Atunci când Viaţa învinge Moartea

Crestinismul, asa cum îl cunoastem, nu ar fi existat fara Învierea lui Cristos. Suferinta rastignirii pe Cruce si bucuria Învierii reprezinta temelia învataturii crestine. Deoarece crestinii apuseni si cei rasariteni sarbatoresc Pastele la date diferite, aceste pagini vor fi dedicate acelora care se bucura în aceste zile de victoria lui Isus asupra Mortii.

Pentru credinciosii romano-catolici din Târgu Mures, Învierea Domnului reprezinta mult mai mult decât bucuria din Duminica Pastelui. Saptamâna dinainte de sarbatoare este una a trairii intense a suferintelor Mântuitorului, a parcurgerii alaturi de acesta a drumului de intrare în Ierusalim, a emotiilor Cinei celei de Taina, a suferintelor de pe Calea Crucii si a supliciului Rastignirii pe Cruce. Momentul culminant este moartea si înmormântarea lui Isus. Martea si vinerea, credinciosii participa la cele 14 momente ale Caii Crucii care reprezinta drumul lui Cristos de la locul în care a fost condamnat la moarte, pâna la Golgota.

În Joia Mare, crestinii celebreaza instituirea Euharistiei prin Cina cea de Taina, culoarea dominanta a serviciilor divine fiind albul. Sfânta Euharistie (Cuminecatura) este scoasa din Tabernacol si pusa în Sacristie, într-un loc ascuns de privirile oamenilor.

O zi fara liturghie

Vinerea Mare este dedicata ceremoniilor reunite sub numele generic “Prohodul Domnului”. Aceasta zi este singura din an în care nu se celebreaza Sfânta Liturghie. E o zi de jale si întristare, pentru ca în acea vineri Isus a fost rastignit pe cruce. Corul cânta fragmente din Evanghelie care dramatizeaza evenimentele din ziua respectiva, nu înainte ca preotii sa rosteasca un sir de rugaciuni destinate atât crestinilor, cât si ateilor si necredinciosilor. Apoi Crucea din altar este ridicata si acoperita cu o pânza violeta pe care preotul o desface cântând în crescendo: “Iata semnul Crucii prin care a fost mântuita lumea!”. În finalul ceremoniei, de-a lungul careia nu se da nici o binecuvântare, Crucea este pusa lânga mormântul simbolic al lui Isus.

Bucuria învierii

Cea mai fastuoasa ceremonie a sarbatorii pascale are loc în noaptea de sâmbata spre duminica. În Sâmbata Mare, liturghia începe la orele serii în afara bisericii, unde se amenajeaza un loc pentru foc. De aici, preotul va aprinde lumânarea cea mare din care le ofera credinciosilor lumina Învierii. Urmeaza apoi un cântec gregorian, “Exultet” (Bucurati-va) care cuprinde punctele principale ale Mânturii omului, de la crearea sa pâna la Rastignirea lui Cristos. Dupa “Exultet” urmeaza o serie de noua lecturi din Vechiul Testament, din Psalmi si din Noul Testament si predica. Un alt moment al acelei nopti este ceremonia “Sfintirii apei” cu care se boteaza copiii de-a lungul întregului an. Credinciosii de la toate cele sase parohii romano-catolice din oras se îndreapta apoi pe jos spre catedrala din centru. Aici, crestinii înconjoara de trei ori parcul, cânta un Te Deum si sunt binecuvântati cu ostie. Slujba se termina la ora 2 dimineata.

Duminica Sfânta

În prima zi de Pasti oamenii vin la biserica cu diferite alimente si bauturi care sunt binecuvântate dupa liturghie. Obiceiul e ca dupa ce credinciosii ajung acasa sa guste din mâncarea sfintita. În aceasta duminica si în zilele de dupa exista obiceiul ca tinerii sa mearga “la udat” tinerele fete. Initial, acest obicei era unul “evanghelizator”, în sensul ca mesagerii raspândeau între crestinii vestea buna a Învierii lui Cristos. Ouale rosii pe care le primesc mesagerii simbolizeaza la rândul lor victoria Vietii asupra Mortii prin Învierea lui Isus. Fie ca aceste sarbatori sa aduca în sufletele credinciosilor romano-catolici linistea si pacea de care au nevoie pentru a-si putea trai în continuare viata în spiritul învataturii lui Cristos.

