Medjugorie – dosarul unei mistificări (II)

La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spațiu al “schismei, dezordinii religioase, neascultării și activității anti-ecleziastice”. Caracterizarea, care aparține lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al așezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendința lumii contemporane de a îmbrățișa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.

Aminteam în numărul anterior că proliferarea fenomenului Medjugorie nu ar fi fost posibilă fără ezitările, bâlbâielile și chiar duplicitatea oficialilor de la Vatican, care, în dorința de a valorifica valul de fervoare oarbă a maselor de pelerini, au ignorat sau minimalizat semnalele de avertisment trimise de episcopii catolici din zona Mostar și din fosta Iugoslavie. Prima atenționare a venit din partea episcopului de Mostar în anii ț80, Pavao Zanic, un ierarh a cărui devoțiune ferventă față de Fecioara Maria era arhicunoscută, fiind concretizată prin numeroase pelerinaje la Lourdes, loc recunoscut oficial de Biserica Romano-Catolică ca spațiu al unor apariții mariane miraculoase. La început, episcopul Zanic a crezut și el în validitatea misterioaselor vedenii de la Medjugorie, însă foarte curând convingerile sale au făcut loc scepticismului. El a început să pună la îndoială credibilitatea martorilor aparițiilor după ce a observat o mulțime de neconcordanțe și inexactități în declarațiile celor care pretindeau că o văd pe “Gospa”.

Contradicții și false profeții

Astfel, la o lună după începerea aparițiilor, episcopul Zanic a plecat la Medjugorie pentru a sta de vorbă cu cei șase tineri “vizionari”. Iată cum își amintește Zanic discuțiile:” Le-am poruncit tuturor să jure pe cruce că vor spune numai adevărul. Prima a depus mărturie Mirjana Dragicevic, care a afirmat: “Ne-am dus să ne uităm după capre” (referire la episodul din 24 iunie 1981, când tinerii au văzut-o pe “Gospa” pentru prima dată, pe dealul de lângă Medjugorie -n.r.), când dintr-o dată, vicarul parohiei a întrerupt-o și mi-a zis că tinerii se duseseră să fumeze pe deal, pentru a se ascunde de părinți.’Stai puțin, Mirjana, am spus eu, tu depui mărturie sub jurământ. Te-ai dus pe deal după capre?. “Scuzați-mă”, a răspuns ea, lovindu-se cu mâna peste gură. Ne-am dus să fumăm.”

Treptat, Zanic a remarcat o sumedenie de contradicții și neadevăruri flagrante în declarațiile și comportamentul principalilor actori ai evenimentelor de la Medjugorie. Unul dintre acestea se referea la “marele semn” pe care “Gospa” ar fi urmat să-l facă pentru a le dovedi tuturor veridicitatea aparițiilor ei. Jurnalele și interviurile luate tinerilor menționau ziua de 3 iulie, 1981, ca prima dată a producerii semnului:”Acesta va fi permanent…nu va putea fi anihilat. Va fi vizibil pentru toți.” Miracolul s-a amânat, așa că, pe 28 august, 1981, “profeții” au spus că semnul va veni curând. Pe 29 august, 1981, mesajul transmis a fost…”aveți puțină răbdare”. Vara și toamna au trecut însă fără nici un semn, pentru ca apoi tinerii să transmită că semnul va fi vizibil la 8 decembrie, 1981. Următoarele date propuse au fost Crăciunul și luna ianuarie 1982. Într-o scrisoare semnată de Ivan Dragicevic era pronunțată data de 9 mai, 1982… bineînțeles, semnul promis a întârziat să apară.

Batista însângerată

Un alt episod ciudat menționat de episcopul Zanic se referă la o întâmplare relatată în jurnalul lui Vicka Ivanovic, referitoare la “batista însângerată”. La un moment dat, în Medjugorie s-a vorbit despre un taximetrist care a călcat un bărbat plin de sânge. Acesta i-a dat șoferului o batistă plină de sânge și i-a spus să o arunce în râu. În timp ce se îndrepta spre apă, taximetristul ar fi fost oprit de o femeie îmbrăcată în negru care i-a cerut să-i dea o batistă. Șoferul i-a oferit propria batistă, dar în acel moment a auzit-o pe femeie spunând:” nu aceasta, ci batista însângerată”. Taximetristul i-a îndeplinit dorința, moment în care a auzit următoarele cuvinte:”Dacă ai fi aruncat batista în râu sfârșitul lumii ar fi venit instantaneu.” Vicka Ivankovic a notat în jurnalul ei că a întrebat-o pe “Gospa” dacă acest eveniment este adevărat, iar apariția i-a răspuns:”Da, este adevărat. Bărbatul plin de sânge a fost fiul meu, Isus, iar eu eram femeia în negru”. Comentariul episcopului, menționat în raportul său, “Adevărul despre Medjugorie”, este elocvent:” Ce fel de teologie este aceasta? Din această mărturie reiese că Iisus vrea să distrugă lumea dacă o batistă este aruncată în râu iar Fecioara Maria este cea care salvează lumea!”.

