BĂTĂLIA FINALĂ – creştinism contra gnosticism (II)

Ce au în comun filme ca Harry Potter, Războiul Stelelor, Matrix cu masoneria, mişcarea New Age şi secta raelienilor? Aparent, nimic. În realitate însă, ideile care străbat ca un fir roşu filmele de la Hollywood, societăţile secrete, spiritualitatea alternativă sau clonarea provin din una şi aceeaşi rădăcină ideologică, numită gnosticism.

Filmele şi cărţile pomenite mai sus pregătesc terenul pentru acceptarea tezelor gnostice, inculcând într-un mod foarte subtil mesaje pe care, aparent, nimeni nu te obligă săle adopţi. La o privire mai superficială, ambalajul ideatic al filmelor este lăudabil în multe privinţe – ne sunt oferite lecţii valoroase de viaţă şi eroi admirabili. O dată “lecţia” inoculată, urmează al doilea pas: îmbrăţişarea crezurilor gnostice şi iniţierea în ideile new age, în mişcarea raeliană sau în francmasonerie. Aici ţi se explică în detaliu, ceea ce un film ca Matrix înfăţişează sumar sutelor de milioane de cinefili din întreaga lume. Cei care au văzut prima parte din Matrix îşi amintesc că, la începutul filmului, Morpheus, un bărbat cu ochelari rotunzi, se apropie de Neo Anderson, un tânăr care simte că ceva e putred în lume. “Eşti un sclav, Neo”, îi spune Morpheus. “Tu, ca şi toţi ceilalţi, te-ai născut în robie – eşti ţinut într-o închisoare pe care nu o poţi mirosi, gusta sau atinge. O închisoare pentru mintea ta.”Morpheus ţine două pilule în mâini, una albastră şi alta roşie, pe care i le arată lui Neo: “Aceasta este ultima ta şansă; după asta, nu mai există cale de întoarcere. Iei pilula albastră şi povestea s-a sfârşit. Te vei trezi în patul tău şi vei crede orice vrei să crezi. Dacă iei pilula roşie vei ajunge în Ţara Minunilor şi îţi voi arăta cât de adâncă este gaura iepurelui.” Neo alege pilula roşie. Povestea simbolizează perfect mesajul gnosticismului, o doctrină care pretinde că adevărurile ultime religioase şi filosofice pot fi dobândite printr-o cunoaştere secretă.
Matrix şi gnoza

Concret, Morpheus îi dezvăluie lui Neo că oamenii sunt prinşi în capcana unei false “realităţi”. Cum s-a ajuns aici? Cu mai mult timp în urmă, oamenii l-au creat pe Matrix, o entitate artificială inteligentă. Având nevoie de energia oamenilor pentru a supravieţui, Matrix  creează o lume virtuală, generată de computere – lumea în care credem că trăim – pentru a-i înrobi pe oameni într-un laborator uriaş şi a le absorbi energia cu ajutorul “agenţilor”.
Cu toate acestea, un om reuşeşte să elibereze o altă fiinţă omenească şi să o înveţe ce este adevărul înainte de a muri. Oracolul (un profet) prezice că într-o zi, va apărea un om care-i va elibera pe semenii săi şi îi va aduce în Zion, ultimul oraş al oamenilor liberi. Bătălia care va aduce eliberarea finală va fi câştigată cu ajutorul Alesului, întruchipat de personajul Neo. Iată “traducerea” poveştii în cheie gnostică. Două puteri supreme sau doi dumnezei se luptă pentru supremaţie: Dumnezeul necunoscut şi bun, din care au emanat spiritele oamenilor şi Demiurgul, cel  care a creat universul material şi trupurile degradabile ale oamenilor. Folosindu-se de demoni şi de puterea iluziilor acestei lumi, Demiurgul îi ţine aserviţi pe oameni, care trăiesc ignorându-şi condiţia divină. Doar cei care dobândesc cunoaşterea esoterică ajung să se unească cu divinitatea, urmând sfaturile maeştrilor sau ghizilor spirituali. În Matrix, Zion şi locuitorii săi simbolizează tărâmul Dumnezeului necunoscut şi bun şi pe oamenii care şi-au cunoscut adevăratul sine. Aceştia se luptă cu Matrix  şi cu agenţii săi, reprezentanţii Demiurgului şi ai arhonţilor, creatorii lumii iluzorii, care-i înrobeşte pe oameni şi îi împiedică să-şi dea seama de puterile lor spirituale. Morpheus şi echipa sa sunt gnostici, iar Neo, călăuzit de ghidul Morpheus, va deveni în cele din urmă “Hristos”, Alesul care va oferi gnoza mântuitoare celorlalţi muritori.
O alegere falsă

