În Mures, Partidul Comunist din România preia puterea (I)

Au promis, au mintit, au dezbinat, au santajat…apoi, pe unii adversari politici i-au eliminat de-a dreptul. La propriu, nu la figurat. Lupta dura, fara pic de mila sau menajamente. În anii grei, de început, au beneficiat însa din plin, de experienta si sfaturile utile ale „marelui frate†de la Rasarit. În Mures, în perioada interbelica, comunistii erau sub 100 de membri, în total. În martie 1945, ajunsesera la circa 200, la nivelul întregului judet. În mai 1946 însa – adica în mai putin de un an si jumatate – numarul acestora ajunsese la 4708. O crestere de-a dreptul spectaculoasa. Se simtea schimbarea ce avea sa vina. Iar fripturistii politici nu au lipsit nici în acele timpuri, asa cum nu lipsesc nici azi. Ei sunt o specie aparte. Sunt „hibrizii politici†perfect adaptati tuturor timpurilor. Oameni care nu se încurca în concepte, doctrine sau ideologii.

Traditia comunista a Muresului interbelic
Dupa plapumarul Gheorghe Cristescu, primul conducator al PCdR, cel de-al doilea avea sa fie un tâmplar muresean, impus în 1924 de catre Moscova si agent al acesteia, asa cum avea sa reiasa din documente publicate ulterior, respectiv între anii 1980-1986, de catre Institutul de istorie al PCR. Tâmplarul maghiar Elek KÅ‘blÅ‘s (1887-1937), cel ce i-a urmat lui Cristescu si care avea sa conduca PCdR timp de trei ani, respectiv pâna în 1927, a fost impus la cel de-al treilea Congres al partidului care s-a desfasurat la Viena. KÅ‘blÅ‘s era originar din Dumbravioara-Mures, avusese o copilarie grea si se formase ca tâmplar într-un atelier din Târgu-Mures, timp în care s-a apropiat initial de miscarea socialista, devenind ulterior comunist. Constient de propriile sale limite intelectuale, KÅ‘blÅ‘s nu se dovedise a fi un carierist, era modest si dorea sa se pregateasca din punct de vedere ideologic pentru a fi util cauzei, fapt pe care dealtfel îl si afirmase public. La respectivul Congres de la Viena, din 1924, alaturi de KÅ‘blÅ‘s, au fost alesi în Biroul Politic de conducere al partidului Marcel Pauker, David Fabian, H. Sternberg, M. Kohane, I. Fonagy, Al. Dobrogeanu-Gherea, B. Stefanov, S. Margulies, H. Gherstein. Români unul si unul, am putea spune cu malitiozitate….Arestat de Siguranta statului român, KÅ‘blÅ‘s facuse si putina puscarie politica apoi, aflat în „vizorul†aceleiasi Sigurante, fugise în URSS. Acolo însa avea sa cada victima epurarilor staliniste, fiind initial arestat si închis la închisoarea Lublianka, iar în 1937, executat.

