Izvoarele Sfântului Paul

Mai nou, când auzi cuvântul “Sânpaul”, desigur făcând conexiune cu ştirile din mass-media, primul gând care îţi vine e unul de genul: 3000 de locuri de muncă la viitorul parc industrial. Însă realitatea din sat e alta. Un localnic, întors de pe câmp cu un sac de verdeaţă, îmi spune că marea problemă e cea legată de ajutorul social. “Banii pe care îi primim în mână nu reprezintă nici 15 la sută din cât ar trebui să ni se aloce. Cred că primarul a întocmit o listă de 50 de persoane şi noi suntem mult mai mulţi”. Aceştia “mulţi” aparţin unei reşedinţe de comună cu o populaţie de 1600 de pensionari, copii şi o mână de oameni activi.
La o primă impresie satul arată bine. Este singura comună în care casele nu sunt construite la drum, existând până la poarta fiecăreia 10-20 de metri de spaţiu verde.
Sânpaul a avut şi el parte de grofi, cu castel pe malul Mureşului şi cărora statul român le face o “favoare” deosebită. Le retrocedează nişte ruine. Din câte am auzit destinaţia imobilelor va fi cea de azil. Un azil de bătrâni pus pe picioare de reformaţi.
Ferma de la Sânpaul, aparţinând de IAS Reghin, e pe mâna lichidatorilor. O fermă de animale care avea o capacitate de peste 1000 de bovine e pe butuci. Fostul inginer mai are câteva găini şi vreo 10 vaci cu lapte. În cursul lunii iunie va intra la licitaţie.
Fostul CAP a fost preluat de un întreprinzător privat. Acesta lucrează în jur de 500 de hectare, având şi animale pe măsură. Oamenii se plâng pentru că le plăteşte cu 70 de mii ziua de sapă, caracterizându-l drept un patron zgârcit.
Industria e reprezentată printr-o staţie de depozitare şi prelucrare a pietrişului şi nisipului, extras din râul Mureş. Privind la modul global, în comparaţie cu alte localităţi Sânpaul este o comună frumoasă şi, cu siguranţă, a fost, pe vremuri, şi bogată.

Credinţă şi învăţătură

Bisericile sunt împărţite pe etnii. Maghiarii sunt în marea majoritate romano-catolici. Reformaţii sunt mai puţini pentru că rromii “maghiari” au ocolit această religie. Românii sunt ortodocşi, religia greco-catolică lipsind din această zonă.
Satul are două şcoli, una veche şi una nouă. Nici una din ele n-are în dotare nici sală de sport şi nici laborator de informatică. Ni s-a spus că primăria face promisiuni pentru că acestea nu costă, iar în rest, nimic. Legat de calculatoare, primăria a primit cinci bucăţi pe care trebuia să le aloce şcolii. Nici asta nu s-a făcut. Doamna directoare ne-a spus că asemenea lucruri se rezolvă doar cu pile. Pentru că populaţia majoritară este cea rromă, s-au înfiinţat în anul 2000 şi clase cu predare în limba romanes, dar din diverse cauze copiii au renunţat. Acum că au venit căldurile şi muncile agricole sunt tot mai numeroase, se cam absentează de la şcoală. Este totuşi demn de luat în seamă faptul că în acest sat avem mai multe exemple de ţigani care sunt sau au urmat cursuri universitare.

Se pleacă

Faptul că pe localnici nu-i mai impresionează promisiunile legate de parcul industrial, îl demonstrează exodul către vest. Majoritatea tinerilor lucrează în Ungaria. Faţă de alte localităţi, unde banii sunt aduşi în ţară şi investiţi, la Sânpaul, oamenii se întorc acasă doar pentru a-şi lua şi familiile cu ei. “E frumos aici la noi, dar n-avem nici un venit. Acolo câştig cât să-mi întreţin familia”, ne-a declarat un localnic. Sunt şi cazuri în care s-a plecat afară, chiar dacă oamenii aveau aici o gospodărie bine pusă la punct.
În privinţa administraţiei, lucrurile sunt relativ simple. Timp de zece ani, a fost un singur “gospodar al satului”. Era din reşedinţa de comună şi din câte ne-au povestit oamenii, era respectat. După alegerile din 2000, a ieşit un primar din Valea Izvoarelor. A fost caracterizat ca fiind “unul care trage la ai lui”. Un singur lucru e cert. Nu e punctual şi aceasta dă dovadă de lipsă de seriozitate. Iar nemulţumirile, chiar şi la redacţie, n-au întârziat să apară. Şi chiar din satul natal.