Prohodul agriculturii muresene
Daca intrebi de situatia
fostelor CAP- uri, cei abilitati sa o faca iti vorbesc de arhive de mult uitate.
Cat priveste privatizarea acestora printr-o forma mai acceptabila, cum ar fi
asociatiile agricole, ti se raspunde in felul urmator “pai acolo unde nu s-au
distrus imobilele si nu s-au furat utilajele s-a mai facut cate ceva”. Adica s-a
format o asociatie si dupa un an doi si-au dat seama de urmatoarele: nu mai avem
baza de receptie, nu mai functioneaza fabrica de zahar, am semnat acorduri cum
ar fi CEFTA si tarile care subventioneaza agricultura la modul real aduc produse
mai ieftine. Iata doar cateva exemple ale unui cerc vicios care a distrus
aproape tot ce insemna productie in aceasta tara. Asta intr-un judet in care
prefectul e agricultor de seama.
Majoritatea celor care au strigat “vrem
pamant” nu aveau nici macar un cal si foarte multi dintre ei isi comandasera
deja cosciugul. Dar cine sa-i lumineze? Si uite asa, am ajuns ca fiecare taran
sa sape in brazda pana lesina pentru a supravietui. Daca vine un investitor si
mai gaseste cateva grajduri va avea nevoie si de pamant. Adica 100-200 de
hectare, ceea ce in judet e aproape imposibil. Primul lucru pe care-l face un
strain este sa-si infiinteze o firma. Deci nu vrea sa arendeze teren, ci sa
cumpere. Iar la 200 de ha sunt tot atatia proprietari daca nu mai multi. Iar
acest lucru face tranzactia practic imposibila. Acum, in judetul Mures, se
lucreaza 50 la suta, poate nici atat, din potentialul de teren agricol. Iar
“marii agricultori”, fosti ingineri, directori, au distrus enorm pentru a-si
crea o microferma. Altii, care au mai achizitionat un grajd sau alte imobile din
cadrul unui CAP, si-au instalat un gater sau o croitorie.
Disparitia
IAS-urilor
Cu IAS-urile s-a intamplat cam la fel. Dar aici tartorii
agriculturii n-au nimic de comentat in ceea ce priveste rentabilitatea sau
echipajele neperformante. Aici e vorba de jaf. E vorba de a distruge inconstient
sau a avea doar constiinta buzunarului. Judetul Mures a avut douasprezece
IAS-uri, toate foarte bine puse la punct. Si sa incepem cu o floare care da
calitatile unei bauturi “frate cu romanul”. Acest judet a avut peste 1000 de ha
de pamant cultivate cu hamei. Hamei de o calitate pe care o stim din savuroasele
beri Fortuna si Bucegi. Fermele de la Sighisoara, Gaiesti si Chetani aveau niste
utilaje mai performante decat cele din multe tari care au semnat deja aderarea
la Uniune. In afara de cateva hectare aflate langa Sighisoara, astazi nu se mai
cultiva deloc. Sa nu mai vorbim de cele 500 de ha de vie ale Zagarului, de
Avicola Ungheni, de Nutrimur si marile ferme de ovine, bovine, de celebrele
livezi. Aproape nimic nu mai merge. In schimb, ne-am umplut de
lichidatori.
Doar falimente
Iata situatia actuala a IAS-urilor din
judet. IAS Acatari detinea sapte ferme. Astazi se afla in lichidare judiciara.
Fermele de bovine de la Ungheni si Sanvasi functioneaza la o capacitate de 20 la
suta. La Sangeorgiu exista doar cateva animale. Va reamintim ca discutam de o
capacitate de o mie de capete sau peste.
