Lectia de faliment: Metalurgica Reghin
Din 12 august 2002, prin ordinul ministrului APAPS, Ovidiu Musetescu s-a instituit administrarea speciala la Metalurgica Reghin l De atunci, singura performanta a administratorului a fost sa supravegheze cresterea cuantumului datoriilor societatii l Daca in 2001, nivelul debitelor Metalurgica nu atinsese plafonul de 100 de miliarde, anul trecut, acesta a sarit de 145 de miliarde de lei l Suma din care jumatate sunt catre bugetul de stat, fara posibilitatea ca aceste creante sa poata fi executate l Dar pot fi in schimb reeesalonate sau sterse cu “discretie”
In 1994, Metalurgica Reghin a beneficiat din plin de bunavointa Guvernului Vacaroiu. Prin doua acte normative, executivul a sters datoriile societatii catre Banca Romana de Dezvoltare, respectiv Banca Comerciala Romana. Actiunea de indatorare a bugetului public urmarea usurarea sarcinilor financiare ale unitatilor preluate sub umbrela guvernamentala. Potrivit Ordonantei 1/1994, respectiv HG 441 din acelasi an, Metalurgica s-a scapat de zeci de milioane nerambursate din creditele contractate de la cele doua banci. Cu toate acestea, debitele au continuat sa se acumuleze pe fondul unei proaste administrari a directorului general Vasile Suciu, care a pierdut cateva contracte ca si semnate sau a reziliat aiurea altele.
Administrarea cresterii datoriilor
APAPS Bucuresti a decis in 2002 ca o parte din societatile aflate in portofoliul sau sa fie privatizate prin propriile puteri, in urma expertizarii de catre specialistii casei. Printre cele 13 societati vizate s-a numarat si Metalurgica Reghin. Potrivit prevederilor legale, asupra societatilor ce urmau a fi privatizate astfel, APAPS instituia administrarea speciala. Incepand cu 12 august 2002, la Metalurgica a fost numit un administrator special din partea APAPS, autoritate reprezentata oricum si pana la acea data in Consiliul de Administratie ca actionar majoritar. Una din atributiile principale ale acestuia era sa stopeze orice incercare a creditorilor bugetari si nu numai de a declansa executia silita. Pe de alta parte, administratorul avea obligatia de a supraveghea financiar societatea in vederea efectuarii platilor catre creditorii bugetari. La Metalurgica se pare ca teoria nu prea are legatura cu practica. Daca pana in 2001 datoriile societatii insumau 98 de miliarde de lei, anul urmator s-a reusit performanta ca nivelul debitelor sa creasca cu 50 la suta. Din cele 146 de miliarde datorate, jumatate sunt creante catre bugetul de stat. Surse din Finantele muresene ne-au declarat ca aceasta bresa legala nu face decat sa arvuneasca societatea unui cerc restrans de interese. Si noi ii credem pe cuvant. Mai ales ca transparenta mult vehiculata in Legea 137/ 2002, care instituie procedura de administrare speciala, se opreste la generalitati in datele oferite despre firma. De altfel, accesibile oricarui muritor de rand care acceseaza site-ul pietei extrabursiere Rasdaq. Cat despre situatia reala a societatii, asa zis expertizata de specialistii APAPS, investitorii interesati nu au decat sa-si plateasca propriile studii de rentabilitate economica. Despre starea economica a Metalurgica ne mai permitem cateva remarci. Sub conducerea tandemului administrator si director general, performantele societatii pe 2002 au fost net inferioare anului anterior. Astfel, de la 12 miliarde pierderi, s-a ajuns la o cifra astronomica de 49 de miliarde, veniturile au scazut cu aproape 18 miliarde, iar cifra de afaceri a inregistrat un deficit de peste 8 miliarde.
Punct terminus: privatizarea
In 9 septembrie 2002, a fost publicat anuntul de privatizare al Metalurgica. Vanzarea pachetului de 96 la suta detinut de APAPS urma sa se faca prin negocierea ofertelor “imbunatatite si irevocabile” ale investitorilor interesati. Oferta era valabila pana la 21 octombrie 2002. Actiunea de vanzare a esuat, iar de atunci procesul a stagnat. Dar s-au acumulat nestingherite datoriile. Adica societatea dobandeste un plus de neatractivitate. Profitabil pentru interesele oculte de achizitionare a societatii de-a moaca. Vom reveni. Cu certitudine.
