Sfântul Gheorghe ucide Balaurul Securităţii

În anul 1865, Marele Stat Major al Armatei Principatelor Unite şi-a creat, după modelul francez, o Secţie a II-a care se ocupa cu culegerea, analizarea şi sintetizarea informaţiilor cu caracter militar. La 13 ianuarie 1913, a fost adoptată, ca urmare a învăţămintelor războaielor balcanice, “Legea privind spionajul în timp de pace”, care prevedea pedepsirea celor vinovaţi de trădare şi spionaj de la doi la 15 ani de închisoare. În martie 1917, apar primele încercări de infiltrare a structurilor informative civile în interesele Armatei Române. A fost creat de către Mihail Moruzov un Birou de Siguranţă a Dreptei Dunării cu personal civil adus de la Siguranţa Generală, dar care lucra pentru Marele Stat Major. Acest nucleu informativ civil a acţionat în beneficiul Armatei până în 1920, an în care a fost desfiinţat.

La 1 mai 1925, în cadrul Secţiei a II-a de Informaţii şi Contrainformaţii Militare din Marele Stat Major apare din nou civilul Mihail Moruzov, la Biroul de Căutare a Informaţiilor. Din interese politice, Moruzov îi convinge pe generalii din MStM să înfiinţeze un serviciu secret încadrat cu funcţionari civili sub masca culegerii, verificării şi completării informaţiilor care interesează Armata. În perioada interbelică, Secţia a II-a a Marelui Stat Major întreţine relaţii de cooperare cu structurile informative militare anglo-franceze. În 1934, Moruzov încearcă să scoată Serviciul Secret din structura Armatei pentru a-l pune în slujba regelui Carol al II-lea, acţiune înfăptuită de facto în 1938, dar nu şi de jure.
La 1 ianuarie 1937, intră în vigoare Codul de Justiţie Militară, în care pedeaspa pentru crima de înaltă trădare este pedepsită prin condamnare la moarte. După începerea celui de-al doilea război mondial, Secţia a II-a a MStM colaborează cu serviciile de informaţii militare germane şi italiene. După întoarcerea armelor şi intrarea armatei sovietice în România, la 15 septembrie 1944, Serviciul Special de Informaţii (SSI) revine în subordinea Ministerului de Război.

Psihoza GRU

În martie 1947, a fost înfiinţat Serviciul de Informaţii al Armatei, în care rolul predominant l-au avut, bineînţeles, specialiştii sovietici din Serviciul Militar de Informaţii al URSS (GRU). Între anii 1960-1965 au fost înlăturaţi ofiţerii de informaţii şi contrainformaţii militare instruiţi sau cunoscuţi ca fiind “oamenii sovieticilor”.
La 9 aprilie 1972, prin Decretul 130 se înfiinţează Departamentul Securităţii Statului în care Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare primeşte atribuţii de depistare şi înlăturare a agenţilor militari sovietici infiltraţi în Armata Română. Paralel cu Direcţia a IV-a Contrainformaţii Militare, funcţionează Direcţia de Informaţii a Armatei (DIA), în cadrul căreia activează, în exterior, ataşaţii militari români.

Vârfuri de lance. Unicul

Începând cu zilele Revoluţiei din Decembrie 1989, după desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului, singurele structuri informative care au fost viabile în apărarea intereselor de stat ale României, până la înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii (SRI) şi reactivarea Serviciului de Informaţii Externe (SIE), au fost DIA şi Direcţia de Contraspionaj Militar care au acţionat cu un profesionalism recunoscut de serviciile de informaţii străine rivale. Ulterior, cele două direcţii (de informaţii şi contrainformaţii) au fost contopite în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA), un serviciu de informaţii temut de către structurile informative departamentale din celelalte ministere. Şi nu numai.

