Aurul verde al Gurghiului în grija Composesoratului de Pădure

Trecând în sus pe Valea Gurghiului te întâmpină un peisaj mirific oferit de Măria Sa Natură unde codrul e stăpân, cel care veghează de când lumea asupra oamenilor locului. Astel de oameni i-am găsit la Gurghiu, care administrează o parte din aurul verde al văii, respectiv Composesoratul de Pădure Gurghiu. Fiind curioşi despre ce poate să însemne un astfel de composesorat gazdă ne-a fost chiar preşedintele acestuia Mariua Şiara. Ştiam câte ceva despre ce înseamnă un composesorat, dar nu în aprofunzime, fapt pentru care l-am rugat să ne povestească cam ce e acela un composesorat, în cazul de faţă cel din Gurghiu. Iată ce a ieşit :

Reporter : Multă lume tot aude de composesorate de pădure. Ce sunt ele de fapt ?

Marius Şiaria : Composesoratul este o proprietate privată de grup care funcţionează ca şi o societate pe acţiuni. Noi primim o anumită redevenţă pe păşunat şi pe masa forestieră care se exploatează în fiecare an, conform unui amenajament silvic pe 10 ani şi banii se redistribuie la proprietari. Plătim impozitul pe teren, cam mult ce-i drept, la fel şi adminisztrarea, paza, dar totuşi rămân ceva bănuţi pe care trebuie să-i dăm oamenilor.

Aceste composesorate au fost înfiinţate pe vremea Mariei Tereza, când pădurile au fost date comunităţilor pentru nevoile locale. Toate comunele de pe Valea Gurghiului deţin composesorate, până şi Adrian, Caşva, Glăjărie, Orşova. Practic toate localităţile deţin păduri şi păşuni în cadrul unui composesorat. Composesoratele s-au reînfiinţat după revoluţie, prin reconstituirea dreptului de proprietate pe Legea 18, o dată cu reconstituirea tuturor drepturilor de proprietate

Rep.: Cum este structurat composesoratul din Gurghiu structurat ?

M. Ş.: Composesoratul Gurghiu este format din composesoratul de pădure şi cel de păşune. Ele sunt un tot unitar, nu pot fi despărţite. Composesoratul de pădure deţine undeva la 426,5 hectare de vegetaţie forestieră, unde mai avem de primit încă 126,6 ha, care ne-au fost retrocedate de către comisia locală şi cea judeţeană prin reconstituirea dreptului de proprietate. Încă nu am putut să intrăm în posesia lor pentru că aceeaşi suprafaţă o revendică şi primăria Gurghiu. Acest lucru face obiectul unui litigiu între primărie şi Romsilva, şi sperăm să intrăm în posesie şi cu restul de suprafaţă. Păşune avem 388 de hectare, împărţită în două zone, sub Pădurea Mociar, şi pe Osoi, în zona Păuloaia. Păşunea este arendată prin licitaţie la un agent economic local, care are o fermă de taurine, de la care obţinem o redevenţă pe an, bani care se redistribuie la membrii composesortaului.Din acest punct de vedere e destul de simplu, cu pădurea avem contract de administrare cu RNP Romsilva, respectiv Ocolul Silvic Fâncel. Totul se rezolvă prin ei, licitaţiile pe masă forestieră, organizate la nivelul Romsilva Mureş. Plătim contracost administrarea vegetaţiei forestiere şi primim o anumită cotă parte din venit care se redistribuie la oameni, membrii composesori.

Rep.: Cine face parte din acest composesorat ?

M. Ş.: Membrii composesori sunt undeva la 130, grupaţi în trei categorii. Cei care au pădure, proprietari care au doar păşune şi cei care au şi una şi alta, pădure şi păşune. Aceştia din urmă sunt cei mai avantajaţi, care i-au bani din două părţi. Ei sunt urmaşii foştilor proprietari de dinainte de război. În 1947 făcându-se naţionalizarea li s-au luat acest drept, după care au venit legile prin care au reintrat în posesia acestor păduri. Prin lege care s-a dat am reuşit să obţinem 424 plus 126,5 hectare, de care încă nu suntem puşi în posesie. E un lucru destul de complicat acest litigiu, e o chestie destul de încurcată. Oamenii aşteaptă să intre în posesia acestei suprafeţe de 126,5 ha şi primăria nu prea ne ajută din acest punct de vedere pentru că şi ea e implicată. Nu suntem cu ei implicaţi într-un litigiu direct. Am obţinut o sentinţă judecătorească definitivă, primăria nu s-a conformat şi a trebuit să facem o executare silită.

