Editorial

”žSănătatea nu reprezintă totul, dar fără sănătate nimic nu contează”

Schopenhauer, în „Arta de a fi fericit†în regula de viață nr. 32, ne spune: “Nouă zecimi, cel puțin, din fericirea noastră se bazează exclusiv pe sănătate. Căci în primul rând buna noastră dispoziție de ea depinde. E imposibil să ne bucurăm de orice fericire aparentă fără sănătate și, prin urmare, fericirea e absentă la omul copleșit de boală. Cu ea, totul e o sursă de plăcere, de aceea un cerșetor sănătos e mai fericit decât un rege bolnav. E cea mai mare nebunie să ne sacrificăm sănătatea, oricare ar fi motivul: să dobândim bunuri, să devenim savanți, pentru glorie, avansare profesională, și chiar pentru bucuriile lui Venus și plăcerile fugare. Din contră, totul ar trebui să i se subordoneze.â€

„Sănătatea nu reprezintă totul, dar fără sănătate nimic nu contează.†Asta stă scris la etajul 3 al Ministerului Sănătății, deasupra listei miniștrilor pe care România îi are la sănătate în ultimii zeci de ani. Și sunt multe figuri.

Multe figuri au ocupat acest post pentru perioade scurte de timp, alții, puțini la număr, au avut acest portofoliu pentru perioade mai lungi de 1 an. 

Și poate și acesta este motivul pentru care în momentul de față vorbim despre NEMULÈšUMIRE în sănătate. Nemulțumirea pacienților față de serviciile medicale, nemulțumirea profesioniștilor din sistem pentru salarizare, nemulțumirea privatului din sistem față de încercarea statului de a menține pe linie de plutire ce mai poate fi salvat, nemulțumirea sistemului public față de concurența neloială a sistemului privat. 

Lipsa unor politici de sănătate care să se deruleze pe perioade rezonabile de timp au determinat schimbări frecvente, dependente de abordările și viziunea pe care diverși miniștrii le-au avut asupra sănătății.

Atâta timp cât sănătatea va fi o prioritate doar declarată, nu și asumată de un guvern, nemulțumirile vor persista. Poate este timpul unei poziții transpartinice față de sistemul de sănătate, al unei strategii pe o perioadă de 10 ani, aprobată de Parlament. Această strategie și etapele ei să rămână și să fie implementată de partidele de la putere, indiferent cine este puterea și cine este opoziția.

Dar pentru asta, ca politicul să ia o asemenea decizie, este necesar ca populația să ceară acest lucru. Și urmează momentul în care politicul se uită către electorat și către solicitările acestuia. Poate că propunerile de finanțare a sănătății cu procente de 5-6% din PIB trebuie să fie pe buzele alegătorilor la întâlnirile electoratului cu viitorii candidați. 

Haideți că se poate!

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close