Jocuri. Informative

Autorităţile publice cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale sunt, potrivit noului proiect de Lege a siguranţei naţionale, aprobat în Comisia de Apărare a Camerei Deputaţilor, SRI, SIE, SPP şi STS. Ca servicii de informaţii vor exista SRI (cu atribuţii de culegere de informaţii în plan intern), SIE (cu atribuţii de culegere de informaţii în plan extern) şi Direcţia Generală de Informaţii a Armatei. Cea din urmă va primi acest statut special ca structură informativă a Armatei, care prin activitatea sa contribuie la siguranţa naţională. Structurile departamentale din MI – UM 0962 (Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă), Ministerul Justiţiei – SIPA (Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie), structurile informative din STS şi SPP (cel din urmă o veritabilă Poliţie Politică (- n.red. ) nu au statut de servicii de informaţii.
În domeniul Poliţiei Politice, UM 0962 şi serviciul de informaţii din SPP se calcă frecvent pe picioare. Toate serviciile şi structurile departamentale de informaţii vor fi coordonate de la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) de către Ioan Talpeş, consilierul şef de la Cotroceni, generalul locotenent Victor Bârloiu (secretar general al CSAT) şi generalul de Corp de Armată Dumitru Iliescu (consilier de stat la Preşedinţia României), cei din urmă proaspăt-avansaţi la “excepţional” pentru serviciile politice aduse preşedintelui Ion Iliescu. Menţionăm că Dumitru Iliescu a fost trecut în rezervă la 5 februarie 1997 şi pensionat. După revenirea la Cotroceni a lui Ion Iliescu, a fost reactivat în MI şi transferat în interes personal de serviciu la dreapta preşedintelui.

UM 0962 închide ochii şi deschide punga

Spre deosebire de DGIA, structurile informative departamentale din MI şi SPP nu se dovedesc la înălţimea competenţelor necesare intrări i în structurile militare şi de informaţii Nord-Atlantice. UM 0962 este frecvent acuzată în presă că acţionează ca o veritabilă poliţie politică. Deşi a primit fonduri de trei ori mai mari decât DGIA sub motivaţia luptei împotriva corupţiei din MI, UM 0962 dovedeşte că se implică puţin sau pe alocuri, în teritoriu, chiar deloc în domeniu. În acest timp, corupţia din MI a atins cele mai alarmante cote comparabil cu structurile similare din Europa Centrală şi de Est. Recent, un post de televiziune a demonstrat că în urma testării cinstei pe un segment de 10 poliţişti de circulaţie, 8 dintre aceştia au primit şpagă.
Deşi ministrul de Interne, Ioan Rus, a stabilit o concepţie la nivelul conducerii ministerului pentru lupta împotriva corupţiei, realitatea din teren dovedeşte că aceasta nu poate fi implementată în teritoriu din cauza incapacităţii profesionale a ofiţerilor din cadrul Direcţiei de Protecţie Internă aflată în structura Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă a MI. Paradoxal, după un asemenea scandal mediatic care a dovedit că patru din cinci poliţişti români sunt corupţi, nu au căzut capete în cadrul Direcţiei de Protecţie Internă pentru trezirea la realitate. În Ardeal, singurul ofiţer din UM 0962 care a reuşit să spargă Mafia într-un Inspectorat de Poliţie a fost subcomisarul Ioan Şpan care, prin măsurile contrainformative luate, a decapitat conducerea Seviciului Poliţiei Rutiere din IPJ Satu Mare. Bineînţeles că ofiţerul a trebuit să-şi mute catrafusele în alt sector (la Parchetul Naţional Anticorupţie Bucureşti) pentru a nu fi ţinta răzbunării Mafiei sătmărene.
În celelalte compartimente judeţene similare de protecţie a cadrelor MI din Ardeal nu s-au obţinut informaţii pe linie internă de anticorupţie care să conducă la măsuri de înlăturare a poliţiştilor corupţi. Paradoxal, în urmă cu patru zile, unuia dintre cei mai cunoscuţi ziariştii clujeni din timpurile de tristă amintire, titrat la Ştefan Gheorghiu, i s-a reaprins Făclia, şi înfiera cu mânie proletară în editorialul său de la fosta gazetă comunistă, actuală pesedistă, o colegă de breaslă de la un ziar naţional care a îndrăznit să publice un material despre palatele din Bucureşti şi Cornu şi autoturismele de lux procurate din bani bugetari de către chestorii din IGP şi MI. Probabil, ziaristul clujean are de plătit vreo datorie băieţilor cu ochi albaştri.

SPP. Corupţie şi Poliţie politică

La SPP, în urma scandalului Ť Ţigareta II Å¥ din 1998, Departamentul de Informaţii, condus de generalul de securitate Mihai Stan, a fost desfiinţat. A fost dovedit că structurile informative ale SPP s-au implicat în favoarea lui Ion Iliescu în campania electorală din 1996 şi în compromiterea anturajului noului preşedinte ales pe listele Convenţiei Democrate.
În pragul alegerilor de anul viitor, generalul Gabriel Naghi, I-a propus lui Ion Iliescu să reînfiinţeze Departamentul de Informaţii care va acţiona sub acoperirea de prevenire a actelor teroriste pe formula compromiterii adversarilor PSD care îşi doresc fotoliul de la Cotroceni. Deşi salariile ofiţerilor SPP sunt mult superioare celor din SIE, SRI şi DGIA, despre afacerile murdare ale acestora transpar frecvent informaţii în presa centrală şi locală. Aceasta în urma relaţiilor sus-puse cu demnitarii de la Cotroceni şi de la Palatul Victoria, pe care sepepiştii le au prin natura atribuţiunilor de serviciu şi siguranţei, că nu există nici o instituţie care poate să le verifice activitatea din afara unităţii.