Partidul îsi recompenseaza oamenii fideli
În vederea câstigarii alegerilor din noiembrie 1946, comunistii români au actionat cu foarte mult tact si mai ales, cu foarte multa pricepere. Practic, au actionat pe doua directii principale. Pentru a câstiga o baza de masa care sa-i legitimeze, în primul rând au cautat sa-si atraga cât mai multi membri în rândurile sale si, concomitent, si-au impus oameni fideli în functii de decizie si executie la nivel local. Profitând la maxim si încurajând disensiunile dintre partidele istorice, dar în acelasi timp constienti si de realitatile si mai ales de diferendum-urile etnice din zona – anul 1940 era înca foarte prospat în memoria multor români – PCdR a cautat si a reusit cu abilitate, prin diverse mijloace, sa atraga de partea sa, initial separat, o parte importanta a electoratului românesc, concomitent cu cel maghiar care, în 1945, era foarte bine reprezentat la nivelul Comitetului Judetean Mures. Acest organism era dominat de oameni fara studii, de etnie maghiara sau de evrei maghiari, multi dintre ei cu vadite atitudini nationalist-sovine (vezi Caseta 1). În încercarea de a echilibra oarecum situatia, au fost atrasi în acest comitet, seful Postei din Reghin, Eugen Man, fost ilegalist comunist si profesorul Romeo Dascalescu, adus de la Resita si impus si el în acelasi comitet. În acelasi timp, comunistii si-au impus oameni devotati si în fruntea principalelor institutii, unele dintre acestea cu atributii de siguranta si ordine publica, precum si în cele cu atributii judecatoresti. Printre acestia, Soos Joska (primar al orasului), Strul Mauriciu (sef al Politiei judetene), Mihaly Jozsef (sef al Sigurantei) si Traian Bratu (presedinte al Tribunalului din Târgu-Mures si sef al Biroului Electoral). Ca fapt divers, pentru importantul sau â€aport†la masluirea rezultatelor alegerilor din noiembrie 1946, Bratu va fi recompensat cu gradul de general-maior de justitie militara si functia de Presedinte al Tribunalului Militar Brasov, dar pacate lumesti incompatibile cu „morala proletaraâ€, îl vor pierde, acesta cazând mai târziu în dizgratia regimului pe care îl ajutase cu mult devotament sa se instaleze la putere.       

Tovarasii Victor Groza si Alexandru Moghioros,  devotati cauzei   
O contributie importanta la succesul comunistilor, în alegerile locale din Mures, a avut-o si Frontul Plugarilor, formatiune politica creata în 1933, de dr. Petru Groza (1884-1958), în regiunea Hunedoarei si care, în perioada interbelica nu avusese nicio filiala în judetul Mures. Dupa eliberarea Ardealului, Frontul Plugarilor înfiintase o filiala si în Mures, în fruntea acesteia aflându-se pentru un timp dr. Victor Groza, fratele lui Petru Groza, acesta din urma ajuns sa gireze un guvern comunist în calitate de prim-ministru. Victor Groza (1889-1969), înmormântat în cimitirul reformat din Târgu-Mures, a fost dealtfel si primul prefect de Mures, dupa eliberare, între noiembrie 1944- septembrie 1945. Un intelectual rasat – la fel ca si fratele sau – spre deosebire de Petru care absolvise dreptul, Victor Groza a absolvit Facultatea de medicina din Viena, a facut studii postuniversitare la Oxford, a fost mult timp medic la Târgu-Mures si a ajuns în importanta functie de inspector sanitar al Transilvaniei. În 1944, dar si în 1945, cuvântul (politic) al dr. Victor Groza cântarea foarte greu în plan local. Era o personalitate cunoscuta si recunoscuta, atât de români, cât si de maghiari, si care se bucura în acelasi timp de o sustinere deosebita la nivel central, prin fratele sau, ajuns prim-ministru. Casatorit cu o unguroaica, Victor Groza s-a dovedit în multe situatii delicate si tensionate, factorul de echilibru necesar în relatiile româno-maghiare, în plan local. În iunie 1946, a fost creata Regionala PCR Mures, cu sediul la Târgu-Mures, aceasta fiind condusa de Alexandru Moghioros (1911-1969), vechi si încercat ilegalist comunist, care din punct de vedere al formatiei intelectuale era cu mult inferior lui Victor Groza, însa se dovedea a fi un foarte bun organizator. Aceasta regionala avea ca sarcina pregatirea si câstigarea alegerilor si avea autoritate asupra fostelor judete Mures, Ciuc, Trei Scaune si Odorhei. Moghioros va detine importante functii în partid si în stat, pâna la moartea sa, în 1969, survenita intempestiv.
(urmare în numarul viitor)

Comitetul Judetean Mures, în anul 1945
–    Csupor Lajos (muncitor, maghiar)
–    Szocs Bela (strungar, maghiar)
–    Vasarhely Domokos (electrician, maghiar)
–    Benke Jozsef (zidar, maghiar)
–    Csany Karoly (ceferist, maghiar)
–    Soos Jozska (zidar, maghiar)
–    Schussler Carol (tipograf, evreu)
–    Fuchs Simion (mecanic, evreu)