Multumim pentru informatiile furnizate parintelui Bako Pall de la Manastirea Franciscana din Târgu Mures.

Un singur Dumnezeu, doua învieri

Data Pastilor crestine depinde de doua fenomene naturale, dintre care unul cu data fixa, legat de miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca (echinoctiul de primavara, care cade totdeauna la 21 martie), iar altul cu data schimbatoare, legat de miscarea de rotatie a lunii în jurul Pamântului (luna plina de dupa echinoctiul de primavara, numita si luna plina pascala). Aceasta din urma face ca data Pastilor sa varieze în fiecare an, caci luna plina pascala apare pe cer în unii ani mai aproape de echinoctiu, în altii mai departe de el. Data poate varia într-un interval de 35 de zile, între 22 martie si 25 aprilie.

Calendarul iulian adoptat de romani facea ca între anul calendaristic si cel astronomic sa existe o diferenta (ce se cumula de la an la an) de 11 minute si 14 secunde. Papa Grigorie al XIII-lea, la sugestia unor astronomi ai vremii, a îndreptat pe 24 februarie 1582 calendarul, suprimind cele 10 zile cu care ramasese în urma anul calendaristic (5-14 octombrie) si restabilind echinoctiul de primavara la 21 martie. Calendarul gregorian a fost acceptat apoi, treptat, de toate tarile occidentale, Biserica Ortodoxa Româna adoptându-l în 1924 (statul roman îl adoptase din 1919).

Crestinii catolici si majoritatea celor protestanti sarbatoresc Pastile conform calendarului gregorian, iar cei ortodocsi conform calendarului iulian.

Din pacate, crestinii nu prea au motive de a spera ca vor sarbatori la aceeasi data Învierea lui Cristos. Cea mai recenta si serioasa propunere pe tema datei Pastilor este formulata în Documentul de la Aleppo, adoptat la întâlnirea organizata de Consiliul Mondial al Bisericilor si Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu, în martie 1997, la Aleppo, Siria.

Documentul de la Aleppo trece în revista istoria problemei datei Pastilor, si subliniaza importanta marturiei comune date de crestini privind Învierea, care sta în centrul credintei crestine. Textul propune sa fie luate în consideratie dispozitiile Primului Conciliu Ecumenic (Niceea, 325 dC), dar principiile sa fie refacute conform descoperirilor stiintifice moderne, folosind ca baza de calcul meridianul Ierusalimului, locul mortii si învierii lui Cristos. Recalculând astfel data Pastilor a fost stabilit un nou Paschalion, care cuprinde datele pe anii urmatori. Aceste date nu coincid complet cu datele calendarelor catolice sau ortodoxe, fiind însa mai apropiate de datele Apusului decât de cele ale Rasaritului. Textul de la Aleppo mai propune ca, deoarece datele Pastilor dupa calendarul gregorian si cel iulian au coincis în 2000, acest an sa fie anul începerii folosirii noului mod de calcul propus în document. Din nefericire, propunerile din documentul de la Aleppo nu au fost universal acceptate, în special în sânul Ortodoxiei. Unii ortodocsi au obiectat faptul ca în noua formula de calcul, Pastile vor cadea în unii ani la aceeasi data cu Pastile evreiesti, ceea ce, au afirmat ei, este inacceptabil în traditia ortodoxa. De asemenea, Ortodoxia se confrunta cu o grava problema, deoarece atunci când în trecut a încercat sa îsi schimbe calendarul, în sânul ei au aparut schisme care nici acum nu au fost vindecate.