocamdată consider că principala piedică în calea promovării ar fi cea financiară. Trebuie să ne facem un plan de redresare, necesar oricărei echipe care are datorii și, în funcție de buget, vom vedea ce strategii vom stabili pentru viitor. Deocamdată ne-am autodepășit, familia din Târgu-Mureș este mândră de mine și îmi mai doresc să fie și târgumureșenii mândri de mine.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close