IAS Batos se gaseste in lichidare
judiciara. Livada este lucrata doar pe jumatate. Adica 300 de ha. Zootehnia nu
mai functioneaza. La Cristesti, atat carmangeria, cat si grajdurile zootehnice
lucreaza la capacitate maxima. Iernutul este tot in lichidare. Singura ferma
care desfasoara activitate este cea de la Lechinta. Reghinul a fost privatizat
de Ministerul Agriculturii. Halal privatizare! Ferma de la Mocear este inchisa,
la fel Voivodeniul. Bengu (de langa Reghin) este preluat de omul de afaceri
Vasile Gliga. Se mai misca ceva si la Peris. Tot in lichidare judiciara sunt si
intreprinderile agricole din Sighisoara, Sancrai si Zagar. La Sighisoara fermele
zootehnice sunt distruse. Doar la Seleus a mai ramas ceva in picioare. La IAS
Sancrai situatia e urmatoarea: la Coasta Mare, Valea Rece si Nazna nu se face
nimic; la Berghia s-au numarat cu greu 200 de vaci. IAS Seuca s-a privatizat.
Sanlacta a luat doua ferme care merg bine, Botorca si
Ganesti.
Bravos!
Asta s-a reusit in treisprezece ani. Iar cand
guvernantii isi bat gura ca intram in Uniune, omit un lucru. Atunci cand vor
veni acei observatori delegati de Comisia Europeana vor spune astfel: “Aveti
atata productie. Inseamna ca voi atata veti produce si in continuare. Asta
pentru ca in 13 ani v-ati descurcat cu aceasta productie.” Asa se intampla cu
rapoartele trimise catre Uniune. Daca nu v-ati saturat de gogosi, guvernantii
mai au. Astea nu se termina niciodata. Cat despre contributia specialistului
Natea la bunastarea judetului si a agriculturii acetuia in special, halal sa ne
fie!
Comparativ
cu 1992, in 2002 s-a constatat o crestere a ponderii populatiei rurale de la 49
la suta la 51,2 la suta. Grav este faptul ca in 10 ani populatia municipiilor si
oraselor a scazut cu 9,2 la suta, in timp ce populatia comunelor s-a redus cu
numai 0,5 de procente. In ceea ce priveste utilitatile, la tara situatia este
greu de descris. Din cele 111.000 de locuinte din mediul rural, doar aproximativ
24.000 au baie si 25.000 alimentare cu apa in locuinta. Spre exemplu, la
Cucerdea, din cele 987 de locuinte, 42 au baie si 44 au canalizare. De asemenea,
la Ogra, din 1.000 de locuinte doar 67 au canalizare si 78 sunt dotate cu baie.
Nici viitorul orasel, Miercurea Nirajului, nu sta mai bine. Din cele 2000 de
locuinte doar 770 dispun de apa potabila si 780 de baie.
Sate
bolnave
Un exemplu trist dar adevarat din zonele rurale este starea
dispensarului medical din comuna Vanatori, care deserveste si alte patru sate
din zona dintre care unul se afla chiar la o distanta de 18 km. Pe lista celor
trei medici sunt inscrisi aproape 5000 de pacienti. In comuna nu exista
farmacie, iar dispensarul nu are decat medicamentele strict necesare pentru
tinerea in viata a bolnavilor in cazuri de urgente majore, fara posibilitatea de
a monta macar o perfuzie. Medicii sunt domiciliati in Sighisoara si petrec
zilnic doar cateva ore in sat, in restul timpului locuitorii se pot adresa
asistentelor, insa noaptea nu au alta solutie decat sa cheme salvarea din
Sighisoara. Aceasta s-ar putea sa ajunga in sat cu doua ore mai tarziu, cu toate
ca distanta dintre cele doua localitati este aproximativ 10 km. In sala de
consultatii si tratament ploua prin acoperis, iar apa se incalzeste pe aragaz,
pentru ca un boiler ar fi ceva de lux in aceste conditii. In urma cu doi ani
incalzirea inca se rezolva cu lemne. Culmea, anul trecut s-a planuit infiintarea
unei ciupercarii in subsolul dispensarului, in spatele caruia existau,
bineinteles, interese locale. Din fericire planul nu s-a putut
realiza.
