Educatie

Coabitare pe muchie de…gard la Unirea

unirea no commentS-au făcut încet două luni de coabitare pe muchie de…gard între nou-înfiinţatul Liceu Teologic Romano-Catolic şi Colegiul Naţional „Unirea”. Două luni în care ambele se studiază peste gard, fără prea mare încredere în vecin şi sceptici în ce priveşte ziua de mâine. Colegii de până mai ieri au devenit, în cel mai bun caz, invizibili. Despărţiţi de…mai nimic, în afara unei intrări noi pentru elevii de la Liceul Teologic şi a interdicţiei, deocamdată deseori ignorate de către elevi, de a mai folosi curtea generoasă a Colegiului. În urma zvonurilor cum că de vină pentru separarea mult mai pregnantă decât era prevăzut anterior ar fi ba Inspectoratul şcolar, ba Consiliul de Administraţie al Colegiului, am provocat la o discuţie pe directorii celor două şcoli. Relatarea filmului despărţirii provine de la directoarea Colegiului „Unirea”, Andreea Năznean şi este confirmată atât de directorul Liceului nou înfiinţat, dr. Tamásy Zsolt, precum şi de informaţiile dobândite de-a lungul timpului de la Inspectoratul Şcolar Mureş şi profesori.

 Uite protocolul, nu e protocolul

De exemplu este cunoscut protocolul conform căruia, pentru înfiinţarea Liceului confesional Colegiul „Unirea” urma să renunţe la câte o clasă de început de ciclu, efectivele noii şcoli urmând a fi completate cu clase de la Liceul „Bolyai”. „Ne-am obişnuit cu toţii cu ideea, cu faptul că vom funcţiona cu trei clase în minus”, îşi aminteşte directoarea Andreea Năznean. Un protocol despre care nu se mai vorbeşte, şi a cărui nerespectare a dus la reducerea drastică a efectivelor Colegiului „Unirea”, în mod oficial încă cea mai bună şcoală din judeţ. A rămas fără o bună parte a pepinierei pe care o creştea pentru înalta performanţă. Nu mai este vorba doar despre nişte clădiri. Suspiciunile reciproce, deşi nu sunt recunoscute oficial, nu ar trebui deci să mire pe nimeni. Toţi cei implicaţi recunosc faptul că valoarea unei şcoli nu vine din clădiri, ci din spiritul din ea. „Dar nici să faci dintr-o şcoală de elită una de cartier”, a fost de părere Năznean.

Cei doi directori la aceeaşi masă 3,2,1, începe filmul

După începerea vacanţei de vară, în 25 iunie, directoarea colegiului a fost invitată la mai multe şedinţe cu părinţii. Elevii claselor II B şi IV B, mai precis învăţătoarele acestora, au anunţat că doresc şi ele să treacă în structura liceului romano – catolic. Asta în condiţiile în care Colegiul „Unirea” ceruse deja 8 săli de clasă în incinta Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, săli în care să fie mutat temporar întreg ciclul primar până la finalizarea promisei mansardări, asupra căreia vom reveni. „Învăţătoarele de la secţia maghiară m-au sunat să îmi spună că ele nu doresc să plece cu secţia română la Brâncuşi, ele doresc să rămână în sala în care au fost şi până atunci şi să treacă în structura Liceului romano – catolic. Discutaseră deja cu părinţii, hotărârea era luată, eu am fost invitată doar să asist la şedinţele claselor IB, III B şi IV B, precum şi II B. După cum vedeţi toţi părinţii au semnat în unanimitate. Ba mai mult la unii copii au semnat chiar ambii părinţi că nu mai doresc să facă parte din Colegiul Unirea ci doresc să treacă la Liceul romano catolic. Recunosc pe mine m-a întristat acest lucru. Noi, mă refer la toate conducerile Colegiului, de câte ori am luat o hotărâre pentru şcoală am implicat ambele secţii deopotrivă. Am fost puşi în faţa faptului împlinit, haideţi la şedinţă că noi vrem să plecăm”, a explicat în continuare Năznean. Aceasta s-a declarat încă şocată de întrebarea unei mămici din timpul şedinţei, care vroia să afle de ce nu au fost incluse în planul de şcolarizare pentru anul 2015 – 2016 şi clasele de început de ciclu la secţia maghiară dacă directoarea susţine că a luptat pentru ambele secţii. „Noi evident că am cerut să facă parte din planul nostru de şcolarizare, dar pe de altă parte ele au fost cerute pentru înfiinţarea liceului romano catolic. Am spus că nu noi am cerut asta, hotărârea a fost luată în altă parte. Norocul meu a fost că de faţă era şi directorul Tamasy Zsolt, actualul director al liceului, care a confirmat cele spuse de mine, respectiv că acele clase au fost atribuite pentru că o şcoală nu poate funcţiona dacă nu are minim 300 de elevi”, continuă relatarea Năznean.