Scena în care Morpheus îi oferă lui Neo alegerea între “cunoaştere” şi “sclavie” exemplifică de minune oferta axiologică a societăţii şi culturii zilelor noastre. De fapt, este vorba de o falsă opţiune. Pe de o parte, pilula albastră simbolizează relativismul material – credinţa că nu există adevăr absolut, nici bine sau rău, sau, după cum spune Morpheus, “crezi în ceea ce vrei să crezi”. Consecinţa e clară: “Te trezeşti în pat”. Cu alte cuvinte, te mulţumeşti cu o viaţă de confort, bani, plăceri hedoniste, succes social, fără să mai încerci să pătrunzi dincolo de efemerul existenţei. Pilula albastră, oferită pentru a-ţi stimula ego-ul, este servită în cărţi, mass-media, prin intermediul universităţilor, avansării pe scara socială, intrarea în rândul “elitelor”. Pe de altă parte, pilula roşie simbolizează gnosticismul, credinţa că realitatea, al cărei substrat este divin, poate fi manipulată de oricine deţine “cunoaşterea secretă”.
Spre deosebire însă de filme, unde nu este obligatoriu să iei în serios “tărâmul minune al gnosticilor”, mişcarea New Age, religia raeliană şi francmasoneria pretind o “transformare” totală a celui iniţiat. Pentru a te alătura acestor grupări, trebuie să înghiţi pilula roşie. În cazul masonilor, Dumnezeul necunoscut este Marele Arhitect inaccesibil, înconjurat de divinităţile sale – membrii lojilor masonice. În mişcarea New Age, divinitatea este o “energie” impersonală, iar la raelieni, este vorba de Elohim, fiinţele extraterestre care au creat viaţa pe pământ în urmă cu 25 de mii de ani.
Cele trei grupări îl identifică pe “Demiurg” cu Dumnezeul creştinilor, iar pe demoni cu bisericile tradiţionale creştine, care ar ţine omenirea încătuşată în “realitatea” falsă a Revelaţiei creştine, împiedicând-o să devină conştientă de propria-i divinitate.
Cum putem să ne dăm seama dacă un film, un roman, o mişcare sau o organizaţie împărtăşesc viziunea gnostică sau creştină asupra lumii? Examinând conceptele acestora despre Dumnezeu, om sau lume.
Este Dumnezeu unica divinitate sau mai există o forţă malefică de acelaşi rang? Este Dumnezeu cineva cu care poţi avea o relaţie de iubire personală sau divinitatea este o forţă impersonală pe care o poţi folosi cum vrei?
Este Iisus din Nazaret unicul Mântuitor sau există mai mulţi “Hristoşi”? Omul este o creatură iubită sau o parte a divinităţii care trebuie eliberată? Este omul o unitate a trupului şi sufletului sau doar un spirit încarcerat în trup? Salvarea omului vine de pe urma harului lui Dumnezeu sau datorită  “cunoaşterii secrete” dobândite prin antrenament (gnoză)? Este creaţia bună şi reală sau rea şi iluzorie – un fel de închisoare? Răspunsul dat de fiecare dintre noi acestor întrebări se va răsfrânge asupra întregii noastre vieţi. Atât pe pământ, cât mai ales în eternitate.