Fiţe de fâţe

Este foarte adevărat că româncele sunt frumoase, este foarte adevărat că sunt îngrijite, este adevărat că sunt apreciate pentru aceste calităţi fizice, de pe urma cărora se pare că se câştigă bine. Singura preocupare a tinerilor din ţara asta sunt “ţoalele” şi maşinile, de zici că trăim într-un adevărat paradis. Toţi au supermaşini şi haine de firmă, în condiţiile în care toţi sunt la studii, la câte o “ilustră particulară”, sau taie cu succes frunze la câini, beneficiind de o puternică infuzie de capital din partea părinţilor.Nimeni nu este invidios pe nivelul lor de trai, iar de aspectele legalităţii câştigării acestor bani se ocupă, sau se fac că nu văd, alţii. Nici imoral nu este să-i cumperi puştiului de-abia trecut de 18 ani “coupe” şi casă. Dar să-l transformi în ratat este o crimă; să-l înveţi că poate obţine totul fără nici un efort, este o dovadă crasă de inconştienţă, oricât de pline de bune intenţii sunt încercările părinţilor de a-l feri de obstacole.
Fenomenul este frapant, mai ales într-un orăşel de provincie în care totul sare în ochi.Privindu-le pe tinerele cărora pudra şi fondul de ten le acoperă insuficient coşurile, dar care se ţin cu trufie de volanul unei maşini de lux, nu poţi decât să te întrebi dacă industria sexului este atât de profitabilă sau dacă toate acestea sunt odraslele unor afacerişti de nivel înalt. Această variantă se susţine şi mai puţin, atâta timp cât toată lumea se plânge de cât de prost merg afacerile şi ajungem iarăşi la economia subterană. Poate că din moment ce nu faci eforturi deosebite pentru câştigarea banilor, îţi permiţi să-i arunci pe mofturile şi fiţele odraslelor. Pentru că un părinte care munceşte cu adevărat şi nu îşi bate capul cu inginerii financiare dubioase, nu are nici o reţinere sau mustrare de conştiinţă în a-şi pune copilul la treabă. Pe de o parte, pentru a-l familiariza cu afacerea pe care i-o va preda la momentul potrivit, şi, pe de altă parte, pentru că cel care munceşte cinstit nu are nici un interes în a-i ţine pe alţii, în special pe cei apropiaţi, departe de secretele succesului. Fie că este fată sau băiat, copilul este cel mai indicat în a fi pregătit pentru preluarea afacerii; dacă-l înveţi că afacerile se fac plimbându-se cu maşina prin oraş sau jucând biliard zi şi noapte, nu faci decât să-ţi începi procesul de distrugere al firmei, dar şi al propriului copil. În Târgu-Mureş şi în orăşele mici, aspectul bate la ochi; însă în Bucureşti zici că toţi sunt vedete şi cântăreţi. Cum intri într-un local mai bun, ţi se taie respiraţia. De atâtea fiţe ale fâţelor care nu-şi pot începe o propoziţie fără “deci”, dar care numără ostentativ bancnotele de dolari şi “euroi”. Peste drum, lângă o librărie, o studentă priveşte fascinată prin geam minute în şir. După ce îşi numără banii, se desprinde cu greu şi pleacă mai departe. Trece pe la semafor pe verde şi o decapotată se opreşte scrâşnind aproape de ea. O blondă se ridică şi-i strigă: “Mişcă-ţi fundul, vacă!”, spre amuzamentul celorlalţi din maşină, care se distrează copios. Fata ajunge pe trotuar şi din ochii-i superbi tâşneşte o lacrimă. Este extrem de frumoasă, are un corp bine proporţionat şi este îmbrăcată în jeanşii pe care îi poartă probabil şi la discotecă, şi la cursuri. Incidentul a marcat-o şi, din greşeală, intră într-un domn “la patru ace”. Îşi cere scuze, dar aude în urma ei “Uită-te pe unde mergi, vaco!” Nu este decât o fiinţă care încurcă pentru că nu ştie să-şi “mişte fundul”. Sau poate că nu vrea. Dar cui îi pasă de ea? Va fi probabil una dintre persoanele a cărei inteligenţă va fi mai mult apreciată de străini, care nu îi vor spune nici “vacă” şi nici nu vor fi neplăcut impresionaţi că nu descinde dintr-o superdecapotabilă.