9 Mai – ZIUA EUROPEI
“Contributia pe care o poate aduce civilizatiei o Europa organizata si activa este indispensabila mentinerii unor relatii pasnice”, spunea Robert Schuman, ministrul de externe francez, in declaratia sa din 9 mai 1950, care va pune bazele primei comunitati europene. Ziua Europei, sarbatorita in fiecare an la 9 mai, in toate tarile Uniunii Europene, este considerata punctul de plecare al constructiei europene, crearea a ceea ce e cunoscut azi sub numele de Uniunea Europeana, aceasta denumire fiind oficializata in urma summit-ului de la Milano din 1985.
Ideea unitatii europene a evoluat spre integrare pe fondul tensiunilor dintre Est si Vest de la inceputul Razboiului Rece, avand ca punct de plecare discursul lui Churchill din septembrie 1946 la Universitatea din Zurich, in care propunea recrearea unitatii europene si o constructie regionala denumita “Statele Unite ale Europei”. Problemele de dupa al doilea razboi mondial, generate de tensiuni intre unele state europene, dar si de potentialele probleme economice legate de efortul lor de reconstructie isi cautau rezolvarea. Reconstructia europeana, sprijinita financiar de SUA prin Planul Marshall, prin care s-au acordat statelor Europei Occidentale 1,2817 miliarde de dolari, 85 la suta sub forma de materiale si 15 la suta sub forma de imprumuturi, s-a facut paralel cu edificarea constructiei europene. Principalii actori ai constructiei europene au fost Franta, – prin Robert Schuman, ministru de externe, si Jean Monnet, seful Organizatiei Nationale a Planificarii – si Germania, prin cancelarul sau Konrad Adenauer. Planul propus de Schuman, dat publicitatii la 9 mai 1950, si minutios pregatit de Jean Monnet, prevedea ca Germania si Franta sa puna productiile lor de otel si carbune – ce constituiau in perioada respectiva baza puterii militare – sub conducerea si coordonarea unei “Inalte Autoritati”, un organism supranational alcatuit din personalitati independente, dar si sa puna bazele unei viitoare federatii europene. Aceasta idee, imbratisata si de Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, a dus la semnarea in 1951, la Paris, a Tratatului Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), Jean Monnet devenind primul presedinte al “Inaltei Autoritati”. CECO ce a constituit prima treapta a constructiei europene ce va deveni mai tarziu Uniunea Europena.
De la Roma
la Maastricht
Astfel, data de 9 mai 1950, va fi celebrata dupa summit-ul de la Milano din 1985, ca fiind “Ziua Europei”. Cele sase tari membre ale CECO au facut un pas important în directia unei uniuni economice generale si a unei uniuni în domeniul utilizarii pasnice a energiei nucleare în 1956, când au cazut de acord asupra unui raport în acest sens prezentat de Paul Spaak, om politic belgian, un adept fervent al unitatii europene. Aceasta întelegere a dus la semnarea Tratatului de la Roma, la data de 25 martie 1957, de catre cele sase tari, care a pus bazele Comunitatii Economice Europene (CEE) si ale Comunitatii Europene ale Energiei Atomice (EURATOM). Astfel s-au nascut cele trei Comunitati Europene. La început, CECO, pe de o parte, CEE si EURATOM, pe de alta parte, aveau institutii proprii. În 1967, ele s-au unit, functionând sub denumirea de Comunitatile Europene, sau Comunitatea Europeana, cu institutii comune. În mod curent, s-a folosit denumirea de Comunitate Economica Europeana (CEE) si adesea “Cei 6”.
Tratatul de la Maastricht, din 1993, introduce notiunea de Uniune Europeana, care cuprinde celelalte comunitati, sugerand o forma mai accentuata de integrare, o Europa mai aproape de cetateni, facandu-se referire pentru prima data la notiunea de cetatenie europeana si la politica externa si de securitate comuna, iar procesul decizional cunoaste o reala democratizare, introducandu-se pe scara larga procedura co-deciziei care implica atat Consiliul cat si Parlamentul European. Urmare a acestui tratat cetatenii statelor membre devin în mod liber cetateni ai Uniunii, avand dreptul sa se deplaseze si sa-si stabileasca domiciliul în mod liber pe teritoriul statelor membre, sa voteze si sa candideze la alegerile municipale si europene care se desfasoara în statul în care îsi are fiecare domiciliul, sa fie protejat de autoritatile diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, sa se adreseze parlamentului si avocatului poporului.
România
si Europa
Uniunea Europeana de astazi este rezultatul efortului de cooperare început cu peste o jumatate de secol în urma, în încercarea de a reconstrui un continent distrus de razboi, si de a pune bazele unei societati sigure si prospere. Cooperarea s-a extins, de atunci, în foarte multe domenii, Uniunea Europeana oferind, acum, mai ales un forum de dezbatere si rezolvare a problemelor de interes pentru întreaga comunitate europeana. Uniunea Europeana apare ca o constructie in care se respecta libertatea si identitatea tuturor popoarelor care o alcatuiesc, de a caror unitate depinde rolul pe care Europa va putea sa-l joace in lume. Proiectul european va urmari si in viitor promovarea progresului social si economic, afirmarea identitatii europene pe scena internationala, instituirea cetateniei europene, realizarea unei zone de libertate, securitate si justitie, mentinerea si consolidarea dreptului comunitar.
Aparitia noului context european de dupa 1989, o data cu prabusirea comunismului in Europa Centrala si de Est, a deschis statelor din aceste zone posibilitatea participarii si aderarii la constructia europeana. Dupa mai bine de jumatate de secol de la declaratia lui Robert Schuman, care a constituit fundamentul Comunitatii Europene, devenita acum Uniunea Europeana, Romania are posibilitatea sa se integreze acestui spatiu al valorilor moderne, comune, un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei, caruia tara noastra ii apartine nu numai din punct de vedere geografic, dar mai ales prin identitatea culturala si politica. Apartenenta faptica la o Europa unita, prospera, democratica va deveni realitate pentru noi, romanii, in masura in care vom sti sa indeplinim criteriile care sunt necesare pentru a face parte din marea familie europeana. Poate in acest fel, in 2007, vom putea sarbatori “Ziua Europei” alaturi de celelalte popoare europene, care, pastrandu-si valorile specifice, obiceiurile si limba, au reusit sa-si desavarseasca constiinta cetateniei europene.