Problema este că în zonă sunt disponibile vreo 70 de hectare din 126,5 şi atunci am încercat să obţinem un alt amplasament unde să cuprindem întreaga suprafaţă, să nu fracţionăm cele peste 126 de hectare. Am făcut o adresă la comisia judeţeană şi acum aşteptăm să se termine litigiul între Romsilva şi primăria Gurghiu, să vedem unde mergem cu cele 126,5 ha, pe un alt amplasament sau pe cel vechi. Celor din composesortat le spun să aibă răbdare, nu avem ce face deoarece ni s-a spus că până nu se rezolvă litigiul nu se poate face nimic.

Rep. : Cum este condus composesoratul din Gurghiu şi ce atribuţiuni au membrii acestuia ?

M. Ş.: Avem un Consiliu de Administraţie format din cinci membri, preşedinte, vicepreşedinte, secretar, casier, şi încă un mebru. Sunt cinci mebri în cazul în care în urma unui vot să apară o departajere. Vorbim aici de o proprietate indivizibilă, nu poţi tu ca un composesor să zici că vrei să te separi pentru că aşa vreau tu, ai 10 hectare şi faci ce vrei. Nu se poate, proprietatea este indivizibilă şi se exploatează în grup. Nu se poate înstrăina decât către alţi membrii. Nu se poate înstrăina unei persoane care nu face parte din composesorat. Dacă vrea cineva să intre în composesorat cu o anumită suprafaţă de pădure este bine primit, dar de vândut se poate doar între membrii composesori. Şi la bunicii mei am găsit acte de vânzare-cumpărare din 1920-1930 prin care ei au cumpărat pădure de la alţi membrii composesori. Dar nu se poate înstrăina către un terţ. Există totuşi nişte prevederi prin votul a 70 % a membrilor prin care se poate vinde. Este un statut al composesoratului care prevăd sancţiuni până la excludere pentru cei care încalcă regulilor. Au mai fost persoane care au făcut parte din Consiliul de Administraţie şi nu s-au conformat hotărârilor Adunării Generale. Este forumul suprem de conducere. Hotărârile care se iau în cadrul Adunării Generale sunt respectate şi puse în practică de Consiliul de Administraţie. Au fost cazuri de excludere când s-a încălcat acest lucru.

Rep.: Viitorul sună bine. Chiar aşa să fie pentru un composesorat cum e cel din Gurghiu ?

M. Ş.: Problema e că sunt cheltuieli destul de mari în ce priveşte administrarea. Noi trebuie să plătim impozit pe venit, impozit pe terenuri. Plătim primăriei Gurghiu pe păşune şi pe pădure undeva la 183 de milioane lei vechi pe an. Eu zic că e destul de mult. Asta nu ne ajută prea mult. Deocamdată suntem în câştig, oamenii sunt mulţumiţi, lucru remarcat în cadrul celor două Adunări Generale din an, una în primăvară şi una în toamnă, unde se discută problemele, se face bilanţul. De când sunt la conducerea composesoratulu am reuşit să fac un lucru important, şi anume întăbularea. Este un act important, să ai o siguranţă, să fi proprietar, să ai un act de întăbulare făcut până acum. Noi am început cu păşunea de la Osoi, acum urmează păşunea Mociar. Pe păduri avem, se găseşte în cartea funciară şi aşteptăm cele 126,5 hectare să le putem înscrie în cartea funciară, să avem siguranţa că suntem proprietari cu adevărat. De când e consiliul nou de administraţie venitul pe hectar pe care îl obţine un membru al composesoratului a crescut undeva de două ori. S-a făcut o administrare mai bună.

Rep.: Cum e relaţia cu Romsilva ?

M. Ş.: Lucrăm cu Romsilva, chiar dacă ei au tarife mai mari dar totuşi avem o anumită siguranţă. E ca un fel de Big brother. Au fost composesorate mai mici care au negociat şi au încheiat contracte de exploatare cu anumite firme care, după ce au scos lemnul nu au mai plătit, sau au plătit o anumitză parte. Am ales administrarea de către Romsilva pentru că e mai sigur. Am zis că plătim mai mult dar avem o anumită siguranţă care nu am obţine-o în alte condiţii, de negociere directă. Au fost cazuri în care conducerea anterioară a composesoratului a făcut negociere directă cu agenţi economici. E o chestie cu două tăişuri, pot trezi suspiciuni, aranjamente, şi noi am dorit să le eliminăm. De aceea totul se face înre-un cadru organizat la Romsilva.