Delatorii anonimi cu caschetă

În ultima perioadă, foştii securişti instruiţi la Băneasa, precum şi unii ofiţeri din serviciile amintite care protejează corupţia din MI şi SPP, furnizează presei naţionaliste şi, după cum am arătat, şi celei pesediste – social-democrate, o serie de informaţii de natură să compromită conducerea centrală şi din teritoriu a Direcţiei Generale  de Informaţii a Armatei.
Unele poliţe se plătesc pentru Ť evenimentele Å¥ din zilele Revoluţiei.
Celelalte, pentru a destabiliza singurul serviciu de informaţii care nu a fost implicat în acte de poliţie politică sau de acoperire a corupţiei interne şi din instituţia pe care o protejează informativ.
Revista Ť România Mare Å¥ a preluat trunchiat unele afirmaţii ale generalului Gheorghe Nicolaescu, şeful Direcţiei de Siguranţă Militară (DSM), privind faptul că un procent sporit dintre lucrătorii unităţii nu ar avea nici o legătură cu actul profesional. Generalul Nicolaescu, un profesionist de marcă pe segmentul de informaţii militare externe (a lucrat în calitate de ataşat militar la Roma), a preluat DSM în anul 1999 şi a procedat la restructurarea acesteia pe model occidental. El a îndepărtat din unitate cadrele din fosta Securitate, şcolite la Băneasa, precum şi pe cele puse pe căpătuială sau fără pregătire militară specifică în domeniu. Unii dintre ofiţerii şi subofiţerii de informaţii trecuţi în rezervă, sub acoperirea anonimatului, în cooperare cu colegii lor şcoliţi la Băneasa de la UM 0962 şi SPP au procedat cu laşitate şi au aruncat în presa naţionalistă, vadimistă, fel de fel de maculaturi prin care susţin că vor să tragă un semnal de alarmă privind corupţia din Direcţia de Siguranţă Militară. Minciuni ordinare, temeinic instrumentate de concurenţă. Delatorii nu au adus nici un fel de probe. Dimpotrivă.  Interesant este de ştiut că tocmai conspiratorii au fost beneficiarii chiolhanurilor şi avansărilor pe bază de şpagă (“cu pălincă, carne de mistreţ şi căprioară”), motiv pentru care au fost îndepărtaţi din structurile informative. Este şi cazul fostului şofer al generalului Nicolaescu, Ştefan Tătuţă, care a fost mutat din compartiment nu pentru că ar fi asistat la unele acte de corupţie, ci pentru că şi-ar fi bătut gura în afara unităţii despre cele auzite în domeniul informaţiilor militare.

NATO-i dă 10 lui Nicolaescu!

