Copiii copiilor

Un băiat de 14 ani a ajuns tată. Mama are 20 de ani şi locuieşte într-o instituţie de protecţie socială. O altă fată de 16 ani, oligofrenă, a fost violată de bunicul său şi a rămas însărcinată. Ne-am fi dorit ca ambele poveşti să fie inventate. Din păcate, nu e aşa. Am stat de vorbă cu victimele. Am văzut că în ochii lor se mai citeşte încă teama de umbrele trecutului şi disperarea adusă de incertitudinea viitorului.

Se pare că o parte din banii PHARE au mai intrat şi în unele buzunare cinstite. Altfel nu ne explicăm de ce centrele maternale deschise în judeţ oferă găzduire, protecţie şi acompaniere pluridisciplinară mamelor aflate în dificultate. Scopul unui astfel de centru este prevenirea abandonului şi a instituţionalizării copilului precum şi prevenirea excluderii sociale a mamei singure. Centrul maternal  “Materna” din Târgu Mureş este o clădire modernă şi confortabilă care găzduieşte 8 mame cu copiii lor. Fiecare dintre ele are un trecut terifiant în spatele căruia se ascunde o poveste incredibilă. Nu este însă vorba de o poveste cu care ne încântam copilăria, ci una de o realitate crudă şi, din păcate, omniprezentă.

Tată la 14 ani

M. este o fată de 20 de ani născută într-o comună din judeţul Bistriţa – Năsăud. Are o fetiţă de 4 luni şi împreună cu aceasta locuieşte momentan la Centrul Maternal “Materna”. A avut o copilărie zbuciumată, care mai târziu şi-a pus amprenta asupra dezvoltării sale. Nu îşi cunoaşte părinţii şi nu pare interesată de o eventuală întâlnire cu cei care i-au dat viaţă. “Eu am ţinut copilul şi nu am de gând să îl dau într-un Centru de Plasament. Eu am crescut acolo şi ştiu cum este. Nu vreau să îmi văd părinţii pentru că m-au abandonat” afirmă fata. Este elevă la o şcoală de meserii din Reghin iar în timpul vacanţelor era adusă la Centrul de Plasament nr. 3 din Târgu Mureş. Acolo a început povestea ei de dragoste cu A., un băiat  în vârstă de doar 14 ani, în urma căreia a apărut fetiţa. Înainte să nască a locuit într-un apartament al Fundaţiei “Lock” împreună cu o colegă, însă a fost nevoită să plece din cauza unui conflict care s-a iscat între ele. Conflictul i-a adus colegei câteva vânătăi, iar fetei o vizită la Centrul de Minori. Însărcinată deja în luna a opta, M. a părăsit incinta unităţii sărind gardul împreună cu mai mulţi copii. “Se comportau urât cu mine instructorii, ziceau că sunt însărcinată şi am venit să le mănânc mâncarea. Râdeau de mine şi mă batjocoreau”. Fugarii s-au adăpostit într-un vestiar al stadionului de fotbal, dormind pe jos şi hrănindu-se din cerşit. Când i-a venit sorocul să nască a fost luată de ambulanţă din centrul oraşului. “Nu am avut dureri prea mari la naştere iar doctorii s-au purtat frumos cu mine”, declară fata. De la maternitate, M. este adusă în Centrul Maternal “Materna” în care se află şi în prezent. “Îmi place aici pentru că sunt mulţi oameni care mă iubesc “, spune M. Tatăl fetiţei este conştient de ceea ce se întâmplă, dar momentan nu îşi poate asuma nici o responsabilitate sau angajament. Întrebată dacă are un prieten, M. rosteşte pe un ton sfârşit: “Sunt foarte dezamăgită de băieţi pentru că ei nu ştiu decât să te bată “.

“Îngrijesc florile”

M. are doar 16 ani şi este deja mama unui băieţel de două luni. Este bolnavă de oligofrenie. Născută la Crăciuneşti, într-o familie de ţigani, fata a fost victima unor violuri repetate săvârşite chiar de bunicul său. “Mi-a zis să mă dezbrac, dar nu am făcut-o. M-a prins de mâini şi m-a dezbrăcat el. M-a bătut şi m-a întins pe pat. Am plâns, dar ce era să fac “. Elevă a unei şcoli profesionale din Reghin, M. nici nu a conştientizat că este însărcinată. “Nu am ştiut, dar doamnele de acolo au zis că sunt gravidă şi m-au dus la spital “. Nu a vorbit niciodată cu mama ei despre ceea ce se întâmplă, pentru că îi era ruşine. Momentan, fata se află la Centrul Maternal “Materna” unde va sta 6 luni, timp în care conducerea instituţiei va încerca să îi găsească un adăpost şi un loc de muncă. Întrebată ce are de gând să facă mai departe, M. afirmă că doreşte să se întoarcă în satul său natal şi i-ar plăcea să devină croitoreasă. Deocamdată nimeni nu a luat nici o măsură pentru pedepsirea celui vinovat de situaţia fetei, dar conducerea instituţiei afirmă că nu va sta cu mâinile în sân şi că va întreprinde unele demersuri în acest sens. Din cauza handicapului său, M. nu conştientizează pericolul la care se va expune singură întorcându-se acasă. M. iubeşte munca şi ajută personalul centrului maternal la treburile zilnice. “Cel mai mult îmi place să mătur şi să îngrijesc florile “.