Economie subterană la catedră

Fondul școlii și meditațiile, proceduri ilegale

Într-un învățământ sufocat de sărăcie multe cadrele didactice câștigă o groază de bani la negru* “Deficitul” din școli se simte usturător și în buzunarele părinților elevilor*Lunar, aceștia se văd nevoiți să scoată din bugetul familiei sute de mii de lei pentru diverse fonduri “dăscălicești”.

Cu siguranță, problema salarizării este doar una dintre cele mai multe, care au dus învățământul românesc la o profundă criză de sistem. În învățământul de stat problemele nu rezidă, însă, numai din salarizare, ci și din lipsa fondurilor și a datoriilor în general. În aceste condiții, ca o salvare la tot ceea ce înseamnă educație, familiile elevilor au ajuns adevărate “vaci de muls”, din care sug cu sfințenie…multe cadre didactice. Fie că este vorba de donații în bani pentru fondurile clasei sau ale școlii, fie că părinții “investesc” milioane de lei lunar pentru a-și medita din timp odraslele la materiile de bază… Tragedia este aceeași. Puțini dintre dascăli cunosc însă faptul că metodele pe care continuă să le practice cu stoicism sunt nu doar “depășite”, ci și ilegale.

Practici ilegale

Si pentru că salarizarea și lipsa de fonduri au constituit întotdeauna în învățământ o problemă spinoasă, cadrele didactice s-au văzut nevoite să găsească o serie de portițe care să le permită ieșirea din impas. Iar pentru profesori, soluția cea mai viabilă par a fi… orele în particular. De cele mai multe ori,însă, veniturile suplimentare obținute de către profesori în urma meditaților nu sunt declarate, aceștia riscând amenzi serioase în cazul în care Finanțele Publice ar descoperi evaziunea. Iar asta, în condițiile în care nu mai există nici un fel de cadru legal pentru desfășurarea unor asemenea activități, deși, până acum, venitul din meditații se globaliza o dată cu venitul global. Iar profesorii care meditau erau obligați să se înregistreze ca persoane fizice autorizate la Primăria din localitatea în care își desfășurau activitatea. Între timp lucrurile s-au mai schimbat. Nu o spunem noi, ci Marta Ruja, șeful Serviciului de Metodologie și Asistență Contribuabili din cadrul Direcției Județene a Finanțelor Publice (DJFP) Mureș: “Acum, cu profesorii, situația este cam nasoală. Nu mai există cadru legal pentru așa ceva. Legea privind autorizarea anumitor categorii de meserii, se pare că lasă meditațiile profesorilor pe dinafară. Probabil că asta a și dorit Ministerul Educației și Învățământului, ca profesorii să predea numai în cadrul legalizat al școlii. Într-un cuvânt, este ilegal să faci meditații. Nu-ți mai permite legea”. Scurt și la obiect.

Studenții se dau ieftin

Cu toate acestea ziarele sunt “îmbâcsite” de anunțuri în care profesori și studenți, deopotrivă, își oferă serviciile în acest sens, cu sume care variază între 50.000 și 500.000 lei lunar. Paradoxal, deși din punct de vedere al actului educativ, studenții sunt net inferiori cadrelor didactice, rutinate și pline de experiență, părinții preferă de cele mai multe ori să-și dea odraslele pe mâna “elevilor”. Å¢i asta pentru că se simt atrași de anunțuri de genul„ garantez promovarea sau returnez banii“, prețurile practicate de către studenți și bănuiala că profesorii bătrâni nu mai au răbdare cu odraslele. Iar studenții sunt cu adevărat o forță…. ieftină. Aceștia cer între 50.000 și 100.000 de lei pe oră, ceea ce le asigură între 2 și 5 milioane de lei lunar, neimpozabili, pentru că mulți dintre ei habar nu au de Fisc. “Eu sunt în anul ll. Meditez matematică și germană pentru elevii din clasele mai mici, cu 50.000 lei ora. Consider că cer o sumă bună. Cam astea sunt prețurile cu care lucrează studenții. Profesorii cer categoric mai mult. Noi cerem mai puțin pentru că nu vrem să rămânem fără elevi. Nu știu dacă este ilegal ceea ce fac. Trebuie să câștig și eu un ban” a afirmat Maria C., studentă la Colegiul Pedagogic din Târgu Mureș. “Pentru începători este 80 de mii ora. Pentru elevii mai avansați am un prieten care dă cu 130.000 lei ședința. Adică două ore. El lucrează deja de opt ani în domeniu. Eu nu am mai lucrat, dar sunt la o facultate de profil. Nu știam că trebuie să declar undeva că întreprind această activitate. Am nevoie de bani. Ce să fac”, susține Marian D.

