Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei

În noaptea Sfântă de Crăciun se împlinește promisiunea făcuta de Dumnezeu din vechime. Timpul așteptării a luat sfârșit și Preacurata Fecioară Maria a adus în lume pe Mesia, Cristos Domnul.

Isus se naște pentru întreaga umanitate care este în căutarea libertății și a păcii; se naște pentru fiecare om aflat sub jugul păcatului, pentru fiecare dintre noi și pentru familiile noastre, pentru toți oamenii, deoarece toți au nevoie de mântuire.

În toate bisericile, de Crăciun se înalță cântări de preamărire și de bucurie, către Dumnezeu, pentru că l-a trimis pe Fiul Său unic ca Mântuitor al omenirii.

Imaginea Sărbătorii Crăciunului are în centrul său un copil născut într-o iesle sărăcăcioasă. Cine s-ar fi putut gândi că acea fragilă făptura este Isus Cristos, Fiul celui Preaînalt? (Lc. 1,32). Singura Fecioara Maria este Cea care cunoaște adevărul.

Sărbătoarea Nașterii Domnului poate deveni și pentru noi o școala de credință, de viață și de iubire.

Împăratul cerurilor nu vine în lume ca să primeasca onoruri și daruri lumești ci vine: „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire†(Crezul Niceean). Pruncului Isus nu i se dă din partea omenirii nici măcar o cameră încălzită ci o peșteră rece, în care se adăpostesc vitele.

În aceste locuri erau adunați păstori pe lângă focuri, să se încălzească. Deodată s-a făcut lumina mare și iată un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor. Ei s-au înfricoșat cu frică mare… iar îngerul le-a zis: „nu vă temeți căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Cristos Domnul, în cetatea lui David†(Lc. 2,9-11).

Îngerul le spune semnul după care-L vor cunoaște: „Acesta să vă fie semnul: veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle†(Lc. 2,12). Deodată cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!†(Lc. 2,14).

După ce au plecat îngerii, păstorii au zis unii către alții: „Să mergem dar pâna la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle. Văzându-l pe Copil au vestit cele ce le-a spus lor îngerul despre Prunc†(Lc. 2,15-16). Toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte în inima ei (cf Lc. 2,19).

Un alt grup de adoratori care au venit să se închine Pruncului Isus au fost Magii. Aceștia au ajuns la Ierusalim călăuziți de o stea. Erau oameni de bază în societate căci au avut acces la împăratul Irod.

Acești Regi-Magi n-au găsit la Ierusalim ceea ce căutau: „Unde este împăratul iudeilor care s-a născut? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să I ne închinăm†(Mt. 2,2). La Ierusalim află totuși adresa precisă, răspunsul dat de profetul Michea, în capitolul 5, versetul 1: „în Betleemul Iudeeiâ€.

„Și intrând în casă, L-au aflat pe Prunc cu Maria, mama Lui și căzând în genunchi, I s-au închinat; și deschizându-și vistieriile, I-au dat daruri: aur, tămâie și smirnă†(Mt. 2,11).

Iubiți credincioși,

La Isus vin de departe Magii, dar și oameni călăuziți de lumina stelei și de lumina Sfintei Scripturi. El, un copil ce nu poate vorbi și totuși existența Sa divide lumea; unii Îl caută si alții Îl refuză.

Omagiul adus de Magi Pruncului-Rege este răspunsul corect, dat de omenire lui Emanuel, Dumnezeu este cu noi.

Episodul Magilor poate fi interpretat ca o mare profeție ce reprezintă deja pelerinajul popoarelor în Is. 60 si Ps. 71,18: „Se vor binecuvânta întru El toate semințiile pământului, toate neamurile Îl vor ferici pe El†(Ps. 71,18). Noua comunitate ce ia ființă este Biserica; ea se lasă condusă de semne și cuvinte profetice spre întâlnirea cu stăpânul său. Cristos se află în Biserică, iar cei care-L caută vor fi recompensați. Magii pun în aplicare imperativul pe care îl rostește Isus ca normă ecleziastică: „Cereți si vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide†(Mt. 7,7).

Iubiți credincioși,

Magii nu sunt uimiți că au găsit un copil, nici nu par dezamăgiți. Magii nu caută un erou, mulțumindu-se cu ceea ce au găsit.

Primul lor gest este de a îngenunchea în adorație; un act de umilință și de credință față de măreția Pruncului. Darurile lor exprimă gestul de iubire iar: „Deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie și smirnă†(Mt. 2,11). Darurile Magilor pentru Mesia simbolizează adevărata adorație. Prin aur subliniază divinitatea Sa regală; prin tămâie Îl recunosc că preot al Noii Alianțe; oferindu-i smirnă Îl celebrează pe profetul care își va vărsa propriul sânge pentru reconcilierea omenirii cu Tatăl.

Noi îi putem considera pe Magi prototipul pelerinului, nu al aventurierului; ei au curajul să plece cu puține certitudini, dar pline de speranțe.

Magii, care nu mai văd lumina stelei, nu se întorc din drum dezamăgiți pentru că umilința îi împinge să continue căutarea Regelui.

Nici in plasa lui Irod nu cad. Ajung la locul cautat si venereaza Lumina care nu mai este stea ci persoana. Este insasi Lumina lui Dumnezeu prezent prin Fiul Sau nemuritor, intrat acum in istorie, nascut de la Spiritul Sfânt și din Fecioara Maria.

Iubiții mei fii sufletești,

Sfinții Magi au inaugurat pelerinajul și drumul omenirii de căutare a Fiului lui Dumnezeu. Să-i imităm și noi în a-L căuta mereu, fără a fi descurajați de neprevăzut și de greutăți, deoarece și noi vom găsi „o stea†care să ne conducă spre finalul pelerinajului nostru, adică la Dumnezeu.

Iubiți credincioși,

Vă iîndemn, iubiții mei fii sufletești, să-L adorați pe Cristos care este prezent în viața noastă; să vă asociați îngerilor și păstorilor din jurul Betleemului, Magilor veniți de la mari distanțe pentru a se închina Lui.

Să alegem și noi la ieslea în care Pruncul ne așteaptă cu mânuțele întinse, dorind să vină în inimile noastre ca să le aprindă de iubire, să le dea curaj pentru lupta vieții.

Isus ne așteaptă mereu la Sfânta Liturghie în taina altarului – care este Betleemul zilelor noastre – adică în Sfânta Cuminecatura. Să-L adorăm împreună cu Sfânta Sa Mamă și să-L primim cât mai des în inimile noastre printr-o spovedanie bună și prin cuminecare.

Iar acum, cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun, Îl rugăm pe Isus Cristos Care a venit pentru noi, să ne dăruiască deplină sănătate, bucurii, adevărata pace și belșug de haruri.

Sărbători fericite!

An Nou fericit!

Cu arhierești binecuvântări,

PS Alexandru Mesian, Episcop Greco-Catolic de Lugoj