Epopeea continuă

Epopeea este însă departe de final. După acele şedinţe cu părinţii, la care s-a semnat în unanimitate, un grup format din 5 – 6 părinţi s-a prezentat la directoarea Năznean spunând că ei au semnat dar nu ar vrea să plece. „Eu nu i-am obligat, nu ştiu cine i-a manipulat, nici nu cred că mă mai interesază. Dar decizia a fost a lor. Eu repet am fost doar invitată la şedinţe, şi asta după ce hotărârea era luată, părinţii ştiau de ce se întâlnesc, ştiau că vor semna. Eu în schimb nu am ştiut nici măcar că ei doresc să discute despre aşa ceva”, afirmă Năznean. Din păcate nu am putut identifica părinţii care se pare că au semnat fără să vrea, mânaţi de dorinţa de a nu face rău propriului copil. Dar voi continua să îi caut. Aici trebuie precizat faptul că trecerea unor clase de la o şcoală la alta implică o mulţime de probleme organizatorice. Nu sunt doar cifre pe o listă de inventar, sunt profesori de transferat, norme didactice de completat, şi nu în ultimul rând, trebuia rezolvată şi soarta personalului nedidactic şi auxiliar, incluzând îngrijitoare, portari şi lista ar putea continua. Întreg personalul celor două şcoli a muncit pe perioada vacanţei cu ajutorul celor din primărie şi din inspectorat pentru ca noul an şcolar să înceapă în condiţii cel puţin acceptabile. În timp ce se lucra la sălile din incinta liceului „Constantin Brâncuşi”, directoarea susţine că toată „avuţia”, dotările claselor primare de la secţia română, care au fost între timp mutate pe hârtie, au fost scoase pur şi simplu din sălile avute anterior şi puse de-a valma pe holuri. Şi fără a fi măcar consultaţi. „Toată vara am lucrat cu primăria şi cu inspectoratul să ne ajute să punem aceste săli la punct pentru că acolo studiază copii mici. Tot ce au avut învăţătoarele în sălile lor a fost scos şi pus pe holuri fără să ne întrebe”, a afirmat Năznean.

Şi continuă…

Şi încă anul şcolar nu începuse. „În luna august, cam prin 15 – 16, primesc un telefon de la o colegă dirigintă la gimnaziu secţia maghiară să mă întrebe dacă este adevărat că şi ciclul gimnazial trece în structura liceului romano – catolic. Nu auzisem nimic despre asta, eu cu directorul liceului colaborasem zilnic, aveam multe lucruri de rezolvat. Până la această întrebare nici măcar un zvon nu ajunsese la urechile mele. Am fost tentată să nu cred. L-am întrebat pe domnul Tamasy dacă el ştie ceva. A aprobat foarte senin spre surprinderea mea, zice sigur că da, aşa este, că el vorbise deja cu domnul Someşan şi să fac eu şedinţa cu părinţii la ciclul gimnazial să prezint situaţia, pentru că sunt doritori să treacă la liceul romano – catolic”, a continuat directoarea. Şedinţă care a avut loc pe 19 august şi la care directoarea a fost aşteptată cu procesele verbale pregătite pentru a fi semnate. „Am fost chiar acuzată că eu aş fi dorit să plece clasele maghiare. Eu am fost pusă în faţa faptului împlinit, părinţii au hotărât, diriginţii ştiau, eu am fost anunţată ultima. Ce puteam să fac? Am rămas cu ciclul gimnazial compus doar din cele 4 clase de la secţia română. Atunci am hotărât ca ciclul gimnazial să funcţioneze în corpul A iar în corpul B să mutăm cele 4 clase de liceu secţia maghiară de la Unirea( cu asta separarea elevilor români de cei maghiari fiind completă – n.r.). Asta a fost experienţa noastră de peste vară şi am pornit şcoala cu ciclul primar şi gimnazial doar la secţia română şi 7 clase la ciclul liceal ( clase care vor dispărea şi ele, pe măsură ce elevii vor absolvi – n.r.)”, a subliniat Năznean.