Profesorii îți golesc buzunarele

În același timp, un profesor care dorește să câștige un ban frumos, face meditații cu mai mulți elevi simultan, lucru care-i nemulțumește pe părinți. Iar asta din cauza faptului că, dacă ar lucra în mod individual cu elevii, prețul unei ședințe ar crește până la 400.000 sau 600.000. “Eu lucrez concomitent cu doi copii. Prețul unei ședințe este de 200.000 lei. Merg în paralel cu recapitularea manualelor din clasele anterioare”, declară Dana S., fostă profesoară de matematică. Iar dacă la studenți, necunoașterea prevederilor legale se poate pune pe seama vârstei, profesorii în schimb nu au nici o… scuză. “ședința este de 200 mii lei. Am teste speciale pentru admitere la drept, literatură și chiar pentru Liceul Militar. Momentan sunt în pensie. Nu am declarat că fac meditații. Nu cred că și pensionarii trebuie să facă asta”, consideră Carmen S., profesoară de limba română. Trecem mai departe!

Cheltuieli exorbitante preluate de… familie

Deși Legea Învățământului prevede în România gratuitatea sistemului educativ, familiile elevilor continuă încă să facă față unui volum mare de cheltuieli de școlarizare. Iar asta fie că este vorba de rechizite școlare, cărți, manuale, hrană, cheltuieli de transport și cazare sau cele legate de activități extrașcolare și întreținerea școlii, elemente care se constituie în ceea ce profesorii numesc fondul clasei sau al școlii. Care, nu numai că nu prezintă descărcare de gestiune dar se constituie într-o problemă absolut ilegală. Iar asta o recunosc până și directorii școlilor mureșene. În același timp, cu cât nivelul de școlarizare al elevului crește, cu atât valoarea acestor costuri ale educației, pe care trebuie să le suporte familia, este mai ridicată. Iar la o analiză simplă cost – beneficiu, realizată la nivelul familiei, se observă clar că valoarea bănească a costurilor suplimentare ale școlarizării depășește valoare alocației oferită de stat pentru copii. În plus, prin trecerea școlilor în subordinea primăriilor, acestea din urmă sunt obligate să asigure plata cheltuielilor legate de întreținerea școlilor și de investiții. În aceste condiții, ne putem întreba în mod firesc, date fiind facilitățile oferite pentru accesul la sistemul public de educație, de ce este nevoie de aceste cheltuieli suplimentare din partea familiei?

Fondul o noțiune incertă

Răspunsul l-am aflat în școlile mureșene. În care scriptic, taxa percepută pentru fondul școlii pare una modică. Realitatea este însă alta. “și mie mi se pare o chestie ilegală. Dar există totuși o portiță în lege care ne permite să cerem bani părinților. și totul se face pe bază de factură. În școala noastră, taxa percepută pentru fondul clasei este de 100.000 lei pe an. Adică, 50 de mii lei pe semestru. Nu este mult. Am auzit de școli în care se percep taxe de 500.000 lei”, a declarat Dorina Suciu, directoarea Gimnaziului de Stat “Mihai Viteazu”. Iar surprizele au continuat: “Dar să vedeți ce gresie și faianță am pus în băile elevilor! Sau cum am zugrăvit sălile de clasă, am rașchetat și lăcuit parchetul… și totul cu ajutorul părinților”, a continuat Dorina Suciu. La Liceul “Electromureș” situația era similară. Iar de acest lucru ne-a lămurit directorul Francisc Kalman: “Noi am învățat să fim modești. Am interzis fondul clasei. Dar există încă fondul școlii. 100.000 lei pe an nu este mult. Si mie mi se pare o chestie ilegală. Dar avem nevoie de el. Chiar dacă suntem finanțați de către Primărie, banii nu sunt niciodată suficienți. Banii percepuți de la elevi îi folosim în tipuri de activități pe care Primăria și Ministerul nu le pot acoperi. De exemplu, premii la sfârșit de an sau competiții organizate cu ocazia zilelor liceelor”. “Acum, ce să vă zic? Avem săli de clasă în care nu s-a mai zugrăvit din 82. Șevile și instalațiile sunt foarte vechi. Pe undeva este normal să se strice. Caloriferele sunt colmatate. Ca să nu mai vorbim despre faptul că la clădirea mare, geamurile sunt sparte și, de multe ori, îndesăm cu burete crăpăturile ca să nu se mai simtă frigul. Bugetul pe 2004 a fost de vreo 300 de milioane lei. V-am mai spus, banii nu ajung niciodată”, a continuat directorul Kalman.

