Lansare de excepție așteptată la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu Mureș

Aula Magna a Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureș, prin bunele oficii ale Facultății de Științe și Litere, precum și ale Departamentului de Istorie și Științe Politice din cadrul acestei Universității, va găzdui vineri, 5 mai a.c., începând cu ora 12,00, lansarea cărții „Istoria Transilvaniei”, avându-i ca autori pe prof.univ.dr. Ioan Aurel Pop, Rectorul Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca și pe distinsul său colaborator, eminentul prof. univ. dr. Ioan Bolovan, cadru didactic în aceeași Universitate clujeană. Volumul mai sus menționat a apărut într-o excelentă prezentare realizată de Editura „Școala Ardeleană” din Cluj Napoca.

*

Lansarea, un eveniment în concordanță cu Centenarul Marii Uniri din 1918

Director al Departamentului de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureș, Mihaela Boloș, lector universitar dr., a manageriat cât se poate de profesionist o serie întreagă de evenimente științifice de referință derulate pe parcursul timpului în cadrul Universității mureșene, la „American Corner” Tîrgu Mureș sau la Biblioteca Județeană Mureș, culminând, desigur, cu cel ce va avea loc vineri, 5 mai a.c. și care va fi găzduit de Aula Magna. Despre acest eveniment, Mihaela Boloș a declarat: „În șirul de evenimente organizate de Departamentul de Istorie și Științe Politice avem acum ocazia să oferim comunității tîrgumureșene o întâlnire cu două personalități marcante, atât în dimensiunea istorică, cât și în cea academică, prof.univ.dr. Ioan Aurel Pop și prof.univ.dr. Ioan Bolovan. Cartea este adusă acum în fața noastră și dezbaterile cademice care neîndoielnic o vor însoți sunt în miezul preocupărilor comunității noastre și, de asemenea, în concordanță cu evenimentul mai larg al Centenarului Unirii din 1918. Autorii sunt personalități marcante ale mediului academic în domeniul istoriei și probabil printre cele mai avizate persoane în privința acestei teme, atât la nivel național, cât și internațional.” Suntem convinși de faptul că și acest eveniment se va înscrie pe linia celor manageriate cu succes de d-na lector Mihaela Boloș, ea însăși autoare de studii și cercetări de mare cuprindere intelectuală.

Transilvania, „subiect privilegiat”…., dar și unul sensibil

Eminenți profesori ai Universității din Cluj, Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan sunt în același timp și doi prolifici autori de carte și care, împreună de această dată, își propun să ofere publicului cititor – un public de calitate și cu opinii bine consolidate – un volum de referință și în același timp o sinteză de valoare, volum bazat pe incontestabile dovezi științifice și prezentat într-o excelentă și temeinică manieră argumentativă. Referindu-se la volumul care va fi lansat vineri, 5 mai a.c., prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, Președintele Senatului Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureș, cel care-i va prezenta auditoriului atât pe cei doi autori, cât și volumul acestora, a declarat în exclusivitate pentru „Ziarul de Mureș” : „Transilvania, adevărată > României, reprezintă un subiect privilegiat al istoriografiei românești și universale. Ca urmare, o nouă sinteză de istorie asupra acestei provincii reprezintă un eveniment editorial și istoriografic de mare interes, cu atît mai mult cu cât autorii ei sunt doi dintre cei mai mari istorici români contemporani. Ioan Aurel Pop, medievist prin excelență, Ioan Bolovan modernist, consacrat în domeniul demografiei istorice, ne oferă una din cele mai cuprinzătoare sinteze de istorie a provinciei din interiorul arcului carpatic. Surse istorice cunoscute, completate cu cele mai recente cercetări, analizate în maniera metodelor moderne de reconstituire a istoriei Europei propun o carte care va deveni un reper istoriografic major pentru istoricii dedicați trecutului Transilvaniei, din țară și din străinătate, o cercetare la îndemâna iubitorilor de istorie și de adevăr.” În opinia mea, ca iubitor de carte și informație adevărată, Transilvania a fost, este și va fi în continuare un „subiect privilegiat” în raport cu altele – dacă ne referim numai la istoria zbuciumată a acestui spațiu de conviețuire multietnică – dar în același timp și un subiect sensibil atâta vreme cât unii istorici vor trata un subiect științific într-o abordare sau cheie politică. Or, prin maniera cum abordează istoria Transilvaniei, volumul celor doi profesori menționați anterior, nu face câtuși de puțin rabat de la canoanele exclusiv științifice, fapt care așează volumul „Istoria Transilvaniei” în rândul operelor de mare valoare științifică.

„Termenul Transilvania, în ciuda celor două cuvinte latine care-l alcătuiesc, nu este un termen românesc sau dat de români. El a fost precedat de un altul – un sinonim – şi anume Ultrasilvana sau terra Ultrasilvana şi s-a născut în secolele X-XI, adică în perioada în care graniţa Ungariei a fost în zona marii păduri ce separa Crişana de regiunile intracarpatice. Din punct de vedere maghiar, ţara dominată atunci de unguri era > de marea pădure, iar ceea ce era > sau > (-ultra, trans) pădure era un loc, deocamdată, necunoscut. De aceea, acest loc, unde domnia o avusese românul Gelou, a fost numit de unguri Erde-elw (mai apoi Erdely), adică > sau > şi acest nume a rămas apoi consacrat, atât în maghiară, cât şi în latină (forma latină este sinonimă cu cea maghiară). Evoluţia numelui latin, în ordine cronologică, este următoarea: de la Ultrasilvana, la Transilvana şi, apoi, la Transilvania. În afară de aceste nume, Transilvania s-a mai chemat, de la sfârşitul secolului XIII, Septem Castra, denumire preluată de saşi în formă germană ca Siebenburgen şi însemnând >….”

(Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan, „Istoria Transilvaniei”)

În loc de concluzii

Ca peste tot unde a mai fost lansat, volumul „Istoria Transilvaniei” a stârnit vii dezbateri, mai ales în contextul în care, în curând, vom omagia așa cum se cuvine Centenarul Marii Unirii din 1918, eveniment de referință în istoria românilor, dar în același timp și de profundă, sinceră, dreaptă și necesară meditație. Câte dintre idealurile celor de la 1918 – o generație trecută prin două războaie mondiale și sacrificată mai apoi în temnițele comuniste – s-au împlinit oare ? Mai sunt românii astăzi „uniți” sau ce anume ar putea să-i „unească” cu adevărat în momentele de marea cumpănă istorică prin care trece Europa și omenirea în momentul de față? Care ne sunt „elitele” ce ar putea să ne insufle un ideal de unitate menit a păstra moștenirea celor ce au făcut Marea Unire din 1918 ? Desigur, sunt doar câteva dintre întrebările care, cu siguranță, se vor regăsi și în luările de cuvânt și dezbaterile ce vor urma lansării cărții, mai ales în contextul în care este știută poziția publică pe care și-a asumat-o Ioan Aurel Pop, distinsul Rector al Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca cu diverse ocazii, și cel mai recent în Aula Academiei Române.

Nicolae BALINT

„Pentru a pregăti sărbătoarea Centenarului Marii Uniri, statul român a creat în 2016 un organism guvernamental, condus de un secretar de stat. Între timp, deja s-a schimbat structura acestui >, dar strategia și tactica sa nu sunt clare, mai ales că nu are încă un buget aprobat și nici precizate modalitățile de a procura fonduri din alte surse. Între timp, în Ungaria, >, deși nu figurează ca un organism guvernamental, este, în fapt, puternic susținut de autorități, este format dintr-o redutabilă echipă de istorici, istorici de artă, istorici literari și sociologi, beneficiind de substanțiale fonduri, eșalonate pe cinci ani. Echipa are scopul să elucideze în principal condițiile în care s-au încheiat tratatele de pace și, mai ales cel de la Trianon, tratate care au condus la > Ungariei, la privarea sa de >. Cel puțin acestea sunt expresiile discursului oficial din Ungaria contemporană, țară care, deși aliată cu România în NATO și membră, ca și România, în UE, și-a oprit, în 2016, diplomații să participe la celebrarea Zilei Naționale a României! Eu nu mai cunosc un caz similar de inamiciție, de ofensă directă și oficială în cadrul UE!….”

(Fragment din textul intitulat „Precizări privind războiul informațional contemporan”, publicat marți seara, 2 mai a.c., pe contul său de socializare, și în care Ion Aurel Pop, vorbește cât se poate de direct despre modul cum este combătută ideea de unitate românească de forțe din interior, dar și din exterior, în perspectiva Centenarului Unirii din 1918, text care a fost preluat integral de către mass-media)
„În mod concret, despre trecutul românilor și despre realitățile românești, se insinuează vechi sloganuri, actualizate prin adaptări recente: românii sunt un popor nou, intrat târziu în istorie; valahii și românii sunt popoare diferite; Transilvania nu are legătură cu istoria românilor; numele lui Iancu de Hunedoara trebuie schimbat în Ioan de Hunedoara; particula Napoca trebuie scoasă din numele municipiului Cluj-Napoca; imnul de stat – care ar exprima idei retrograde și în care este vorba și despre Corvini – trebuie înlocuit etc. Unele dintre aceste > par inofensive: a spune Ioan în loc de Iancu nu schimbă mare lucru, decât că ne îndepărtează de esența unei forme românești diminutivate (Iancu provine tot din Ioan) și de apropierea de numele unui erou național românesc – Avram Iancu; scoaterea particulei Napoca din numele orașului Cluj-Napoca ar șterge mai mult de un mileniu de istorie, adică tocmai rădăcinile daco-romane ale românilor (atâtea câte sunt ele). Unele dintre aceste > prind la publicul larg, mai ales în străinătate, și datorită curentului dacist (tracist), care-i așază pe daco-geți și pe traci la temelia tuturor popoarelor europene, cu o limbă primordială din care s-ar trage latina, cu priorități în toate domeniile, de la scris și astronomie, până la arhitectură și medicină etc. Denigrarea istoriei și vieții românilor este astfel ușor de făcut, mai ales că datele sale esențiale sunt oferite de cealaltă extremă din cultura românească, aceea care acceptă doar nimicnicia românilor, spiritul lor gregar, de popor fără voință, de masă informă, >, formată din >, cu >, >, cu un > în loc de creier, cu o istorie în care toți > peste noi și din care a rezultat limba română, >, etc. O altă variantă a acestei extreme afirmă că nu ne cunoaștem corect trecutul, fiindcă toți marii istorici și oameni de cultură români au operat doar cu mituri naționaliste. Pe acest fundal trist – pregătit de unii dintre noi înșine – este foarte ușor ca anumiți factori din afară să combată unitatea românească, actul de la 1 Decembrie 1918, ideea de solidaritate a românilor ca popor și ca națiune….” 

(Fragment din „Precizări privind războiul informațional contemporan”, de Ioan Aurel Pop)