Relaţii normale proprietar – chiriaş

Relatarea scindării a fost confirmată de directorul Liceului romano – catolic care face şi câteva completări. „Deoarece printre părinţi se răspândise deja vestea că toate clasele primare de la secţia maghiară vor fi preluate de noi, a început un fel de agitaţie şi nedumerire printre aceştia dacă nu ar putea şi ei să facă acelaşi lucru. Noi am semnalat atitudinea părinţilor la Inspectorat, de unde ni s-a permis să organizăm şedinţe cu părinţii şi să le cerem părerea. După ce au semnat cu toţii, am primit aprobare de la Inspectorat pentru trecerea claselor de gimnaziu”, a precizat Tamásy. Am dorit să aflu opinia directorului privitor la atmosfera din şcoală. „Amestecată. La noi în şcoală este o atmosferă foarte plăcută. Suntem o comunitate compactă. Iar în ce priveşte spaţiile comune, sala festivă, sala şi terenul de sport comunicăm şi ne punem de acord. Oricând vin la Andreea putem discuta”, a fost părerea acestuia. În opinia acestuia diferenţele nu ţin de etnie ci de confesiune, liceul fiind totuşi unul confesional, cu rigorile aferente. „Suntem minoritari nu neapărat ca şi etnie ci ca şi confesiune. Învăţământul confesional nu are o tradiţie adevărată în România, de aceea sunt aspecte care pot să pară ciudate. Noi nu putem avea relaţii de gen şcoală înfrăţită cu şcoli ne-catolice. La noi poate să vină orice elev cu condiţia să accepte sistemul nostru de valori, respectiv cele creştine. În ce priveşte disciplina, nerespectarea valorilor creştine are la noi o valoare crescută. Nu suntem misionari dar vrem ca fiecare copil să îşi cultive propria religie”, a explicat directorul. Sunt însă divergenţe de viziune. Folosirea terenului de sport în pauze ar fi una dintre ele. Elevii de la Unirea nu foloseau terenul în pauze datorită regulamentului intern pe când cei de la liceul confesional ar fi dorit să o facă, ambii dorind ca celălalt să fie de acord cu propriul punct de vedere. Până la urmă situaţia s-a rezolvat pe calea unei adrese oficiale. Cei de la Liceul romano-catolic folosesc terenul sub supravegherea profesorilor iar cei de la Unirea nu. „Mai sunt situaţii în care, ce să facem, unul este proprietarul altul chiriaşul…dar sunt detalii minore. O să ne înţelegem”, a susţinut acesta. „Eu nu vreau să iau nimic de la nimeni. Eu vreau să am”, a încheiat directorul.

 

„Dorinţa a fost a părinţilor, noi a trebuit să rezolvăm situaţia cadrelor didactice, pentru că sigur că au dispărut nişte ore. Colegii de la secţia maghiară au rămas titulari la Unirea şi au primit completare de catedră la liceul teologic. O parte dintre ei au crezut că rămân titulari la Unirea iar la liceul teologic vor plătiţi cu ora. Deci s-au gândit că aici au catedră întreagă iar ce e dincolo va fi suplimentar. Oricum un cadru didactic nu poate să aibă mai mult de 9 ore la plata cu ora. Nici nu poţi da randament dacă ai prea multe ore.”(Andreea Năznean)

 

„De la înfiinţarea acestei şcoli colegii mei maghiari nu mai vin la noi în sala profesorală, deşi avem de câteva ori pe săptămână comunicări în pauza mare. Nu sunt prezenţi pentru că nu vin să verifice. Drept pentru care informaţia ajunge cu întârziere la ei. I-am inclus în toate activităţile noastre, nu ştiu de unde această nemulţumire, că nu fac suficient, că nu au destule activităţi, că nu au suficiente ore. Pe de altă parte îi înţeleg, ca minoritate şi-au dorit o şcoală doar a lor. Noi eram diferiţi de alte şcoli tocmai prin această stare de echilibru şi normalitate pe care încercam să o menţinem aici. Eu chiar ştiu că noi suntem o şcoală de elită. Cum resimt schimbarea? Tristeţe. Pentru că noi eram o şcoală cu un anumit specific ori ruptura asta nu cred că e de bun augur nici pentru noi şi nici pentru secţia maghiară. Înţeleg dorinţa lor să aibă o şcoală a lor în care să se poată manifesta mai mult, dar nu ştiu ce înseamnă acel mai mult. O să vedem în timp.”(A.N.)

În loc de editorial, o părere personală

eu Este bine cunoscută lupta tăcută din învăţământul românesc pentru elevi, pentru păstrarea claselor şi implicit a posturilor didactice, în condiţiile scăderii de la an la an a natalităţii şi ca atare şi a populaţiei şcolare. Este foarte posibil ca în multe cazuri dorinţa profesorilor de a-şi păstra locurile de muncă, altfel perfect de înţeles, să fie disimulată sub diverse alte probleme. Nu exclud posibilitatea ca o astfel de gândire să existe şi în unii dintre profesorii de la Unirea. Dacă există însă aşa ceva, afirm cu toată răspunderea că ar fi ceva izolat. La „Unirea” este încă o atmosferă deosebită care îndeamnă către marea performanţă. O atmosferă care până acum era întreţinută deopotrivă de către elevii maghiari şi români şi de către profesorii lor. Este posibil ca această dorinţă de performanţă să fie transferată şi către liceul confesional. Totuşi aici nu mai este vorba despre un simplu drept la proprietate. Este vorba despre copiii care majoritatea vor ajunge în fruntea acestui judeţ.

În cu totul altă ordine de idei, ştiaţi că bobocii de la Liceul Vocaţional „Mihai Eminescu”, cunoscut drept Pedagogic, deci liceul care formează pedagogii de mâine, au organizat în acest an două baluri ale bobocilor, separate pentru români şi maghiari, şi li se pare normal? Susţinem că suntem un oraş multicultural. Susţinem chiar că suntem mândri de această particularitate a noastră. E adevărat că până acum târgumureşeanul get-beget vorbea fluent cel puţin două limbi şi o făcea cu plăcere. Românul dansa cu plăcere un ceardaş iar ungurul asculta cu la fel de mare plăcere Sofia Vicoveanca. Acum trăim mai degrabă alături decât împreună. Qui prodest (cui foloseşte – latină, n.r.)? Divide et impera?

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close