Greva foamei pentru Core

Spaţiul deţinut ilegal de Cornel Core, boss-ul pieţelor târgumureşene, în Piaţa Trandafirilor nr.14, agită din nou spiritele. Revoluţionarul Vasile Fărcaş a solicitat o cotă din acest spaţiu, dar Primăria şi Locativul i-au dat cu flit. Din această cauză, Fărcaş intenţionează să intre de astăzi în greva foamei. Protestul său se îndreaptă şi împotriva PNA Mureş, condus de Marin Sandu, care a refuzat să-i primească plângerea penală împotriva edilului Florea. Spaţiul de 400 mp a fost atribuit unui alt revoluţionar, Aurel Vuţă, cu încălcarea flagrantă a prevederilor HCML 62/2001, fără licitaţie şi aprobarea CL. Nerespectarea acestor articole atrăgea nulitatea contractului.

La prima vedere, ştirea că revoluţionarul Vasile Fărcaş intenţionează să intre de astăzi în greva foamei este departe de a mai reprezenta un fapt neobişnuit. Dar decizia acestui gest extrem implică şi acuză capii Primăriei, respectiv SC Locativ de matrapazlâcuri grave. Astfel, în adresa înregistrată la Primărie în data de 17 iunie se arată că protestul este cauzat de “opoziţia PrimărieiÂ… pentru clarificarea situaţiei juridice a spaţiului aflat în Piaţa Trandafirilor nr. 14, acordat revoluţionarilor şi folosit ilegal de peste doi ani de către un prieten al primarului, nebeneficiar al Legii 42, dar la chirie calculată pe această lege”. Prietenul la care se referă revoluţionarul este mai vechea noastră cunoştinţă Cornel Core, boss-ul pieţelor târgumureşene. Spaţiul la care se face referire este cel ocupat astăzi de magazinul Ego şi face obiectul vânzării avantajoase către chiriaşi în temeiul Legii 550/2002. Modul fraudulos prin care Core stăpâneşte o locaţie în buricul târgului, plătind o chirie modică, îl vom prezenta mai jos. Revenind la acţiunea lui Vasile Fărcaş, într-o oarecare măsură, ea este cauzată şi de “refuzul PNA Mureş” de a verifica acest caz. Deşi plângerea penală a revoluţionarului a trezit interesul forurilor superioare: PNA Bucureşti, Ministerul de Interne, etc. Nu vrem să facem speculaţii, dar slabul interes manifestat de Marin Sandu s-a remarcat plenar şi în legătură cu ilegalităţile comise de primar, semnalate de ZIARUL.

Ilegalităţi în lanţ

În 1997, printr-o dispoziţie a primarului Fodor Imre, revoluţionarului Aurel Vuţă i-a fost atribuit în chirie spaţiul de 400 de mp din Piaţa Trandafirilor nr. 14. Alocarea unui spaţiu mai mult decât generos  contravenea flagrant legislaţiei în vigoare, deoarece într-o hotărâre de guvern se reglementa negru pe alb că beneficiarii Legii 42 pot închiria până la 50 de mp, iar spaţiile care depăşesc această suprafaţă vor fi scoase la licitaţie. Iar în subsidiar, era necesară aprobarea Consiliului Local. La fel de interesant este un alt aspect. În acea perioadă s-a produs şi un “coup de foudre” comercial între Aurel Vuţă şi patronul sereleului AMIC PROD, Cornel Core, un colaborator fidel al primarului Dorin Florea. Astfel, Aurel Vuţă i-a subînchiriat spaţiul lui Cornel Core, care s-a trezit cu un magazin ultracentral, dobândit ilegal. În 1998, la expirarea contractului, acesta a fost reînnoit pe o perioadă de trei ani, trecându-se peste capul consilierilor, dar şi peste drepturile celorlalţi revoluţionari care au fost văduviţi de beneficiul unei cote-părţi din acest spaţiu. Nu mai puţin adevărat este că pe atunci prefect de Mureş, Dorin Florea a acţionat timid împotriva acestor ilegalităţi, ca nu cumva să-i strice ploile prietenului său Core.

