Dati un leu pentru cultura mureseană!

In momentul de fata in judetul

Mures, institutiile de cultura se confrunta cu mari probleme financiare,

evenimentele si manifestarile culturale de anvergura sunt iar, cu foarte mici

exceptii, absente, sumele acordate pentru programe si proiecte culturale sunt

ilare. La o analiza, bugetul alocat pe 2003 pentru cele 11 institutii de cultura

finantate de Consiliul Judetean Mures este mai mic fata de cel pe anul trecut,

cu vreo 14 miliarde. In restul oraselor, viata culturala se apropie de un mare

zero.
Majoritatea producatorilor de cultura asteapta bani de la buget. Caci e

mai simplu sa stai cu mana intinsa decat sa pui osul si sa-ti storci creierii

pentru a veni cu solutii viabile. Nici macar nu-si propun sa incerce si alte

variante cand vad ca banii se duc la invatamant, la sanatate, in agricultura si

asa mai departe, iar cultura capata ce mai ramane pe fundul sacului.
Una din

cele mai dragi sintagme noua este supravietuirea prin cultura. Ce se va intampla

insa cand nu va mai supravietui cultura? Pentru ca bugetul nu este atat de

generos, incat sa poata sustine cum se cuvine institutiile de cultura. Teatrul

National, de pilda, una din emblemele orasului, se zbate, de cand nu se mai afla

in grija Ministerului Culturii si Cultelor, intre viata si moarte. Cu tot cu

cele aproximativ 20 de miliardepe care le-a primit anul acesta de la Consiliul

Judetean, Nationalul targumuresean nu sta deloc pe roze. Din acest buget de 20

de miliarde, Teatrul trebuie sa se gospodareasca, astfel incat sa plateasca

salarii, sa-si achite datoriile de intretinere a cladirii si sa si produca

spectacole. Pe de alta parte, este nerealist sa te bazezi strict pe niste sume

mici, “dupa buget”. Mai ales ca institutia teatrala targumureseana este un mamut

cu peste 100 de angajati, din care cam jumatate taie frunze la caini. Sunt

tinuti in teatru pentru ca au fost angajati o data, desi, in multe cazuri, au

trecut stagiuni intregi fara ca acestia sa mai fi pus piciorul pe scena. Acesta

este un aspect. Un al doilea ar fi ca, pentru proiectele si programele culturale

derulate de institutie, aceasta trebuie sa primeasca finantare din partea

Consiliului Local si a Ministerului. Daca acesta din urma si-a mai aplecat din

cand in cand urechea la “petitiile” inaintate de conducerea Teatrului, Consiliul

Local Targu Mures se face ca ploua, astfel ca nici pana in ziua de astazi nu a

acordat cele cinci miliarde promise la inceputul anului 2002 pentru ca nu sunt

bani. In schimb se gasesc intotdeauna fonduri pentru festivaluri ale berii, ale

vinului, ale Targu Muresului. Se aduc, pe bani multi, tot soiul de copii care se

sparg in figuri pe scena din cetate. Nici vorba de atragerea unor parteneri,

care sa finanteze productia spectacolelor, nici vorba de accesarea de fonduri

din tarile Uniunii Europene. La capitolul acesta, singura institutie de cultura

care se poate lauda cu parteneriate internationale este Teatrul Ariel, iar lucru

acesta se reflecta in calitatea si varietatea productiilor teatrale ale

institutiei.