Există o graniţă bine delimitată între corupţie şi divulgarea secretului militar. Nu vrem să enumerăm pomelnicul celor care sunt incriminaţi că ar fi fost avansaţi pe bază de şpagă. Însă, interesant este de ştiut pentru cititorul profan în domeniul informaţiilor militare că DGIA este serviciul de informaţii cel mai bine cotat de către experţii NATO care au călcat teritoriul românesc. De aici şi invidia serviciilor secrete rivale. Româneşti şi nu numai. Să ne amintim că ofiţerul de contraspionaj militar şi-a desfăşurat întreaga viaţă şi activitate în cazarmă sau în mediul specific apropiat al acesteia, începând cu şcolarizarea de la intrarea la vârsta de 14 ani în Liceul Militar, până la absolvirea Academiei de Înalte Studii Militare. În vreme ce ofiţerii UM 0962 şi SPP şi-au desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea în cercuri de oameni de afaceri şi demnitari care învârt bani grei în viaţa civilă (la UM 0962, 80 la sută din personal a lucrat anterior în cadrul Miliţiei Economice, pe stil vechi, sau Poliţiei Economice, pe stil nou). Ca atare, pe toţi ofiţerii de informaţii care au luat împrumuturi cu dobândă favorizantă de la BANCOREX, nu îi regăsim la DGIA, ci în rândurile UM 0962, IGP şi SPP. La fel, şi palatele şi maşinile de lux din Bucureşti sau din teritoriu obţinute pe “bani bugetari”, care au fost descoperite de presa scrisă şi vorbită, aparţin ofiţerilor de poliţie şi SPP. Nu personalului DGIA. Ca atare, intoxicările de presă la adresa personalului DGIA efectuate de către unii ofiţeri din UM 0962 şi SPP s-ar potrivi cu celebrul proverb : “Râde ciob de oală spartă!”. 
Spre onoarea lor, ofiţerii DGIA nu au luat poziţie faţă de vexaţiile aduse de către anonimii care publică pamflete sau aşa-zise dezvăluiri fără suport material în revista Ť România Mare Å¥. Aspectul ar trebui să le dea de gândit redactorilor care permit publicarea scrisorilor unor “grupuri de ofiţeri”, care refuză să-şi decline identitatea, nu de teama măsurilor punitive care s-ar lua împotriva lor, ci de ridicolul situaţiei în care ar fi puşi când ar da faţă cu membrii fostelor sau actualelor lor colective de muncăÂ…

Andrei VLAD

Cititorilor neiniţiaţi ai revistei ŤRomânia MareÅ¥, le explicăm în detaliu ameninţările prezente la adresa Armatei Române şi natura atribuţiunilor de serviciu ale ofiţerilor DGIA. Riscurile actuale la adresa Armatei Române decurg din prezenţa pe teritoriul ţării noastre a unor străini aparţinând unor grupări ideologice sau paramilitare pretabile la acţiuni de: propagandă mascată sub egida luptei pentru pace în conformitate cu obiectivele organizaţiei-mamă adresate mediilor militare româneşti, prozelitism, îndoctrinări şi recrutări în rândurile militarilor români sub masca non-violenţei. Sursele suplimentare de risc sunt: evoluţii externe tensionante stimulate de actuala campanie antiteroristă actuală care pot influenţa ori determina alegerea unor ţinte în România (cazărmi cu trupele aliaţilor americani, monitorizarea deplasărilor acestora etc.), posibilitatea sosirii în România, sub diverse acoperiri a unor elemente teroriste vizate de acţiunile militare din Irak şi Afganistan sau de aplicare a legii subsumate campaniei antiteroriste; posibilitatea ca cetăţenii în uniforma Armatei Române aflaţi în misiune în exterior să devină victime directe sau colaterale ale actelor teroriste. Asigurarea capacităţii operaţionale a armatei după dobândirea de către România a calităţii de membru cu drepturi depline a NATO pentru participarea la misiuni de apărare colectivă presupune modernizarea structurii organizatorice, asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea pregătirii pentru luptă, modernizarea înzestrării, optimizarea sistemului de trecere de la starea de pace la cea de război, perfecţionarea conducerii şi întărirea serviciilor militare de informaţii. Ofiţerii de informaţii militare se preocupă de identificarea, monitorizarea şi evaluarea constantă a tuturor riscurilor şi ameninţărilor, a vulnerabilităţii pe coordonatele obiectivelor militare naţionale. Ei protejează personalul, cazărmile şi tehnica de luptă de activităţile subsumate sau asociate terorismului. De asemenea, protejează reprezentanţele militare româneşti aero şi navale din străinătate şi detaşamentele de asigurare a păcii în plan antiterorist. Ei previn implicarea militarilor români şi a reprezentanţilor militari străini aflaţi în misiune în România în activităţi de spionaj militar, culegere de informaţii şi acte teroriste. Participă activ în cooperare cu serviciile militare similare din armatele aliate la eforturile internaţionale de prevenire şi combatere a fenomenului terorist. Structurile Armatei, specializate în culegerea de informaţii trebuie să asigure cercetarea permanentă a fenomenelor care constituie riscuri pentru securitatea naţională. Ofiţerii de informaţii militare trebuie să intervină în orice moment şi să anihileze chiar din fază incipientă acţiunile care pun în pericol unităţile militare.

Revista Ť România Mare Å¥ a atacat elita Armatei Române. Vadim ucide mediatic în fiecare zi. Câte un evreu, un ungur, un ţiganÂ… Vadim are, conform unui ultim sondaj de opinie, peste 40 la sută din opţiunile românilor. Vadim este al lui Antonescu. şi astăzi, ucide. Vă prezentăm, în coloana din dreapta, una din scrisorile sosite la redacţie ca răspuns la inepţiile Măscăriciului Naţional.

