ÎMPREUNA
Daca “L’espoir” sau “La condition umaine” nu l-au facut suficient de celebru pe Andre Malraux, cu siguranta
l-a facut una din frazele sale:
“Secolul XXI va fi religios sau nu va exista deloc”. Propozitia este formulata atat de transant si ridica atat de multe probleme, incat ne-a fost greu s-o ignoram. S-a discutat foarte mult, in cercuri dintre cele mai diverse, despre sensurile si consecintele cuprinse in interiorul acestei fraze, care aproape a capatat valoare de dicton. Scrise intr-un spirit profund moralizator, aproape patetic, romanele sale insista asupra solidaritatii umane, vazuta ca singura solutie care ne-ar putea salva. Prin extensie, aceasta solidaritate ar fi sinonima cu iubirea. Fata de semenii nostri. Fara aceasta dragoste pentru aproapele nostru, totul este zadarnicie. Toata constructia epica a scrierilor sale, toate aventurile prin care trec eroii sai evidentiaza, la modul cel mai explicit, ideea ca nu putem invinge, indiferent de natura luptei pe care o ducem, daca nu suntem impreuna. Iar existenta noastra este astfel structurata, incat ne aducem aminte de acest adevar. In calendarul crestin sunt doua momente insemnate care ne fac sa ne desprindem de cotidian, de cele lumesti, pentru a le celebra impreuna. Pentru ca cele mai mari evenimete, cele mai importante sarbatori ale intregii crestinatati sunt prin excelenta sarbatori colective. Nasterea Domnului, precum si Invierea sunt cele doua momente ce ne echilibreaza spiritual. Se produce o curatire a noastra, a tuturor, ne primenim sufletele de Pasti si de Craciun. Sunt clipe pe care le traim alaturi de cei dragi, clipe in care suntem mai buni, in care nu mai purtam razboaie, in care nu mai avem conflicte. E ca si cum am fi martorii unei regenerari, al unui nou inceput. Toata lumea crestina moare pentru a invia a treia zi. De Paste. An de an. Iar noi sarbatorim impreuna. Ne bucuram impreuna, calcam impreuna peste moarte.