11 negri mititei

O parte din cele 11 institutii

finantate de Consiliul Judetean Mures ar putea linistite sa se bazeze pe un

venit mai mare, obtinut prin autofinantare. Caci majoritatea sunt producatori de

cultura. Mai putin Biblioteca Judeteana Mures, care se confrunta si ea cu

aceeasi eterna poveste, lipsa fondurilor pentru achizitia de carte. Abonamentele

la reviste internationale consacrate se situeaza in sfera planurilor de viitor

sau, mai repede, a unor vise ce nu vor deveni niciodata realitate. In ceea ce

priveste gradul de autofinantare al institutiilor aflate in grija Consiliului

Judetean Mures, acesta nu depaseste o medie de 9 la suta pe 2002. Sigur

planurile pe anul in curs sunt mult mai ambitioase. Sutem curiosi insa sa vedem,

la finele anului, cat de realiste au fost. Ne-am bucura extrem de mult sa aflam

ca gradul de autofinantare va fi, asa cum sunt prevederile actuale, de 19 la

suta. Ceea ce este surprinzator si trist in acelasi timp este gradul scazut de

autofinantare al Ansamblului Muresul de pilda, cu doar 4,8 procente, in

conditiile in care se stie ca, pe vremuri, productiile institutiei aveau o mare

cautare. In ceea ce priveste Muzeul Judetean, cu cei aproximativ 3000 de

vizitatori pe an, gradul de autofinantare nu are cum sa depaseasca 2,4 la suta

pe 2002. Am fi curiosi sa vedem ce se va face pentru a se indeplini planul de

22,8 la suta pentru 2003. Deocamdata Muzeul Judetean, in afara de expozitia

permanenta a pictorilor maghiari, care este, intre noi fie vorba, foarte

“proaspat” colorata, nu iese in fata cu nimic, nu incearca sa-si atraga in nici

un fel vizitatorii. Vara, mai sunt grupuri de turisti care vin sa vada celebrele

vitralii ale Palatului Culturii sau minunata Sala de Oglinzi, si mai arunca un

ochi si prin cele doua muzee gazduite de cladirea cu pricina, Muzeul de Istorie,

respectiv Muzeul de Arta. Ce sa mai zicem de Muzeul de Etnografie, care, desi se

bucura de un amplasament extrem de fericit, tocmai in buricul targului, si care

are in patrimoniu piese de o reala valoare, este vizitat, la modul sporadic, de

cate un grup de elevi care au norocul sa aiba vreun dascal ceva mai luminat. Iar

exemplele ar putea continua. Fara a mai pomeni ca nu avem traditia unui adevarat

centru universitar, ca nimeni nu a fost interesat sa investeasca in infiintarea

si sustinerea unui centru cultural.

Restul e tăcere

Daca in Targu

Mures mai poti merge la un concert al Filarmonicii sau la vreo piesa de teatru,

in celelalte orase e mai greu. Cultural, acestea sunt aproape moarte. Desi

potentialul economic al Reghinului, de pilda, ar putea fi folosit in scopul

sprijinirii actului de cultura, marile firme reghinene nu au fost atrase in

proiecte sau manifestari artistice. Taberele de creatie care se mai organizeaza

in zona, Dumnezeu stie cum si cu ce eforturi se fac. Teatrul National n-a mai

fost demult in deplasare. Tot ca nu exista bani pentru transport, pentru

inchirierea unei sali. Tarnaveniul mai este din cand in cand scos din starea sa

de adormire de cate o lansare de carte. De cele mai multe ori, tot a vreunui

“ecrivain” targumuresean. Bibliotecile din Ludus sau Iernut primesc pentru

fondul de carte fonduri ce nu depasesc 20 de milioane pe an. La un calcul

simplu, considerand ca pretul de achizitie al unui volum este in medie de

100.000 de lei, rezulta un numar impresionant de carti. Vreo 200. Pentru un an

de zile. Anul acesta insa realitatea a depasit la Ludus si cea mai indrazneata

imaginatie. Consiliul Local nu a aprobat din bugetul anual nici o para chioara

pentru achizitia de carte. Astel incat a mai aparut un slogan pe piata: “Dati o

carte pentru biblioteca!”
Singurele evenimente care scot Sighisoara din

letargie sunt cele doua mari festivaluri de peste vara, cel de arta medievala,

care numai medieval nu mai e, si ProEtnica, manifestare care intr-adevar

reuseste sa fie o sarbatoare a etniilor. In rest, Cetatea Medievala este intr-o

avansata stare de degradare, in oras nu mai exista nici un cinematograf, Dracula

Park a devenit doar o amintire a ceva ce ar fi putut sa fie.
Din pacate,

lipsa banilor se combina cu un management cultural prost, poate si cu un

oarecare grad de dezinteres al celor in drept sa se preocupe de destinele

institutiilor de cultura, tradus printr-un fel de amorteala, de inactivitate in

planul gasirii unor solutii prin care fonduri destinate actelor de cultura ar

putea fi atrase in judet.