Dumnezeu s-a născut în exil

De 13 ani încoace, dreptul la proprietate se chinuie să îşi dea jos de pe obraz o pată: bisericile, aici includem atât Biserica Ortodoxă, cât şi Biserica Romano-Catolică, Reformată şi Greco-Catolică, nu şi-au primit înapoi proprietăţile confiscate de comunişti după 1948. Cel mai nedreptăţit cult rămâne cel greco-catolic, desfiinţat în 1948 de către regimul comunist. A urmat apoi trecerea tuturor bunurilor şi lăcaşurilor de cult în patrimoniul Bisericii Ortodoxe. Unde, multe dintre ele, se află şi acum. Pentru bisericile maghiare, problema se pune altfel. Politica joacă un rol determinant:
dacă UDMR nu e, nimic nu e!

Suferinţa cauzată bisericilor din România de către regimul comunist nu poate fi cuantificată. Mii de ani de închisoare pentru preoţi şi credincioşi, sute de biserici şi clădiri dărâmate sau confiscate, nenumărate suflete lipsite de posibilitatea de a alege credinţa, în locul unei dogme stupide. După 89, libertatea a adus cu ea şi multe speranţe. Dar a şi sfâşiat, probabil iremediabil, o parte din românii ardeleni. De 13 ani, Biserica Ortodoxă şi cea Greco-Catolică se află într-un continuu joc de-a proprietatea. Într-o luptă surdă şi tragică pe care, metaforic, mulţi o consideră “o a doua răstignire a lui Cristos”…

Prin Decretul Lege numărul 358, din 1 decembrie 1948, Biserica Greco-Catolică a încetat să mai existe din punct de vedere legal. Articolul 1 al decretului stipula: “În urma revenirii comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român şi în conformitate cu art. 13 al Decretului 177 din 1948, organizaţiile centrale şi statutare ale acestui cult, ca: mitropolia, episcopiile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiunile, precum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, oricare ar fi natura şi demnitatea lor, încetează de a mai exista.” Despre cum s-a făcut “trecerea” la ortodoxie mărturisesc sutele de preoţi şi credincioşi întemniţaţi şi destinele celor 12 episcopi uniţi, dintre care mulţi au pierit în închisoare. Acelaşi decret precizează: “Catedralele, bisericile, capelele şi clădirile afectate cultului divin, ca şi mănăstirile şi schiturile, cu terenurile şi curţile înconjurătoare, revin Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părţi componente pe teritoriul cărora se află aceste bunuri”. Din 1990 greco-catolicii au început o luptă acerbă pentru a redobândi proprietăţile şi în special lăcaşurile de cult. Rezultatele au fost mai mult decât modeste. Nu te poţi lupta cu Statul Român, cel responsabil în definitiv pentru această nedreptate, şi cu Biserica Ortodoxă majoritară, pentru care principiul retrocedării nu funcţionează decât când e vorba despre a redobândi propriile bunuri confiscate de comunişti.
Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, în vara lui 1999, nu a adus decât o alinare trecătoare credincioşilor greco-catolici. Compromisului politic al Suveranului Pontif şi Patriarhului Teoctist i-a căzut victimă, într-un fel, Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) care n-a avut, concret, nimic de câştigat în urma istoricei vizite. A câştigat, în schimb, ecumenismul de faţadă al conducerii Bisericii Ortodoxe.

Biserica în suferinţă

Pentru credincioşii greco-catolici din judeţul Mureş cea mai mare durere este lipsa unei biserici reprezentative. Catedrala Mică din Târgu Mureş a fost până în 1948 centrul spiritual al uniaţilor din această zonă. Biserica este o copie, la scară mai mică, a Basilicii Sf. Petru din Roma, şi implicit un simbol al filiaţiei latine a poporului român. În prezent, la Curtea Supremă de Justiţie se află în desfăşurare un proces care vizează proprietatea Catedralei Mici. În privinţa clădirii IPSS Andrei, episcop de Alba Iulia, a afirmat: “Credincioşii acestei Biserici au trecut la ortodoxie. Ei moştenesc biserica şi n-ar mai trebui tulburaţi”. Înalta faţă bisericească a mai adăugat că acum există posibilitatea ca greco-catolicii să îşi construiască propriile biserici, mai ales în oraşe, unde retrocedarea merge mult mai greu comparativ cu localităţile rurale. De cealaltă parte, greco-catolicii, prin vocea protopopului Dan Fodor sunt de părere că atitudinea episcopului ortodox este “sfidătoare şi batjocoritoare”. “Cu zâmbetul pe buze şi barba mare nu se face nimic” a adăugat pr. Dan Fodor, care a ţinut să precizeze că se va lupta până la capăt pentru dobândirea Catedralei, iar dacă instanţele româneşti nu vor face dreptate, se va apela la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strassbourg.
De fapt, consideră pr. Dan Fodor, interesul e ca nici o biserică să nu fie retrocedată pentru că în ultimii 13 ani nici o biserică unită nu a fost dată, ci “a fost luată”. Excepţie notabilă este Banatul, unde Mitropolitul Nicolae Corneanu dă dovadă de mult mai multă înţelegere, în comparaţie cu ceilalţi prelaţi ortodocşi din ţară.
În plus, Protopopiatul Greco-Catolic nu a primit nici măcar aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu în Consiliul Local Târgu Mureş pentru ridicarea unei biserici în Piaţa Republicii. În legătură cu acest subiect, pr. Fodor a spus că, iniţial, Primăria
i-a aprobat alocarea terenului de 800 de metri pătraţi însă PUD-ul a căzut la vot. Motivul e simplu: partea română votează pentru, partea maghiară contra. “Viceprimarul Fodor mi-a sugerat să caut un teren în altă parte”. Poate cei 5000 de credincioşi greco-catolici declaraţi la ultimul recensământ merită mai mult din partea aleşilor oraşului.