Sume infime la investiții

În județul Mureș există 450 de unități școlare de învățământ. Dintre acestea un număr de 37 reprezintă unități școlare liceeale iar restul se constituie în școli generale. Pentru acestea, Consiliul Local a alocat în anul 2004 un buget de 471 de miliarde lei, bani din care pentru capitolul reparații și investiții s-au alocat abia 37 miliarde lei. Restul sumei a reprezentat se pare fondul de salarii al profesorilor. În aceste condiții, nu ne mai miră faptul că, lucrările de întreținerea a școlilor sunt suportate de părinți. Situația reală a modului în care se gestionează banii în școli, ne-a fost prezentată cel mai bine de către casiera unei clase de elevi din cadrul Liceului de Artă: “Fondul școlii este de 150.000 lei pe an. Nu se pot emite facturi sau chitanțe pentru acest lucru. Dar întocmim pentru fiecare elev un proces verbal, în care se specifică faptul că acesta și-a plătit taxa percepută pentru școală. La fondul clasei situația este asemănătoare. Nu se emite nici un fel de act doveditor, prin care să se confirme că părintele a dat suma stabilită de către comitetul de părinți. Totul merge pe încredere. Fondul clasei variază de la o lună la alta. La noi este între 50.000-80.000 lei. La ședințe prezentăm întotdeauna ceea ce s-a făcut cu banii. Acum, ce să vă zic, este o chestie cam ilegală. Dar ce să facem? Dacă nu sunt bani! Mai trebuie cumpărată o yală, hârtie igienică, săpun, se mai sparge un geam, trebuie zugrăvită clasa sau rașchetat parchetul… Se adună! Cred că, în medie, se ajunge la o cheltuială, din partea familiei elevului, care depășește un milion de lei annual. E foarte mult” a declarat M.S.

Profesorii, în schimb, “contraatacă”: “Este un lucru foarte bun. Credeți că Primăria ne umple conturile cu bani! Banii aceștia se folosesc corect. Nu se atinge școala de ei. Vă dau un exemplu. știți foarte bine cât de neastâmpărați sunt copiii. De ce să supoarte școala stricăciunile făcute de elevi! Se întâmplă să spargă geamul, să rupă tabla și chiar să murdărească pereții… Trebuie să mergem pe idee următoare: dacă strici, plătești” susține Liana R., fostă profesoară de desen în cadrul școlii Generale nr. 12.

În loc de concluzie…

În aceste condiții, sistemul educativ din România a devenit treptat un cerc vicios, în care unele cadre didactice se constituie în adevărate verigi “slabe”. Si cum fiecare pom se cunoaște după rodul pe care îl dă, nu ne mai surprinde faptul că școlile scot uneori pe porțile lor absolvenți, cu diplome, dar inculți. Așadar, iată-ne în mileniul lll cu dascăli slab pregătiți, dar și prost plătiți, care încearcă să-i învețe pe elevi carte. Si ne mai mirăm că auzim de cazuri în care învățătorii și profesorii cer bani și bunuri elevilor ca să îi treacă clasa?

Art. 7 alin.1 din Legea Învățământul prevede faptul că în România, învățămânul de stat este gratuit. Pentru unele activități se pot percepe însă taxe, în condițiile stabilite de prezenta lege. Învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale, dar poate beneficia de anumite beneficii și din partea agenților economici.. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat si în bugetele locale. De asemenea, învățământul poate fi susținut prin burse, credite de studii, taxe, donații, sponsorizări, surse proprii și alte surse legale.

“Direcția Finanțelor Publice face controale doar la persoanele autorizate să funcționeze. Noi nu putem răspunde și de profesorii care nu și-au declarat veniturile suplimentare. Nu putem ști care sunt aceștia, decât dacă se depun unele reclamații în acest sens”, a declarat Marta Ruja.

“Fondul clasei sau al școlii nu intră în atribuțiile Inspectoratului școlar Județean (ISJ). Pe noi ne interesează strict procesul educativ și, nicidecum, modalitățile în care își organizează activitatea instituțiile de învățământ. Pentru acest lucru, în școală există o conducere, un Consiliu de Administrație, un comitet de părinți…”,

susține Albertini Zoltan, inspector general adjunct în cadrul ISJ Mureș.

“Peste tot în unitățile bugetare, 80 la sută din bani merg pe cheltuielile de personal și abia un procent de opt la sută, înseamnă investiții. Mă întrebați dacă această sumă este mică? Ce să vă spun, școlile mureșene nu duc lipsă foarte mare la capitolul investiții, poate doar în nceea ce privește dotarea școlilor”, a declarat Å¢tefan Someșan, inspector general în cadrul ISJ Mureș.

ZIARUL de Mureș a realizat un calcul matematic simplu, în încercarea de a afla, ce sume de bani adună anual școlile din județul Mureș din buzunarele părinților elevilor. Rezultatul întrece orice imaginație. Astfel, la o sumă minimă de 500.000 lei dată anual de către un părinte pentru fondul clasei, la un număr de 80.809 elevi care frecventează în momentul de față cursurile școlilor de stat din județ, se ajunge la o cifră impresionantă care depășește valoare de 40 de miliarde de lei. E vorba de bani care nu apar în nici o evidență oficilă.