Epoca ilegală Florea

În martie 2001, Consiliul Local adoptă Hotărârea nr. 62 privind atribuirea de spaţii beneficiarilor Legii 42/1990. Potrivit art.2 din aceasta, revoluţionarii puteau închiria un spaţiu de până la 50 mp proprietate a Consiliului Local. Spaţiile care nu se încadrau în această limită se atribuiau prin licitaţie şi cu aprobarea Consiliului Local. Tot în hotărâre se mai preciza că în situaţia contractelor aflate în derulare se vor reanaliza şi “se vor pune de acord cu reglementările legate de limitare şi asociere, respectiv diferenţa care excede suprafaţa maximă prevăzută la art. 2, se va redistribui pe baza listelor de priorităţi beneficiarilor Legii 42”. În aceeaşi oală se afla şi magazinul lui Core. Pentru că, nu-i aşa, prietenul la nevoie se cunoaşte, Florea şi Fărcăşan au încălcat grav HCML 62 pentru a nu-l lăsa pe pieţarul Core fără afacerea care, între timp, de ochii lumii trecuse în administrarea fratelui său Alexandru. Prin contractul de închiriere, încheiat la o lună după adoptarea HCML, lui Vuţă nu i s-a micşorat cota la care avea dreptul conform hotărârii. Ba mai mult, deşi actul de autoritate interzicea expres “asocierea cu persoane fizice sau juridice în vederea exploatării în comun a spaţiului repartizat, alţii decât beneficiarii Legii 42/1990”, contractul de subînchiriere cu Core era menţinut. Nu a contat nici faptul că prevederea menţionată mai sus era obligatoriu să fie inserată în contractul de închiriere. Aceasta a fost cuprinsă, dar trunchiat: “Â…încheierea de contracte de colaborare, asociere cu agenţii economici, instituţii şi persoane fizice se poate face numai cu acordul locatorului”. Adică a prietenului Fărcaşan. Privind aceste crase ilegalităţi nu s-au sesizat decât revoluţionarii rămaşi pe dinafară. Iar într-un târziu, şi cele două unelte “neştiutoare”, Primăria şi Locativ. Deşi cuplul Florea şi Fărcăşan nu se poate să nu fi cunoscut hotărârile anterioare ale Consiliului Local cu acelaşi conţinut.

Strâmba judecată

La un moment dat, putregaiul afacerii EGO a început să pută, iar modul ilegal de contractare să devină un bumerang împotriva primarului Florea şi a mânuitorului de spaţii din fondurile CL, Fărcaşan. Pentru a scăpa de întrebările incomode şi a salva aparenţele, Locativ şi Primăria, ca intervenient, i-au dat în judecată pe Aurel Vuţă şi firma AMIC PROD, în septembrie 2001, solicitând rezilierea contractului încheiat în dispreţul HCML 62. Iar pentru a avea o imagine completă a nesimţirii edilitare şi locative, în cererea de chemare în judecată se precizează că Aurel Vuţă s-ar fi asociat cu Core fără încuviinţarea lui Fărcăşan. Greu de crezut, având în vedere că facturile de plată erau trimise de Locativ firmei AMIC PROD. În iulie 2002, Tribunalul Mureş pronunţă sentinţa nr. 2136 prin care contractul este declarat valabil încheiat, iar cererea de reziliere respinsă. Locativ a declarat recurs, aşa de ochii lumii. Contractul era prost conceput, numai bun să-i dea câştig de cauză lui Vuţă şi protejatului Core. E drept că nici instanţele nu s-au pronunţat asupra legalităţii contractului, pentru că nu s-a solicitat acest lucru. Oricum, respectivul act a fost încheiat fără temei legal.

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Vasile Fărcaş a semnalat în nenumărate rânduri încălcarea HCML 61, solicitând chiar Judecătoriei Târgu Mureş constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere şi a actelor subsecvente. În speţă, a asocierii între Vuţă şi Core. Dar până acum acţiunile sale au rămas fără răspuns. Consecinţele acestor afaceri dubioase sunt însă extrem de grave, pentru că AMIC PROD încearcă să pună mâna pe un spaţiu necuvenit, în baza Legii 550/2002, care dă dreptul chiriaşilor să cumpere spaţiile pe care le ocupă în baza unui contract valabil. Iar instanţele au încuviinţat, nu-i aşa, valabilitatea contractului. Suntem curioşi dacă comisia de vânzare a Consiliului Local, care dă semne că intenţionează să reia negocierile pentru acest spaţiu, va ţine cont de ilegalităţile semnalate. Iar în încheiere, ne permitem să ne întrebăm retoric de ce Fărcaş nu a primit aprobare pentru două mese în Piaţa Armatei, iar protejaţii edilitari sunt căpătuiţi ilegal cu spaţii? Iar Florea şi ai săi umili consilieri poate ne explică de ce nu au solicitat declararea nulităţii contractului ilegal. Măcar acum, în al 12-lea ceas!