Dreptatea? O utopie

În 1948, BRU deţinea în Târgu Mureş, pe lângă Catedrala Mică, şi Biserica de Piatră din Cartierul Cornişa. Printre celelalte bunuri revendicate se numără câteva hectare de teren şi chiar o vilă la Sovata.
În zona Reghin, situaţia este mai gravă. Există sate în care biserici ce au aparţinut greco-catolicilor stau închise, în timp ce aceştia participă la slujbele religioase în capele amenajate în case, şcoli sau cămine culturale. Doar în trei sate, Hodac, Ibăneşti şi Petelea, greco-catolicii au reuşit, prin forţă sau prin înţelegeri cu ortodocşii, să intre în posesia lăcaşurilor de cult. În Protopopiatul Reghin, greco-catolicii revendică 104 imobile şi bunuri intravilane aflate în parohii active şi 50 de bunuri aflate în parohii în curs de activare. Între aceste bunuri nu sunt incluse bisericile. Un caz cu totul deosebit este cel al bisericii din comuna Ungheni, din apropiere de Târgu Mureş. Aici, în jurul fostei biserici catolice se ridică un zid care va deveni o nouă biserică… ortodoxă (v.foto). Normal, vechea biserică va fi demolată. O aberaţie greu de imaginat pentru nişte oameni normali.

Calvarul franciscanilor

Până în 1972, pe locul unde acum se află Teatrul Naţional Târgu Mureş şi, respectiv, Piaţa Teatrului, se găsea o mănăstire franciscană. Singurul edificiu rămas în picioare din acest monument arhitectural construit începând cu anul 1749, în stil neobaroc transilvănean, este turnul bisericii. Dar comuniştii nu au demolat chiar tot. Anul trecut, din ordinul primarului Florea, a fost dărâmată şi o ultimă clădire, aflată în paragină. În schimbul mănăstirii şi al terenului de 1 hectar, franciscanii au primit o clădire cu 10 camere şi 2000 de metri pătraţi de teren în Cartierul Libertăţii. Stareţul mănăstirii, Bakó B. Pal, ne-a declarat că speră să primească despăgubiri când o să apară o lege care să reglementeze acest lucru. “Cu un pic de bunăvoinţă, cu un pic de simţ al dreptăţii faţă de biserici, se poate rezolva”. În ceea ce priveşte Biserica Romano-Catolică din Târgu Mureş, juristul instituţiei Bartzi Gyozo s-a limitat la a ne declara: “Toate dosarele au fost întocmite şi trimise la Bucureşti şi se aşteaptă un răspuns. Noi solicităm restituirea în natură. Până acum nu am primit nici unul din cele câteva imobile revendicate.”
Biserica Reformată revendică 15 clădiri în Târgu Mureş. Singurele imobile primite printr-o Hotărâre de Guvern sunt Teatrul Ariel şi fosta clădire a Ansamblului Artistic Mureşul. În ceea ce priveşte teatrul, conducerea bisericii a decis să permită ca instituţia să funcţioneze în continuare aici cu condiţia de a nu fi subînchiriat. Părintele Lakatos Peter consideră că Biserica Reformată este în drept să primească Liceul Bolyai, care i-a aparţinut în trecut.

Şi ortodocşii speră

Pentru a afla mai multe amănunte despre bunurile care trebuie retrocedate Bisericii Ortodoxe, în zona Târgu Mureş, ne-am adresat protopopului Gheorghe Şincan. Acesta ne-a îndrumat spre IPSS Andrei de Alba-Iulia, prezent la mijlocul săptămânii trecute la Târgu Mureş. Înalt Prea Sfinţia Sa nu ne-a putut oferi date concrete în legătură cu proprietăţile revendicate, însă spusele sale ne ajută în dobândirea unei imagini cât mai echilibrate asupra acestei probleme. “Proprietăţile funciare mari n-au fost restituite, pentru că fizic nu prea există. Legea 18 limitează restituirile de terenuri la cinci hectare iar Legea 10, la zece hectare. Pământul a fost împărţit altor oameni pe Legea 18. Biserica a avut şi păduri, dintre care unele s-au retrocedat. Intenţie bună există. În judeţul Alba, retrocedarea către biserici a mers mai bine decât în Mureş”.

Frăţie otrăvită

Ultima Lege destinată reglementării situaţiei bunurilor bisericeşti confiscate în perioada comunistă este 501 pe 2002, care aprobă şi completează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România. O lege care trebuia aprobată şi aplicată la începutul anilor 90, aşa cum s-a întâmplat în ţările ale căror guverne nu se ghidează după principiul marxist: “Proprietatea este un furt”. Înainte ca legile omeneşti să reglementeze situaţia ar fi fost normal ca legile dumnezeieşti să ghideze faptele ierarhilor. Exemplul relaţiilor ortodoxo-catolice este elocvent. Până în 1948, Biserica Ortodoxă şi cea Greco-Catolică erau considerate “biserici surori”. Acum, între “cele două strane” pare să se fi căscat un abis de netrecut. Un abis în care au pierit speranţele multor ardeleni, fie ei ortodocşi sau catolici. Acum numele lui Dumnezeu a devenit un câmp de luptă. Cadelniţele nu tămâiază numai spre slava şi mărirea Lui, ci se ridică precum un buzdugan spre “cealaltă strană”, şi sfâşâie veşmântul Celui de Necuprins. Al unui Dumnezeu născut în exil…
În exilul sufletelor noastre…