“Gospa” ecumenică

Alte nenumărate episoade cel puțin ciudate au întărit convingerea episcopului Zanic că aparițiile de la Medjugorie nu au nimic de-a face cu Fecioara Maria. Astfel, unele din declarațiile “Gospei” erau în contradicție flagrantă cu dogmele catolice, mergând până la subminarea autorității bisericii, în timp ce altele erau de-a dreptul hilare, confirmând parcă definiția “Tratatului de Teologie Mistică” din 1923, scris de Părintele Farges, potrivit căruia “în timp ce viziunile divine poartă atributele gravității și maiestății lucrurilor divine, figurile diabolice au ceva nedemn de Dumnezeu, ceva ridicol, extravagant, dezordonat sau irațional în ele”.

O scurtă trecere în revistă este edificatoare în acest sens. În cartea părintelui Yanko Bubalo este menționat că în 25 iunie, 1981, Mirjana i-a cerut “Fecioarei” un semn…și acele ceasului ei s-au inversat (p.22-25); 27 iunie, 1981 – “vizionarii” au declarat că “Gospa” a dispărut de mai multe ori pentru că oamenii au călcat pe voalul ei (p. 29-32); 2 august, 1981 – cei prezenți au atins unul câte unul “voalul, capul, mână și hainele apariției. “La sfârșit Fecioara părea murdară, plină de pete” (p.73-74); toamna lui 1981 – Jakov a întrebat-o pe “Fecioară” dacă Dinamo, echipa de fotbal din Zagreb, va câștiga titlul de campioană. Această întrebare a fost urmată de hohote de râs din partea celorlalți “vizionari” (p.154-157).

O serie de afirmații făcute de “Gospa” se bat cap în cap cu dogma Bisericii Catolice, conform căreia mântuirea se obține numai în cadrul ei, prin credința în Hristos, fiul lui Dumnezeu, și în primatul papal:”Toate religiile sunt egale în fața lui Dumnezeu” (Chronological Corpus of Medjugorje, p. 317), “Dumnezeu conduce toate confesiunile așa cum un rege își conduce supușii, prin intermediul slujitorilor săi”( Aparițiile de la Medjugorie – Svat Kraljevic, 1984, p. 58), “Musulmanii și ortodocșii, la fel ca și catolicii, sunt egali în fața Fiului meu și a mea, pentru că toți sunteți copiii mei” ( Fecioara Maria apare în Iugoslavia – Pr. Marjan Ljubic, p. 71).

Merită amintite și răspunsurile la întrebările: “Când primește bebelușul un suflet viu?” – Gospa: “La patru luni și jumătate”, și “Sunt adevărate manifestările OZN? – Gospa: “Da.”

Atac la episcop

Nu în ultimul rând, se cuvin menționate și manifestările care subminează autoritatea Bisericii Catolice, acesta fiind unul din cele mai clare semne în teologia catolică atestând falsitatea unei apariții. La 21 iunie, 1983, “Gospa” transmite prin Ivanka Ivankovic: “Spune-i Părintelui Episcop (Zanic) că îi solicit acceptarea urgentă a evenimentelor din parohia Medjugorie…Îi trimit penultimul avertisment. Dacă nu se convertește, judecata mea, la fel ca a fiului meu Isus, îl va lovi”. Cu un an înainte, în luna ianuarie, “Gospa” declarase prin Vicka Ivanovic că doi preoți franciscani, excluși din ordinul lor și suspendați de episcop, pot continua să oficieze Liturghia și să primească confesiuni.

Cât privește vindecările miraculoase despre care adepții fenomenului Medjugorie susțin că abundă în zona aparițiilor Gospa, episcopul Zanic a scris în raportul său că ” au fost menționate 50 de vindecări miraculoase, apoi 150, 200, 300 și așa mai departe. Laurentin ( Rene Laurentin, unul din cei mai mari specialiști catolici în mariologie, adept al fenomenului Medjugorie – n.r.) a ales 56 de dosare și le-a trimis la “Bureau medical de Lourdes”. În buletinul din aprilie 1984, doctorul Theodore Mangiapan i-a răspuns că aceste dosare n-au valoare practică. Nici măcar o singură vindecare n-a fost validată.”

În fine, un ultim motiv pentru care episcopul Zanic a refuzat să creadă în valabilitatea aparițiilor de la Medjugorie a fost incredibila lor frecvență și longevitate. Atfel, dacă la Lourdes (februarie-iulie 1858) și la Fatima (mai-octombrie 1917), presupusele viziuni ale Fecioarei Maria au durat câte șase luni, înregistrându-se un număr de 18, respectiv 6 apariții, la Medjugorie viziunile zilnice datează de peste 25 de ani și încă nu au încetat, cifrându-se deja la peste 30 000.

În numărul următor, detalii despre modul duplicitar în care ierarhia catolică a reacționat față de măsurile luate de episcopul Zanic pentru stoparea fenomenului Medjugorie, precum și despre rolul jucat de călugării franciscani din zonă în propagarea “aparițiilor” din localitatea bosniacă.

Ioan BUTIURCÄ‚