Amânaţi-vă îmbolnăvirea !

Dreptul la ocrotirea sanatatii este “garantat”, cel putin asa spune Constitutia României (art. 33). Tradus, asta înseamna una-doua zile de medicamente compensate, (nici vorba de gratuite), eliberate în unele farmacii (nu foarte numeroase), o data la trei luni, si imposibilitatea asigurarii unui tratament corespunzator pentru cei care au curajul sa se îmbolnaveasca. Într-o asemenea criza economica în Sanatate, Casa Nationala de Pensii este scutita de plata asigurarilor, dar si mai grav, este acceptata neplata asigurarilor de catre marile întreprinderi de stat.

Dupa aproximativ doua luni, unele farmacii au început din nou eliberarea medicamentelor compensate. Rezultatul: cozi ca înainte de 89’ si acces în farmacii doar în grupuri de câte 10 persoane. De ce atâta graba? Pentru ca farmacista ne-a soptit pe la ora 15.00 a zilei în care au început sa elibereze medicamente (în urma cu doua-trei ore), ca plafonul le mai ajunge pâna pe la ora 10.00, în dimineata zilei urmatoare. Dupa aceea pauza, asteptam trimestrul urmator, când farmaciile vor primi din nou bani. Deci, cam aceasta înseamna “garantarea dreptului la ocrotirea sanatatii”.

Medici cu mâinile legate

Ce mai pot face în asemenea situatii medicii de familie, care au rolul principal în asigurarea acestui drept elementar al cetateanului? Etica medicala si sentimentele omenesti nu-i permit unui medic sa refuze un pacient, sau sa-l trateze “în functie de posibilitati”. Pe de alta parte, medicii de familie sunt constrânsi de asa-numita reforma, care le-a legat mâinile. La începutul anului, când MSF a întocmit contractul-cadru, Colegiul Medicilor a fost exclus de la negocierile legate de contract, în ciuda faptului ca acesta este un contract colectiv de munca, în care medicii au “rolul principal”. Ei au fost nevoiti sa-l semneze cu toate dezavantajele acestuia, ca sa-si primeasca macar acei putini bani, cu care sa supravietuiasca.

Bani irositi

Principala cauza a crizei este, în mod evident, lipsa de fonduri. Pe lânga toate “gaurile negre” din bugetul de stat, sunt si câteva lucruri evidente, care agraveaza situatia. Astfel, scutirea de la plata asigurarilor de sanatate a Casei Nationale de Pensii reduce semnificativ fondurile, având în vedere numarul mare (aproximativ patru milioane) de pensionari. Nici macar nu este vorba de un gest caritabil, pentru ca asigurarile nu erau platite de pensionari, ci de Casa. Pe lânga aceasta, este acceptata chiar si neplata asigurarilor sociale a marilor întreprinderi de stat, lucru aberant.

Mai nou, medicii sunt obligati sa prescrie pacientilor cele mai ieftine medicamente, deoarece acestea se compenseaza în proportie de 50 la suta. Daca pâna în prezent, pe lista medicamentelor compensate existau mai multe produse cu aceeasi substanta activa, toate compensate în aceeasi masura, acum CJAS tine cont numai de pretul celui mai ieftin. Daca un bolnav vrea sau are nevoie de unul mai scump (si mai bun), sau nu se mai gaseste în farmacie pe cel mai ieftin, este nevoit sa plateasca diferenta din propriul buzunar, deoarece Casa nu plateste decât jumatate din pretul medicamentului mai ieftin, cu substanta activa respectiva. Astfel, la medicamentele straine se ajunge la compensari de 25 sau chiar 10 la suta, în functie de pret. La ora actuala, pretul este decisiv în stabilirea tratamentului, nu eficienta. Ministerul si CNAS sustin în mod obsesiv ideea eficacitatii egale a preparatelor continând aceleasi substanta activa, netinând cont de diferentele legate de absorbtia, metabolizarea medicamentului, respectiv de efectele secundare, care nu depind neaparat de substanta activa.

În aceasta situatie, medicii sunt obligati în continuare sa participe la diferite seminarii si congrese pentru acumularea celor mai noi cunostinte din domeniul medical, care le subtiaza semnificativ buzunarele, pentru ca apoi sa fie constrânsi sa prescrie medicamente ieftine, uneori chiar depasite. Scopul constrângerilor este unul singur: de a respecta un buget propus, acceptat si votat, dar total insuficient, în timp ce mii de miliarde, din banii asiguratilor, sunt blocate în Trezorerie, fara nici o explicatie.

Cuprinderea platii serviciilor medicale, a medicamentelor si materialelor sanitare din anul precedent, în bugetul anului urmator, duce la fiecare început de an la blocarea eliberarii medicamentelor în regim compensat si gratuit pe perioade mai mult sau mai putin lungi si reducerea fondurilor acordate pentru servicii medicale. O alta idee “geniala” pentru aprofundarea crizei a fost demararea în forta a reformei în spitale, înainte ca reforma din asistenta medicala prespitaliceasca (primara, ambulator de specialitate si serviciile de ambulanta) sa fie pusa la punct. În schimb, nu a fost realizat nici pâna în prezent un sistem informatic si de raportare unitara între esaloanele sistemului (primar; ambulator si spital), care sa reduca erorile si sa permita prelucrarea datelor în timp real. Astfel, atât medicii de familie cât si cei din spitale sunt nevoiti sa-si piarda jumatate din timpul care trebuia acordat bolnavilor, completând fel de fel de foi, registre si formulare.

Rezultatele faimoasei noastre reforme sunt destul de vizibile: sediile impunatoare ale Caselor de Asigurari, din banii asiguratilor. În conditiile în care starea de sanatate a populatiei este tot mai precara.

Ministerul se spala pe mâini

Mai sunteti curiosi sa aflati cine sunt vinovati de situatia în care ne aflam? Iata punctul de vedere al Ministrului Sanatatii, pe baza declaratiilor de presa: “În primul rând, vinovati sunt medicii de familie, care trimit bolnavii la spital sau le prescriu medicamente scumpe. Apoi gropile din carosabil, care pot produce accidente ce suprasolicita serviciile medicale. Urmeaza directorii de spital, care nu reusesc în unitatile lor sa ofere servicii medicale cu preturi din “est” la standarde din “vest”, si nu în ultimul rând parintii, care nu-si supravegheaza copiii, expunându-i riscului de a se îmbolnavi prin consum de alcool si tutun. La aceste afirmatii nu putem adauga decât ca, daca o mai tine tot asa cu solutionarea crizei, încet-încet bolnavii vor constitui o specie pe cale de disparitie.