Sfânta tinereţe legionară a lui Marius Iepan

Preşedintele Tineretului Social Democrat, filiala Mureş, Marius Iepan, a fost la începutul anilor ‘90 unul dintre cei mai activi membri ai Mişcării pentru România, partid condus de Marian Munteanu. Formaţiunea politică a fost continuatoarea neoficială a Mişcării Legionare a lui Corneliu Zelea Codreanu. Tânărul Iepan îndeplinea funcţia de bibliotecar în cadrul Grupului Horea Târgu Mureş al MpR.

Organizaţia TSD Mureş. Piaţa Trandafirilor, numărul 5. Acelaşi sediu cu al organizaţiei mari. Oamenii sunt diferiţi. Pentru că, dacă la întrunirile seniorilor vezi nişte politruci anchilozaţi care au schimbat carnetul PCR cu cel FSN-PDSR-PSD, la tineret dai peste o nouă şi dezamăgitoare gardă. Nu ne aşteptăm să întâlnim genii în nici un partid politic. La TSD lucrurile sunt clare. Există urmaşii, fie naturali, fie spirituali ai actualilor lideri care vor prelua afacerile şi comisioanele seniorilor când aceştia se vor retrage, şi există ceilalţi. Care nu prea contează. Contează însă când unul dintre tinerii aceştia dă dovadă de atâta consecvenţă încât e în stare ca în câţiva ani să treacă de la extrema dreaptă la stânga neo-comunistă.

Bibliotecarul

“Este responsabil cu organizare fondului de carte al Grupului, cu documentele, actele şi corespondenţa Grupului. Îl înlocuieşte pe liderul politic în cazurile de absenţă neanunţată. Ţine jurnalul politic al Grupului în care consemnează programul şi toate acţiunile Grupului. Ce nu este consemnat în jurnal nu există din punct de vedere al mişcării. Acţiunile care nu sunt relatate în jurnal şi în Raportul Lunar sunt acţiuni desfăşurate în afara Mişcării şi, în consecinţă, nestatutare” (Selecţiuni din Regulamentul interior al Mişcării pentru România). Cam cu asta se ocupa Marius Iepan în cadrul organizaţiei Mureş a MpR. În această calitate semna în 1994 un act oficial prin care îi cerea şefului Poliţiei municipale să acorde organizaţiei dreptul de a “amplasa un suport de lumânări în faţa statuii eroului naţional Avram Iancu, în data de 1 dec. 1994, cu ocazia sărbătorii naţionale a României.” Un gest cu totul şi cu totul nevinovat, de altfel. Dar să vedem cine a fost Mişcarea pentru România.

De la naţional-democraţie la social-democraţie

Încă de la începutul lui 1990, Marian Munteanu s-a erijat în liderul unei părţi a studenţilor din România. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii şi a rămas în memoria multor români ca unul dintre luptătorii împotriva structurilor vechiului sistem comunist. Îndoielile au început să apară în 2000 când Munteanu a intenţionat să candideze la preşedinţie pe listele partidului lui Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI. Mişcarea pentru România a luat fiinţă în 1992, iar principalul mijloc de propagare a ideilor formaţiunii era revista “Mişcarea”. În ea publicau atât vechi legionari precum Duiliu Sfinţescu, precum şi oameni de dreapta ceva mai tineri ca şi fraţii George şi Victor Roncea. Ideile expuse în publicaţie frizează de cele mai multe ori penibilul pentru simplul motiv că sunt inaplicabile. În acea perioadă tulbure, totul părea posibil. Mai puţin faptul ca un tânăr cvasi-legionar să dezerteze în partea cealaltă. Cum se împacă textele lui Mircea Vulcănescu cu cele ale lui Ion Iliescu, de exemplu? Sau cele ale lui Nae Ionescu cu discursurile lui Năstase. Nici nu ar putea pentru că, după umila noastră părere, europeanul A. Năstase nu ar adera la ideile unui Ilie Bădescu, din care se hrănea spiritual tânărul Iepan. Iată ce scria în decembrie 1992 Ilie Bădescu în “Mişcarea”: “Triunghiul care poate salva şi spori fiinţa în lume este acesta: Lumea-Neamul-Dumnezeu. O Europă în care se încearcă distrugerea sau deformarea acestui triunghi este una falsă, este o promisiune înşelătoare, o gravă minciună. Astăzi există două Europe, nu una singură. Noi credem în Europa neamurilor. Orice altă Europă este mincinoasă şi profund dăunătoare spiritului european. Calea spre noi este şi calea spre adevărata Europă.”
Într-un număr din martie 1993 putem citi un înduioşător portret al Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, realizat de unul dintre foştii săi secretari – Stelian Stănicel. “Era un bărbat frumos, înalt, drept, construit armonios, cu părul castaniu şi ondulat care-i cădea câteodată pe frunte. (…) Fără îndoială că era un om bun, corect, cinstit, uman şi plin de dragoste pentru toţi din jurul său. Era de o credinţă şi convingere nestrămutată în misiunea pe care o avea de îndeplinit. (…) Naturalul şi supranaturalul se oglindeau în întreaga lui fiinţă. Era om şi împărat. Flăcările mistice din privirea lui dădeau legionarilor arme sufleteşti nebănuite care se înălţau până la devotament şi sacrificiu”. Comentariile sunt de prisos. La fel şi vorbele celor care încearcă să apere MpR de acuzaţia de legionarism.

Ultimul croşeu de dreapta

Marius Iepan l-a dezamăgit însă pe Căpitan. Nu mai crede de mult în misiunea lui. După o perioadă de confuzie ideologică, în care ba proslăvea ideile Programului pentru România al Convenţiei Democrate, ba duioasele idei social-democrate, a optat în cele din urmă spre ultimele. Unii spun că ar fi fost vorba despre oportunism. Noi nu credem. A trecut doar de la un Căpitan la altul. Acum acesta se numeşte Adrian Năstase, iar Iepan îl slujeşte din umila poziţie de preşedinte al TSD Mureş şi de membru în Biroul Executiv Central al TSD naţional. Să-i fie de bine!