O(…)Dă TOVARĂŞULUI POET AL TĂRTĂRIEI MARI

ŤDe câtăva vreme-n partidul lui Zdreanţă,
În faceri de rime se chinuie-o treanţă.
Flocos nu mai e şi n-a fost frumos…
Faianţa-i e-n creier…talentul mai jos,
Dar balele-i curg, în verzale şi bolduri,
Bătrânului luat de Tribun de la solduri.
“-Brânză, mal, viezure, mânji, trânji şi Verdeţi”-
Vomită poetul suit pe pereţi…
Şi voma-i împute, în valuri fetide, hârtia,
Spre gloria veşnică a Maicii Rossia.
Căci ionul-gheorghe sau gheorghele-ion,
Poet de poet sau bufon la bufon,
Trâmbiţă a partidului loghino-Rasdaq,
Nu-i get, apull, carp au român, ci fals “dac”!
Şi ruşilor închină tânguirea arcuşului
Căci el se trage din “Sciţii din Valea Lăpuşului”!
Iar de Radioul ne geme sub taxe, chermeze şi seci de fudulii,
El vrea “şăulene” mai multe şi “Bazilei Şăulii”.
Vrea neamul Ruşilor, de “ofiţeri ce suferă pentru simplul soldat
Pe-ai căror umeri sclipesc stelele onoarei şi-ale cuvântului dat”
Ori cazacii, şi ei “fraţi”, “născuţi” şi “crescuţi” “la Tărtăria”
Să vină-n acel “leagăn comun” numit România.
“Onoarea” lui “Davai ceas” peste trista Basarabie…
S-o apere de “ofiţerimea română” cea plină de “sifilis şi scabie”
Armata Română? “Nespălaţi” şi “nimicuri cu vipuşcă şi epoleţi”,
Ori “alde ciubotă”…o “gaşcă de rataţi hrăpăreţi”!
Serviciile noastre?-“capete de porci pe acelaşi unic timbru”,
“Gorgonă cu vipuşcă albastră”! – Mugetă fundul de zimbru!
“O duhoare de combinat este Patria!” şi “Detest România!”
Latră şacalul “scit” de la Tărtăria,
Prudent mascat de la Bălălău, Corleone, un Ciont şi Mitzura,
Din seva Tribunului hrănindu-şi făptura,
Mânjindu-i, în schimb, mantia română cu scitu-i venin,
Plângând R.S.R.-ul, cu ex-bolşevicul Anin!
Aceasta e trâmbiţa partidului Tărtăria cea Mare,
Copil de suflet al Verdeţului miner de onoare,
Pe care l-a plâns, un an întreg, la Beijing,
Cu jalea rămasului…orfan de kurling!
Văzându-i figura donquijotească şi tristă
L-au tras, însă, Mercii-n partidul-revistă,
Cu gândul că nu stric-un bătrân derbedeu,
La misia trasată de-un postum kaghebeu!
Citeşti, te cruceşti, iute scuipându-ţi în sân…
“- Câţi muci pot să zacă într-un dovleac de bătrân!”
Ţi-e milă să-l scuipi şi silă să-i dai peste bot
Ex-(lu)ceferistului bolând şi netot…
Şi sigur ţi-e frică să schimbi o ceată de hoţi
Cu alta ce-aduce iongheorghi “patrioţi”…
Căci muta-ntrebare, ieşind la lumină
Primeşte un răspuns care nu te-alină…
-Ce caută molia sovietică pe lângă Tribun?
“-Păi, musca la hoit trage şi nebun la nebun!”
Şi cât ar fi calul de ager, de sur ori rotat,
La urmă tot musca se-aşterne, drept moţ, pe rahat!
Şi dând impostura pe furia cea oarbă a urii
Te-alegi c-un iongheorghe – ministrul Culturii.
Că poate să spună Vadim câte-n stele şi lună…
Cine se-aseamănă, în mod cert se adună!
Cum însă el se pretinde şi tribun şi poet
Sper să înţeleagă mesajul nostru secret…
Să-şi lichideze-n partid rapid nebunia,
Punându-i pe liber pe-agenţii Maicii Rossia…
Şi gândul la noi să-i aducă un zâmbet discret
Fiindcă acesta e ceea ce el denumeşte…”PAMFLET”!Å¥

ILIE PUTIN